7,234 matches
-
i-a trimis la ale lor și i-a învățat să laude și să binecuvânteze pe Dumnezeu cel de sus pentru darul ce le-a dat, căci toate sunt cu putință de la Dumnezeu. Grigore Ureche scria că după lupta din Codrii Cosminului, Ștefan „au ziditu biserica pre numele Sfântului Mucenicu Dimitrie, în târgu în Suceava, care trăiește și până astăzi. Zic unii să se fi arătat lui Ștefan vodă la acest războiu Sfântul Mucenicu Dimitrie, călare și într-armatu ca un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
viteazu, fiindu-i întru ajutoriu și dând vâlvă oștii lui, că iaste de a și credere, de vreme ce au zidit biserica”. Pierderile armatei polone au fost însemnate. O recunoaște Wapowski, dar evaziv. Regele a trecut trupele în revistă după ce au trecut Codrii Cosminului. „Și așa mare mulțime de oameni era, încât părea la început că nimeni n-a căzut sau n-a fost prins în luptă și, în realitate, mulți din șirurile din urmă fură uciși la începutul luptei și mulți bărbați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
crede că jumătate din ele au rămas în mâinile moldovenilor. Istoricul nu indică sursa, dar dacă avem în vedere că au trecut nevătămate carele regești, în 25 octombrie, iar o altă parte era răsturnată, închizând moldovenii cu ele drumul din codrii, în timp ce la intrarea din pădure mai erau care, în dosul cărora s-au refugiat polonii, ca până la urmă să fugă și să le părăsească, înseamnă că istoricul polon are dreptate. Fr. Papée considera că în mâinile moldovenilor n-au căzut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a-l ajuta în recuperarea cetăților răpite de turci, urmașul lui Cazimir a urzit proiectul de la Levocea, cu scopul de a-l alunga din scaun. Era o trădare fără precedent, dacă ținem seama de mentalitatea din Evul Mediu, răzbunată în Codrii Cosminului. Incursiunea din Polonia demonstra că Ștefan nu se mulțumea numai cu atât. Arunca pe masa tratativelor asul din mânecă, dacă ne este îngăduită această exprimare, as care semnifica puterea sultanului. În timpul tratativelor din iulie 1498, solul ungar îi spunea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
astfel să poată fi păstrat lângă creștinătate și să nu fie deschisă dușmanilor calea prin țara sa spre regatele vecine”. Ultima încercare a regatului maghiar de a restabili dominația sa asupra Moldovei a fost înlăturată în urma victoriei de la Baia. La Codrii Cosminului a fost înmormântată ultima încercare a regatului polon de a subordona Moldova. Datorită pericolului turcesc, dar și datorită victoriilor obținute de Ștefan cel Mare, Moldova devenea o țară independentă, un aliat al celor două regate vecine. Locul pe care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare cumpără cu 400 de zloți tătărești jumătate din satul Dvorăște, cu morile de pe Siret și o dăruia mânăstirii Moldovița. În 15 noiembrie 1499, domnul îi întărea Moldoviței satul Vaculinți și un alt sat, unde a șezut Zernă, sub Codru, apoi satul Sașii (Săsciori), pe Costina, satul de pe Moldova, la gura Moldoviței și vama de la Moldovița (așa zis satul Vama). În 26 august 1503, Ștefan cel Mare întărea două sate Moldoviței, în ținutul Sucevii, și anume Provorotie și Oprișinții, sate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Domnul trimite aici doi vornici, dar, în cazul în care aceștia îi jignesc pe țărani, aceștia îi alungă. A doua “republică” o constituie Vrancea, formată din 12 sate cu 2000 de gospodării. Cea de-a treia “republică” este Tigheciul, un codru la hotarele cu tătarii din Bugeac “cel mai puternic parapet al întregirii Moldove dinspre apele Prutului”. Locuitorii acestui ținut plătesc un bir mic, anual, și sunt toți călărași. Odinioară contingentul format de ei se ridica la 8.000 de călăreți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
marile bătălii din timpul Războiului de o sută de ani: Crécy (1346), Poitiers (1356), Azincourt (1415). Sacrilegiul îl comisesem eu în Mari bătălii din istoria lumii, așezând alături de bătăliile amintite, bătălia de la Posada (1330), Rovine (1395), Podul Înalt (1475) și Codrii Cozminului (1497). Recomandarea a fost respectată în noul tratat de istorie a românilor, unul dintre apărătorii recomandării dovedindu-se a fi A. Pippidi și alții. Dar, iată ce spunea Ferdinand Lot, în lucrarea sa de istorie militară despre două mari
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
năvi, pentru a trece râurile, ci numai poduri plutitoare alcătuite din bârne groase și scânduri puse deasupra... de acestea se folosesc ei mai ales cu gândul să nu poată dușmanii ataca și cotropi țara printr-o mișcare iute și puternică”. “Codru-i frate cu românul” a fost o realitate semnalată de Chalcocondil, dar și de alți călători străini care au trecut prin Țările Române. Anton Verancsics, referindu-se la campania întreprinsă de Soliman Magnificul în Moldova, în anul 1538, scria că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țărilor noastre, formată din oameni bine înarmați și care luptau călări. Cu o asemenea oaste a hărțuit Ștefan cel Mare oastea regelui maghiar, oastea sultanului în 1476 și oastea regelui polon în 1497, până la asediul Sucevei și până la bătălia din Codrii Cosminului, la care a participat și oastea cea mare. Efectivul oastei mici se ridica la 12.000-15.000 de oameni. Această oaste era formată din curteni și slujitori, doi termeni care au creat uneori confuzie. I. C. Filitti considera că slujitorii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oaste, cu care acesta i-a distrus pe mazuri la Lențești. Asta nu înseamnă că l-a numit comandant peste toată oastea Moldovei. Și nu putea să îi încredințeze lui Boldur o asemenea comandă, din moment ce grosul oastei moldovenești rămăsese la Codrii Cosminului și se lupta cu oastea polonă. Duzinchevici a considerat că Ștefan nu a putut conduce oastea sa, fiind bolnav. Dar, la Wapowski, la Miechowski și în Cronica lituaniană se arată că Ștefan a fost cel care a condus. Interpretarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mediu, era “căpetenia oștirilor cerești, sprijinul popoarelor creștine, cel ce va anunța Judecata de Apoi”, iar după interpretarea lui Rene Guenon era “principiul puterii sacerdotale sau pontificale.” În ziua de 26 octombrie, ziua Sfântului Dumitru, a avut loc bătălia din Codrii Cosminului. Scria cronicarul Ureche: “zic unii să se fi arătat lui Ștefan Vodă la acest războiu Sfântul Mucenic Dimitrie, călare și într-armatu ca un viteazu, fiindu-i întru ajutoriu și dând vâlhva oștii lui, ci iaste de a și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
războaie, De-au făcutu-ș de toate inemii spre voie. Prin ținuturi prin toate să văd a lui semne Mânăstiri și beserici ce-au fapt fără lene. Că numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munț și-n codrii lui Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau strălucoare, Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare. Marele cronicar Ion Neculce, însemna despre biserica de la Putna: “Și așe au fost făcut mânăstirea de frumoasă, tot cu aur poleită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
conferă „gospodarului” statutul superior al civilizatorului și redă comunității puterile nestăvilite ale începutului. Căutarea fiarei ce întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului” (Almaș - Hunedoara). Descoperirea pare amânată, ca asfințitul soarelui să fie concomitent
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și redă comunității puterile nestăvilite ale începutului. Căutarea fiarei ce întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului” (Almaș - Hunedoara). Descoperirea pare amânată, ca asfințitul soarelui să fie concomitent cu ea: „Șî la vânat îm
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nestăvilite ale începutului. Căutarea fiarei ce întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului” (Almaș - Hunedoara). Descoperirea pare amânată, ca asfințitul soarelui să fie concomitent cu ea: „Șî la vânat îm plecară,/ Nici un vânat nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
transmite lui Petrea Făt-Frumos abilitatea de a ieși din profan și de a reveni în el, fără nici o contagiune periclitantă. Cheile de la porțile paradisiace simbolizează accesul la cunoașterea recompensă, ceea ce reprezintă momentul eliberator al încercării inițiatice. În basmul Voinic de codru, sintagma titlu este și numele eroului, primit chiar de la Cristos (!) și Sfântul Petru. Pruncul născut fără tată este dedicat entității silvestre (spațiul adânc venerat în mentalul arhaic românesc) fiind locul genezei și sursa puterilor întemeietoare ale protagonistului. Basmul FrunzăVerde, cules
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pruncul născut fără tată este dedicat entității silvestre (spațiul adânc venerat în mentalul arhaic românesc) fiind locul genezei și sursa puterilor întemeietoare ale protagonistului. Basmul FrunzăVerde, cules în Pătuleni, Dâmbovița, valorifică motivul concepției imaculate: fata împăratului înghite o frunză din codrul cu puteri fertilizatoare și este alungată, deci supusă recluziunii inițiatice. Pruncul îl are naș pe Sfântul Petru, care răspunde imboldurilor venite de la Dumnezeu însuși: „- Cum îi pui numele Petre? - Poi cum să-i pui, Doamne, știu eu?! Să-i pun
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iapă”, descendența totemică explicând abilitățile de echitație ale acestui popor. În acest context, geneza animalieră conferă feciorului capacități superioare regnului uman, legătura cal - călăreț fiind întărită o dată în plus. Vit’eazu d’e apă, ca și Frunză-Verde, ori Voinic de codru își anunță geneza fabuloasă prin numele - titlu de basm. Chiar mai mult, numele îi precedă faza embrionară a dezvoltării fetale: „Cin’e va prind’i peștele cela și vi l-a scoat’e-afară șî l-a spint’eca în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare putere la nivel taumaturgic. „Anarghirii devin, în descântece, personaje mitologice, cărora, în mod evident, li se ignoră originea. Ei au puteri cu totul ieșite din comun, pot alunga duhurile rele și purifică universul: «Amin, Amin/ Cosmă Damin,/ Unde purcezi,/ Codrii ciuntezi,/ Toate fântânile,/ Toate izvoarele/ De mâluri/ Și de gloduri/ Să le cureți!» (Horodnicul de JosSuceava)”. Semnificația grecească a numelui Antofiță (<Antioh) conține germenele hybris-ului care declanșează inițierea: „a se împotrivi, a se opune”. Pe fiul lui Vioară îl
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
răul și unde sunt exilate bolile de descântătoare: „Să te duci/ Unde popă nu citește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde câine nu latră,/ Unde fată mare nu se peaptănă”, „Să te duci/ Și să fugi/ Unde cocoș nu cântă,/ Unde codrul nu-nverzește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde popă nu citește”, „Unde cucoș nu cântă,/ Unde copil nu se botează” (GrivițaGalați). Afecțiunile izgonite pe tărâmul inanimat nu au victime potențiale, dar pentru neofit deșertul acționează ca spațiu purificator de tot ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Boi negri,/ Ponegri,/ S-o dus în pădurea neagră,/ Poneagrî” (Ibănești - Botoșani). Dacă aici universul se cernește obsesiv pentru a contracara efectul afecțiunii, în baladă pădurea neagră constituie tărâmul magic în care fetele devin subiectul ritualului de trecere. În basm, codrul malefic este reședința infernală pentru scorpie, care absoarbe viața ființelor din apropiere. George cel viteaz caută acest spațiu infernal pentru a-i arde lemnul în pregătirea armelor. „Cum auziră sătenii, începură să-și facă cruce și să-și scuipe în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face din pădure o instanță superioară, ce dictează evoluția eroului, în timp ce vânătoarea indică o luare în posesie a energiilor locului. Unele colinde doar sugerează că acolo a avut loc confruntarea mitică și prezintă întoarcerea flăcăului ca erou solar: „Cam pe după codru verde,/ Darvunel cu frunza lată,/ Pare sfânt soare răsare”. În colinda tip III 55A Leul, spațiul silvestru se dilată pentru a acționa ca un labirint ce ascunde leul, nu Minotaurul: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ În codri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
codru verde,/ Darvunel cu frunza lată,/ Pare sfânt soare răsare”. În colinda tip III 55A Leul, spațiul silvestru se dilată pentru a acționa ca un labirint ce ascunde leul, nu Minotaurul: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari/ și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului”. Eroul reface traseul arhetipal, deși nu cunoaște tărâmul codrilor neumblați în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pare sfânt soare răsare”. În colinda tip III 55A Leul, spațiul silvestru se dilată pentru a acționa ca un labirint ce ascunde leul, nu Minotaurul: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari/ și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului”. Eroul reface traseul arhetipal, deși nu cunoaște tărâmul codrilor neumblați în care ființa haosului doarme. În basmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]