7,252 matches
-
că au murit, fix, 1.200 de oameni. Informatorul lui Pannonius socotea că în lupta de la porțile târgului au pierit „dintre Trabanți și, mai cu seamă, dintre Secui, patru mii”. Dlugosz scria că au fost uciși 10.000 de unguri. Cronicarii sporesc de obicei numărul morților din tabăra adversă. De aceea, când e vorba de pierderile suferite de unguri e mai potrivit să-i dăm crezare lui Ștefan, când scria regelui polon, că a poruncit să fie strânse într-o grămadă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Și mai sunt și mulți alții ale căror leșuri nu au fost strânse.” Pierderile au fost mari și pentru că mulți unguri au fost surprinși prin case, chefuind sau doborâți de somn, „tum somno, tum vino o ec cupatos”, cum scrie cronicarul ungur Thuroczi sau cum scrie Ureche „cându ei era fără de nici o grijă. Și fiindu și beți și negătiți de război”. În studiul lui E. Antoche, Ștefan cel Mare apare ca un fugar, după înfrângerea de la Baia. Mai mult, ungurii au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintre români, iar domnul „a scăpat de acolo călare cu două slugi”. E. Antoche a făcut legătura între dezastrul suferit de Ștefan, așa cum scria Pannonius, cu Cronica germană: fiind învins, domnul a fost prins de dușmani. Se sare peste afirmația cronicarului german potrivit căreia, în noaptea de 14/15 decembrie 1467, cel care a învins a fost Ștefan. Prins de unguri, Ștefan s-a răscumpărat, „și i-a înșelat cu vorba cum a știut, până a scăpat de ei”. Autorul german
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
legenda potrivit căreia Ștefan n-a putut să-și impună autoritatea asupra boierilor decât după 1470, din moment ce n-a fost în stare să-i taie capul Isaia în 1468. Afirmând că Isaia n-a călătorit acolo unde-i poruncise domnul, cronicarul comite o eroare elementară: o localitate nu se ia cu asalt de către cavalerie, indiferent cât de slabă ar fi fortificată. A treia inexactitate: oastea nu se putea risipi de la sine. O oastea se adună și se risipește (demobilizează) în urma unui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mulți dintre ei. După care pornește pe urmele lui Matei Corvin. Cu risipirea, cu adunarea și cu lupta cu tătarii ar fi trecut mai multe zile, timp suficient ca Matei și oastea lui să se retragă prin munți în Transilvania. Cronicarul spune el însuși că Ștefan l-a urmărit pe crai, iar românii „au rupt de la el mulți oameni, așa încât craiul nu a scos din țară nici un tun și sunt îngropate în munți, pe care până azi nimeni nu le poate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înseamnă că victoria n-a fost chiar atât de totală. O epidemie de ciumă nu este consemnată de nici un alt izvor, deși o asemenea nenorocire ar fi provocat o impresie adâncă asupra oamenilor și nu putea să treacă neobservată de cronicarii contemporani. Regele s-a retras pentru că îl supărau condițiile climaterice, dar chiar Antoche spunea că regele a pornit o campanie în timpul iernii ca să-l surprindă nepregătit pe Ștefan. De la Carol cel Mare până în secolul al XIX-lea, din momentul în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de unguri sau de turci să pară rușinoase și compromițătoare în fața Europei medievale, așa s-a născut legenda trădării, atunci când a fost vorba de Posada (1330), de Rovine (1395), de Ghindăoani (1395) și de Baia (1467). Până la urmă chiar și cronicarii străini au trebuit să recunoască faptul că nu a existat nici o trădare, domnii români folosindu-se, cel mult, de o stratagemă pe care anticii și modernii au acceptat-o ca pe o componentă a artei militare, pe care ungurii și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că este așteptat la Liov. Domnul și-a amânat venirea din mai multe pricini și, după cum relatează Dlugosz, Ștefan se temea că, în lipsa lui din țară, Moldova să nu fie ocupată de turci, de unguri sau de munteni. Dar, adaogă cronicarul, Ștefan „se temea de prinsoare, aceasta în urma încunoștințării unuia dintre sfetnicii regelui”. Ca să nu-l supere pe rege, domnul a depus jurământul de credință în fața solilor regali, făgăduind că, atunci când regele va veni la Camenița, Colomeea sau Sneatin, el va
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare pentru poporul român și în Istoria armatei românești, Șt. Andreescu, ultimul în ordinea cronologică, dar și alți cercetători, au considerat că prima incursiune a tătarilor în Moldova a avut loc în 1469, așa cum a fost prezentată de cronicarii poloni, Dlugosz și cei care l-au urmat pe acesta: Cromer și Bielski. Alexandru Boldur, Constantin C. Giurescu și Ștefan Gorovei au considerat că incursiunea a avut loc în 1470. Nagy Pienaru s-a străduit să demonstreze că incursiunea a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care a reușit să le provoace mari pierderi tătarilor și să le ia tot „pleanul”, cum scrie Ureche. Cronica rusească Ipatievskaja letopis face o descriere aproape aidoma cu aceea a lui Dlugosz, fapt care ne îndreptățește să-i acordăm credit cronicarului polon. În Cronica moldo-polonă se menționează că, la 20 august 1470, tătarii au fost înfrânți la Lipinți și s-a luat toată prada. „În vremea aceea tătarii veneau din Podolia, căci ai noștri le tăiaseră calea”. Cei mai mulți istorici au considerat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care o socoteau ca fiind foarte primejdioasă. Așa s-ar explica de ce, la 16 ianuarie 1471, la Vaslui „au fost tăiați Isaia Vornic, Negrilă ceașnic și Alexa stolnic”, după cum notează pe scurt letopisețele din vremea lui Ștefan cel Mare și cronicarul Grigore Ureche. Prin solii săi, Ștefan cel Mare i-a cerut regelui Cazimir să intervină pentru aplanarea conflictului cu Radu cel Frumos. Era, mai degrabă, o formulă prin care Ștefan îi arăta regelui că luptele cu Radu nu sunt un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să plătească lui Ștefan dajdea ce o datorau regelui și să trimită tot al zecelea om dintre luptători lor la oastea domnului Moldovei”. Această colaborare strânsă cu secuii își va da roadele în timpul luptei de la Vaslui, pentru că, așa cum consemna un cronicar contemporan, Ștefan se dovedise a fi „un bun protector al patriei și al națiunii sale, fiind gata să moară pentru ai săi”. O dovadă a bunelor relații dintre Moldova și regatul ungar o constituie privilegiul comercial pe care Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îi cerea lui Ștefan să predea Chilia și Cetatea Albă și să plătească darea anuală obișnuită. Dacă nu va îndeplini cererile sultanului, va fi socotit dușman și, nu peste multă vreme, va veni să ia cu puterea aceste locuri. Neșri, cronicarul turc, afirmă că sultanul i-a trimis lui Ștefan un sol poruncindu-i: „în acest an să-mi aduci în persoană tributul, așa după cum îl aduce domnul Munteniei ca să putem avea încredere în prietenia ta”. Tot la Vaslui, la 18
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dunării). Pe de altă parte, fiind iarnă, Ștefan cel Mare nu putea să primească ajutorul vecinilor săi creștini. În afară de aceasta, Moldova era mult prea neînsemnată ca întindere, deci, gândeau turcii, nu putea să opună o oaste prea numeroasă oastei otomane. Cronicarii turci remarcă alegerea nepotrivită, ca anotimp, pentru organizarea unei campanii, dar judecata lor este influențată de rezultatul bătăliei. Dacă Suleiman ar fi câștigat lupta cu Ștefan cel Mare, atunci ei ar fi găsit cele mai alese epitete pentru a lăuda
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a cerut lui Ștefan să se supună, să predea cele două cetăți din sudul Moldovei: Cetatea Albă și Chilia și să se prezinte el însuși cu haraciul, drept semn al credinței și al sentimentelor sale față de Poartă. „Necredinciosul acela, scrie cronicarul turc Kemal- Pașa-Zade, era un afurisit plin de trufie. Din revolta sa prea mare, neluând în seamă firmanul care cere ascultare, el și-a arătat răzvrătirea față de sultanul lumii. De aceea s-a aprins flacăra mâniei de răzbunare a padișahului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era numai bun pentru hrana cailor - bulgarii și domnul Țării Românești urmau să asigure furajele pentru animale și hrană pentru ostași. Suleiman ajungea pe pământul românesc după un drum obositor, care durase mai bine de o lună, după cum socotesc toți cronicarii turci. În Țara Românească, el trebuia să-și odihnească și să-și întremeze oastea. De aceea, înaintarea s-a făcut în etape scurte. După cum ne informează Giovanni Maria Angiolello, un vicentin care căzuse prizonier în timpul luptelor de la Negroponte și ajunsese
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceștia n-au parcurs mai mult de 10 km pe zi ca să ajungă în Moldova. Acest calcul este necesar, pentru a demonstra că, la sosirea ei pe pământul Moldovei, oastea otomană nu era epuizată fizic, cum lasă să se creadă cronicarii turci. Beii de la Dunăre trec și ei fluviul și fac joncțiunea cu Suleiman pașa pe pământul Țării Românești. Lor li se alătura domnul Munteniei cu 17.000 de oameni. Potrivit ultimei interpretări a documentelor, este vorba de Radu cel Frumos
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dificultăți avea de întâmpinat oastea imensă a beilerbegului Suleiman. De-abia pe pământul Moldovei armata otomană invadatoare se lovește de greutățile care aveau s-o epuizeze fizic, și nu deplasarea ei din Albania până în Moldova, cum lasă să se înțeleagă cronicarii turci. Zilele, pe care Suleiman le petrece din momentul intrării sale în Moldova și până la lupta de la Vaslui, sunt zile de lipsuri, care subminează moralul turcilor, duc la slăbirea forței lor de luptă. Dlugosz ne spune că tactica adoptată de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
câți veniseră în ajutorul lui Ștefan și de un corp de oaste moldovenesc. După cum ne informează Dlugosz, secuii, ,,a căror țară rupând-o Ștefan din regatul Ungariei și-o supusese sieși”, veniseră la chemarea voievodului. Este evident o exagerare a cronicarului polon. Asupra secuilor s-a exercitat, într-adevăr, începând cu domnia lui Ștefan cel Mare, o influență moldovenească. Oameni liberi, în schimbul slujbei cu armele, cu care erau datori regelui, secuii cunosc în a doua jumătate a secolului al XV-lea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sale și, strângând pe călăreții și pe slujitorii săi, a adunat destul de multă oaste. Fiecăruia dintre rătăciții aceia i-a dat arme și zale și a preschimbat oastea sa, plină de măreție, într-un munte de zale și de oțel”. Cronicarul otoman exagerează intenționat, pentru a motiva, într-un fel, înfrângerea turcilor, dar reținem din descrierea sa un fapt deosebit de important: măsurile strategice luate de Ștefan cel Mare au avut efectul scontat. Cu moralul zdruncinat de lipsurile îndurate în timpul cât străbătuseră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adăugând: „Dar cu condiția însă ca urmărirea înverșunată să nu intre, ca în 1476, în folclorul istoriei militare”. Istoricul francez nu știa că istoricii români s-au bazat numai pe surse străine și se întreba ce ar fi scris un cronicar oriental despre această bătălie. Prin publicarea fragmentelor din cronica lui Kemal-Pașa-Zade avem de data aceasta posibilitatea să știm ce a scris un cronicar oriental despre urmărirea oastei otomane. După acest cronicar, urmărirea moldovenilor a fost atât de aprigă, încât turcii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
istoricii români s-au bazat numai pe surse străine și se întreba ce ar fi scris un cronicar oriental despre această bătălie. Prin publicarea fragmentelor din cronica lui Kemal-Pașa-Zade avem de data aceasta posibilitatea să știm ce a scris un cronicar oriental despre urmărirea oastei otomane. După acest cronicar, urmărirea moldovenilor a fost atât de aprigă, încât turcii au fost nevoiți să fugă pe drumuri pe care nu le cunoșteau. „Când călăreții (turci), venind iute ca vântul și cu iuțeala unui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
străine și se întreba ce ar fi scris un cronicar oriental despre această bătălie. Prin publicarea fragmentelor din cronica lui Kemal-Pașa-Zade avem de data aceasta posibilitatea să știm ce a scris un cronicar oriental despre urmărirea oastei otomane. După acest cronicar, urmărirea moldovenilor a fost atât de aprigă, încât turcii au fost nevoiți să fugă pe drumuri pe care nu le cunoșteau. „Când călăreții (turci), venind iute ca vântul și cu iuțeala unui torent, s-au îngrămădit în groapa aceea (este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au împotmolit caii multor mii de oameni și picioarele multor trupuri, rămânând astfel în mlaștina morții. După ei au venit dușmanii și trântindu-i și pe cei care nu căzuseră încă de pe calul vieții, le-au luat capul și cămășile.” Cronicarul turc confirmă, așadar, că la Vaslui a fost un adevărat dezastru pentru turci. Descrierea lui nu poate fi pusă la îndoială, dacă ținem seama de faptul că orientalii transformau o înfrângere a lor în victorie sau, în cel mai bun
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Iacob scria și el că „Ștefan îi bătu și-i alungă până la Dunăre, unde mulți au fost omorâți și mulți oameni de frunte au fost făcuți prizonieri, mulți s-au aruncat în apă ca să scape și s-au înecat”. Și cronicarul turc Sa’adeddin scria că „Cei mai mulți dintre ostașii islamici au murit ca niște martiri și mulți viteji au pierit pe câmpul de bătălie. Hadim <Suleiman> - pașa, care se căia de această ciocnire, a scăpat cu greu de la nenorocirea pieirii”. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]