5,700 matches
-
și ale aspirației la celelalte zări ale continentului. După o Yaltă criminală, cu urmări dintre cele mai dezastruoase pentru fibra noastră, a urmat o Maltă dubioasă și perfidă, care ne-a răscolit, permanent, somnul și trezia, iată, acum, un alt coșmar, de data asta, colorat în septentrion, cu griuri care ne dau frisoane pe șira spinării. O Americă hipercivilizată n-are-ncotro, este nevoită să țină cont de o Rusie turbulentă (dar cînd a fost Rusia liniștită, la locul ei?), Clinton, deși proaspăt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
E prea elegant în geaca lui din piele ou-de-rață, cu șapca hoață de-aceeași nuanță, ca să rîd. Nu rîd. Avantajele breslei. Ca să nu te jumulească hotelierii, poți beneficia de-o cămăruță de oaspeți chiar în incinta Uniunii. Un mic dezavantaj: coșmarul. Pe pereții cămăruței, trei picturi, una de-a dreptul realist-socialistă, monstruozități care nu pot fi anulate-n somn nici de Rohipnol. Secvență reconfortantă: expoziție de nud, la etajul 4 al Oficiului Național de Expoziții. Mică formațiune din cea mai nouă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o coadă ruptă bucățică cu surata ei din deceniile trecute. Ai zice, văzînd abnegația cu care se stă la ea, că ne aflăm nu în 2000, ci în 1950, 60, 70, 80. Atît de bine seamănă totul cu imaginea de coșmar de care credeam că ne-am despărțit. Mai ales că, în mare, cei ce fac zilnic această coadă seamănă și ei ruptă bucățică cu veteranii cozilor din epoca de aur (de n-or fi chiar aceiași). Pe ușa cu pricina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-ntorc "acasă", la Santa Fosca, distrat, cu barca. De-abia cînd intru în cameră, îmi dau seama că panglicile de la pălăria gondolierului erau colorate roșu, albastru. Cine-o fi stînd în casele astea, unele din ele palate dintr-un pigmentat coșmar, altele doar cochete maghernițe, toate însă conviețuind, imemorial, cu apa, într-o osmoză inimaginabilă în altă parte a globului? Cine? Pentru că, se știe, orașul demografic e foarte bătrîn. Tineretul micii comunități, numită azi Veneția, trăiește departe de părinți, în orașele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum, fulgerător, un echipaj profesionist, descins dintr-o ambarcație specială, făcea să dispară orice urmă. La noi, alegerile din 2000 paralizaseră, practic, viața publică. Strada devenise un imens talcioc: afișele cu figuri indigeste (și cu sloganuri inepte) ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cel al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se știe, nu e chiar model occidental de curățenie. Dar, pe stradelele dintre palate, din loc în loc, sticle mari din plastic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînd Mariana Codruț îmi răspunde la salut, bărbatul din mine simte că e mai puternic decît e. Caz notoriu de biruire a bolii prin inteligență. Și nu o boală oarecare, ci schizofrenia. Sabina Spielrein venită dintr-o copilărie bîntuită de coșmaruri, ajunsă, într-o primă adolescență, în clinica tînărului Jung, se supune vreme îndelungată analizei acestuia, între cei doi instalîndu-se progresiv un transfer amoros reciproc, avînd urmare vindecarea totală a hiperdotatei Sabina dar și înamorarea psihanalistului. despre care, culmea!, doamna Jung
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu seratele... protocolare ale tragicului moment postbelic. Asezonate cu kazaciocurile polkovnicilor invadatori și cu sîrbele proaspeților politruci autohtoni de-abia mascîndu-și epoleții sub tunicile de gală. Destinul pare să-i joace, și azi, demnului monarh feste pe care nici în coșmarurile lui din timpul grevei regale nu credea să le mai cunoască. Acceptînd cu naturală condescendență interesata curtoazie a celui care, fără invazia tancurilor, ar fi rămas în promiscuul anonimat din care s-a ivit întîmplător. Destinul ultimului mare personaj al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
garnitura rusească pe cea europeană. În înserarea săgetată de reflectoare. În fața mulțimii venite spontan (sub amenințarea ridicării carnetului de partid). Același rîs înspăimîntător. Al cărui martor (doar masochist-curios) am fost. Și de care, iată, nu mă pot desprinde. Ca de coșmar. Țuțea (cît am mai apucat să-l vedem filmat) rîdea teribil de alții. Asumîndu-și însă rolul bufonului. Unul inocent. Oricum, nu de curte. Cu osebire cea degenerat-comunistă. În timpul căreia a făcut pușcărie grea (nu lipsită de recitativele lui șoltic-savante în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
impresia prin ora lui de istorie t.v. că dorește să clarifice momente "controversate" ale comunismului românesc (deși, nu știm cum, dar după deceniul fericitei desprinderi de comunism, dialogurile cu baronii încă viață ai fostei nomenclaturi ne plasează, vrînd-nevrînd, în coșmar), cînd, deci, teleastul istoric ne îmbie astfel, atunci teleatenția noastră se justifică oarecum, iar curiozitatea aflării unor culise imunde ale dictaturii ne așază, de ce nu?, în curată aventură. Chit că în locul acestui soi de aventură am prefera mai degrabă deși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Madona... Într-un târziu, apare albă și firavă cea din urmă stea, Luceafărul de zi, prevestind răsăritul soarelui și începutul unei noi zile. Luna cu întreg alaiul ei de stele pășește grăbită la culcare. Deșteptată ca dintr-un vis, trăiesc coșmarul unei idile care se destramă: Stelele se sting una câte una pe cerul senin, ducând cu ele, poate, cine știe câte vieți în lumea tăcerii. Dar steaua mea n-a apus încă și, disperat de acele ceasornicului, îl implor pe Cronos să
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
este În scădere și pentru milioane de americani este din ce În ce mai greu să-și realizeze visurile. Totuși, marele mit american al mobilității sociale trăiește Încă, În ciuda evidenței crescânde că ceea ce a fost odată un mare vis a devenit, pentru mulți, un coșmar neîntrerupt. Ce putem spune despre Lumea Veche, separată În clase, acel purgatoriu Împărțit În clase pe care milioane de oameni l-au părăsit pentru a Începe o viață nouă În Edenul american? Este, Încet, dar sigur, pe cale să devină noul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dezvoltarea regimului proprietății private, a existat totuși și o opoziție chiar de la Început. Pentru fiecare adept al lui John Locke erau alții care Îl preferau pe Rousseau. Dacă, pentru unii, proprietatea privată era drumul spre utopie, pentru alții era un coșmar. Europa era prinsă Între aceste două concepții foarte diferite despre societate. Vechea tradiție favoriza un mod mai comunitar de organizare a activității economice, a vieții sociale și a puterii politice. Clasa burgheză În curs de apariție era, totuși mai grăbită
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
invizibilă și cu credința burgheziei În democrația reprezentativă. Liberalii vedeau În piețele libere ordinea naturală a lucrurilor și credeau că dacă nu sunt Îngreunate, și sunt lăsate să Înflorească, acest lucru va Împiedica națiunile să se arunce În lumea de coșmar a lui Hobbes. Britanicii au fost primii care au folosit teoriile liberale În politica externă. În numele „comerțului liber”, Marea Britanie a devenit o putere mondială hegemonică În jumătatea a doua a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Prozele documentând asupra existenței din spațiul țărănesc au - mărturisit - substanță autobiografică. Cu timpul, mai cu seamă spre sfârșitul vieții scriitorului, invenția se tot restrânge, sub condeiul nostalgic făcându-și loc licăririle aducerilor-aminte. Amintiri din timpul războiului, cu un drum de coșmar până la Bârnova (Din vremea războiului), suveniruri, consemnate ca într-un jurnal, din școală și din timpul stagiului petrecut în minister. Un amestec de bucurie și de nesățioasă curiozitate îi stârnește băiețașului din Rogojeni plecarea, împreună cu tatăl său, la Galați. Evocările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
La ce epocă a avut ultimele reguli? Lua de obicei medicamente (morfină, cocaină, eter, cloror, bromură etc.). Somnul La ce oră se culca? La ce oră se scula? Adormea îndată? Câte ore dormea? Somnu-i era adânc? Avea adesea insomnii sau coșmare? Visa mult? Vorbea sau se zbătea în somn? Istorisea visele? Care-i erau visele sale? Se urina în pat când dormea? Cădea din pat afară? Se scula odihnit sau nu? Dormea ziua? Și când? Istoricul boalei Atacurile anterioare, e acum
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în aprilie 2007, când a decedat în apropierea orașului Iași, împreună cu soția sa. Drama morții celor doi soți a tulburat viața orașului și, mai ales, a spitalului. Cei doi copii ai familiei Lunguleac au trecut cu dificultate peste clipele de coșmar, dar au fost susținuți psihic și financiar de prietenii părinților. Nu putem să nu remarcăm gestul plin de omenie al directorului adjunct al Direcției de Sănătate Publică Iași, dr. Eugen Popescu, prieten cu familia Lunguleac, ce are o grijă părintească
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești o rezolvare. Șanse, s-ar părea, încă mai sînt. Destul cu născoceala cultivată maniacal între patru pereți (pentru caii verzi, se știe, peretele este
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
murit în ședință? Nu știi. Dar cel mai mult am murit cînd l-am iertat pe Pandele". Pandele îi fusese adversar și prin calomniile acestuia el fusese răsturnat din funcția ca și din convingerile lui. Ilie trăia acum din plin coșmarul tuturor îndoielilor: se îndoia că există, că e el însuși, că trebuie să facă un lucru sau exact contrariul lui etc. Ca să graveze mai în adînc însemnele disperării de care suferă personajul, autorul i-a creat un fel de alter
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nepoftiți intră, scotocesc cu privirea, se așează care pe unde îi convine și nu dau semne că s-ar grăbi să plece. Cum e posibil acest abuz care într-o turnură proprie dramaturgiei lui Constantin Popa dă brînci realului în coșmar? Uite că e foarte posibil, și piesa nu se sfiește să ne trîntească în față acest adevăr stingheritor. Vecin 3: Haideți fraților, păi ce facem? Jucăm poker sau facem comunicări științifice? Vecin 2: Deci zici că ai cerut o mie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fizic, material, ci și la mutilarea intelectuală și emoțională), a dizolvării personalității pînă la completa uniformizare. Năvălirea unor specimene de "homo canis, numit pe românește vecin" în viața unei familii, cu scopul declarat de a instaura ordinea (cuvînt dătător de coșmaruri, pentru că se referă la ordine impusă de Regulamentul de bloc, și nu la una firească, naturală) reprezintă pretextul unei lucide analize, la scară mult mai mare, a efectelor distrugătoare, mergînd pînă la anihilare, pe care le implică pierderea identității. Identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de evadare chiar, dar sînt anulate de forțele unui coșmar care nu suportă normalitatea. Așa se face că, în final, victimele, e adevărat, sub presiunea stăpînului, interior, îngenuncheat și el acum, așa cum cere regula jocului, dansează cu invadatorii. Stop! Constantin Popa Cînd vorbim despre oameni Cînd vorbim despre oameni (care
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil. Oricât am vrea să nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere cei care au profitat de coșmarul comunist, care au trăit, foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și zeci de ani de închisoare, care au cenzurat pînă și ce spunea omul în vis întreabă-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]