6,303 matches
-
în lux și siguranță în spatele zidurilor sigurului lor refugiu, după ce porțile masive de fier fuseseră sudate. Într-o noapte, Prospero a organizat un bal mascat pentru a-și distra oaspeții, în șapte camere colorate din mănăstire. Șase dintre camere sunt decorate fiecare și luminate într-o culoare specifică: albastru, violet, verde, portocaliu, alb și violet. Ultima cameră este decorată în negru și este luminată de o lumină roșie - „de culoarea intensă a sângelui”: din cauza acestei perechi reci de culori, foarte puține
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
noapte, Prospero a organizat un bal mascat pentru a-și distra oaspeții, în șapte camere colorate din mănăstire. Șase dintre camere sunt decorate fiecare și luminate într-o culoare specifică: albastru, violet, verde, portocaliu, alb și violet. Ultima cameră este decorată în negru și este luminată de o lumină roșie - „de culoarea intensă a sângelui”: din cauza acestei perechi reci de culori, foarte puține persoane erau suficient de curajoase pentru a se aventura în camera a șaptea. În aceeași cameră se afla
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
sunt bine făcute, ele par să nu li se potrivească. Majoritatea oaspeților sunt femei împodobite „cu un belșug de giuvaiericale, fel de fel de brățări, inele și cercei, arătându-și pieptul și brațele dezvelite cu nerușinare”. Masa și încăperea erau decorate cu un număr mare de lumânări aprinse oriunde era posibil să se găsească un loc pentru ele. La cină participau muzicieni, care cântau la „viori, flauturi, tromboane și o tobă” și, deși acestea par să-i distreze pe toți cei
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
și până în prezent este președinte al Asociației Judecătorilor din Republica Moldova. A participat la elaborarea proiectelor de lege care au stat la baza noului sistem judecătoresc și la promovarea reformei de drept și a celei judecătorești. În octombrie 1996 a fost decorat cu ordinul “Gloria Muncii” și în decembrie 1998 i-a fost conferit titlul de “Om emerit”. Din 1996 până în 2001 a activat ca reprezentant al Curții de Apel din Chișinău, reprezentant al Asociației Judecătorilor, membru al consiliului magistraturii din RM
Nicolae Timofti () [Corola-website/Science/325842_a_327171]
-
și 20 de centimetri cu adânciri de 1,5 centimetri. În perioada herodiană, cei 10 metri din vârful zidului aveau 1 metru grosime și au servit drept al doilea zid al dublei colonade a platoului. Această secțiune superioară a fost decorată cu pilaștri, resturile acestora fiind distruse în 628 când bizantinii au recucerit Ierusalimul de la perșii sasanizi,care fusesera susținuți de locuitorii evrei. 4 straturi au fost adăugate ulterior de către califii arabi Omeiazi în secolul al VII-lea. Următoarele 14 straturi
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
coordonator al secției de profil. Totodată a îndeplinit și funcția de responsabil al comisiei profesionale a Comitetului sindicatului și responsabil al Comisiei Inginerilor și Tehnicienilor pe întreprindere. Pentru rezultatele profesionale obținute la locul de muncă, în anul 1974, a fost decorat de către Consiliul de Stat al României cu Medalia Muncii. În anul 1976, a fost transferat, pe bază de concurs, la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, catedra T.C.M., unde a ocupat un post de asistent universitar. Activitatea de asistent și-a desfășurat
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
la Expoziția din Paris atât Ionescu Iordache (bucătarul și patronul de la „Iordache”), cât și reprezintă Pavilionul Românesc. În același an este invitat de președintele Franței, Emile Loubet, să cânte în grădina palatului Elysee, unde primește 2000 de franci și este decorat Ofițer de Academie. În 1901 compune prima sa horă „Hora din Văleni”. În 1902 îl cunoaște pe George Enescu, acesta culegând de la el o serie de cântece populare ce îl vor inspira în compoziția „Suită sătească”, între care notabile sunt
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
superior, în care se află reprezentate cele două vițe de vie, are înălțimea de aproximativ 1,48 m. Partea superioară a ancadramentului ușii, ce face legătura între cei doi ușori, ce are lungimea de aproximativ 1,12 m, nu este decorată în vreun fel dar are marcat mijlocul printr-un decupaj cu lungimea de 8,5 cm, decupaj ce amintește de partea superioară sub formă de acoladă a intrărilor bisericilor de lemn din Lozna sau Măleni. Foaia ușii este formată din
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
Condor” au fost luați prizonieri. BBC a anunțat victoria de la Goose Green înainte ca aceasta să se întâmple. În cursul acestui atac, a fost ucis Lt. Col H. Jones, comandantul regimentului, în timp ce ataca în fruntea unității pozițiile argentiniene. A fost decorat post-mortem cu Victoria Cross. După ce forțele argentiniene deloc de neglijat de la Goose Green au fost scoase din luptă, forțele britanice au avut posibilitatea de a ieși din capul de pod de la San Carlos. În 27 mai, oamenii din Brigada 3
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Muntelui Kent. Unul dintre ele, Harrier "XZ963", pilotat de comandantul de escadron Jerry Pook, răspunzând chemării în ajutor de la Escadronul D, a atacat pantele estice ale muntelui, dar a fost doborât de focul armelor ușoare ale infanteriei. Pook a fost decorat cu UK Distinguished Flying Cross. Marina argentiniană a utilizat ultimele rachete Exocet AM39 de care dispunea, încercând să atace nava HMS "Invincible", pe 30 mai. Surse argentiniene susțin că una din rachete ar fi lovit nava britanică. Britanicii au negat
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de lansare, folosind un lansator recuperat de pe distrugătorul ARA "Seguí". În aceeași zi, sergentul Ian McKay, din plutonul 4, compania B, din trupele 3 Para, a fost ucis în cursul unui atac cu grenade asupra unui buncăr argentinian. A fost decorat post-mortem cu Victoria Cross. După o noapte de lupte grele, toate obiectivele pe care și le propuseseră britanicii au fost atinse. Ambele părți au suferit pierderi grele. În noaptea de 13 iunie a început a doua fază a atacului, presiunea
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
în istoria neamului românesc la Oituz și Marasesti, regina Maria și generalul Averescu vin la Buciumi prentru a fii în mijlocul ostașilor din divizia I, în timp ce la Onești sosește în aceeași zi primul ministru Ionel Brătianu. Cu acest prilej au fost decorate numeroși ostași și ofițeri, promitandu-li-se că după raboi se va înfăptui o nouă reforma agrara. Reforma agrara din anul 1921, înfăptuita de Partidul Liberal, a produs anumite nemulțumiri îndeosebi în rândul locuitorilor din Buciumi și Racauti, care acuzau
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Comedie. În plus, este o prezență dinamică și reconfortanta într-o serie de emisiuni de divertisment la ProTV și TVR. este invitată că juriu la concursul Dansez pentru tine, unde punctează impresia artistică a concurenților. Actrița Emilia Popescu a fost decorată la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, alături de alți actori, "„pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București
Emilia Popescu () [Corola-website/Science/324629_a_325958]
-
ciuda epocii în care trăia - rămase întreaga să viața deist convins, iubitor sincer al idealului. La vârsta de 17 ani, ca urmare a unei aventuri amoroase, fugea din Polonia și intră în armată austriacă. Promovat la gradul de locotenent și decorat pentru bravura să, purtandu-si sacul plin cu poezii pe care, fericit sau nefericit, copil sau bătrân, nu va înceta niciodată să le scrie, revenea în Polonia și se căsătorea cu o domnișoară din ilustra familie Denhof. Din această căsătorie
Tadeu Hâjdeu () [Corola-website/Science/324621_a_325950]
-
la mijloc ci este ușor deplasată spre dreapta, marginea sa dreaptă aflându-se la doar 1,07 m față de peretele drept în timp ce marginea sa stângă se află la o distanță de 1,33 m față de peretele stâng. Fără a fi decorată cu crestături sau incizii în lemn, trecerea din pronaos în naos are partea superioară a ancadramentului realizată sub forma unei acolade, situații asemănătoare regăsindu-se în aceeași zonă la biserica de lemn din Lozna, biserica de lemn din Săcălășeni sau
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
al II-lea este direct responsabil pentru creșterea măreției principatului de Salerno: el a restaurat palatul princiar, a construit campanila bisericii Sân Pietro și a revenit la emiterea de monede de aur. Guaimar a fost un principe pios. El a decorat Sân Massimio, care fusese întemeiat de către bunicul său, Guaifer. De asemenea, în ultimii săi ani a acordat sprijin abației de Cluny. El l-a asociat la conducere pe fiul său avut cu cea de a doua soție, Gisulf I, începând
Guaimar al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324655_a_325984]
-
din Războiul civil finlandez. În primele decenii de independență, ziua de 6 decembrie a fost o ocazie solemnă, marcată de discursuri patriotice și servicii religioase. Din anii '70, Ziua Independenței a început să ia forme mai vii, cu vitrinele magazinelor decorate în culorile drapelului finlandez și cu prăjituri cu glazura alb-albastră. Este tradițională, în multe familii, seara, aprinderea a doua lumânări la fiecare fereastră a casei. Obiceiul datează din anii '20, dar și mai de dinainte, cănd lumânări erau puse în
Ziua Independenței (Finlanda) () [Corola-website/Science/324675_a_326004]
-
la fel ca cea din pronaos, 5,66 metri. Naosul este acoperit de o boltă semicilindrică, distanța dintre podea și mijlocul bolții fiind de aproximativ 4,36 metri. Întreaga încăpere este tencuită și văruită în culoarea albă. Pereții nu sunt decorați cu picturi dar ici colo întâlnim icoane de factură recentă. Pe latura de sud a naosului, spre altar regăsim strana cantorului încadrată de doi prapori. Un candelabru de metal are sarcina de a lumina interiorul alături de cele două ferestre, aflate
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
format din două corpuri de clădire așezate pe aliniere. Corpul A este compus din pivniță cu bolți de cărămidă, parter și mezanin, etajul I și II, mansardă (pod). Sala de consumație situată la parter și mezanin are 7 m înălțime, decorată în stil gotic cu coloane și tavane de stucatură, cu lambriuri sculptate și picturi. Comunicația se face prin scări de stejar sculptate. La etaje se află câte 10 încăperi și dependințe. Scara principală este din marmură. La mansardă sunt camerele
Caru' cu Bere () [Corola-website/Science/324756_a_326085]
-
operă, "Historia gentis Langobardorum", însă acest lucru este incert.) De asemenea, Arechis a luat măsura de a transfera moaște de sfinți în noua biserică, Santa Sofia din Benevento. Biserica există și astăzi, deși doar în forma restaurată. Ea a fost decorată cu fresce rare din secolul al VIII-lea. De asemenea, Arechis a direcționat numeroase resurse către lucrări de construcție desfășurate în Salerno, inclusiv un nou palat și castel. Salerno a devenit un port și un oraș a cărui importanță a
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
1541. Poate cel mai remarcabil loc din catedrală este Capela Sf. Venceslau, unde sunt păstrate moaștele sfântului. Încăperea a fost construită de Peter Parler între 1344 și 1364 și are o boltă cu nervuri. Partea de jos a pereților este decorată cu peste 1300 de pietre semiprețioase și picturi cu Patimile lui Cristos, ce provin din decorația originală a capelei din 1372-1373. Partea de sus a pereților conține picturi inspirate din viața Sf. Venceslau, realizate de Maestrul altarului din Litoměřice între
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
moartea lui, de cel de-al treilea și ultimul arhitect ce a coordonat lucrările de restaurare, Kamil Hilbert. În anii 1920 sculptorul Vojtěch Sucharda a lucrat la fațadă catedralei, iar celebrul pictor ceh în stil Art Nouveau Alfons Mucha a decorat vitraliile noi din partea de nord a navei. Fereastra Trandafirie a fost proiectată de František Kysela în anii 1925-1927. Această fereastră trandafirie de deasupra portalului prezintă scene din povestea biblică a creației. Până la momentul jubileului Sf. Venceslau din 1929, catedrala Sf.
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
să ajungă într-un port de unde, la bordul unor ambarcațiuni, să se refugieze pe corăbiile escadrei ruse. Pentru că a contribuit la salvarea unui număr de rebeli greci și a drapelului de luptă al grupării lui Psaro, comandantul Sokolov a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a 4-a. După înfrângerea lui Psaro și Mavromihali, numeroși participanți la rebeliune s-au refugiat în munți, unde au continuat să lupte împotriva otomanilor. Dacă în regiunile de coastă și de câmpie ienicerii au
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
ei sunt considerați martiri ai luptei de eliberare anti-otomane. Același teritoriu revine în istorie în 1891, când aici, Dimităr Blagoev pune bazele socialismului bulgar. Edificiul are forma unui dom de dimensiuni impresionante cu două săli circulare, ai cărei pereți sunt decorați peste 243 de metri pătrați de mozaic. Cupola este înaltă de 15 metri, iar pe bolta acesteia, pe lângă simbolul comunismului, secera și ciocanul, se află inscripționat: "Proletari din toate țările, uniți-vă!". În spate se află un pilon de 70
Buzludja () [Corola-website/Science/326041_a_327370]
-
Franței, urmând tradiția locală, dar acceptând și influențe din coloniile fostului Imperiu. Acesta a evoluat de-a lungul secolelor, în urma schimbărilor sociale și politice din țară. Evul Mediu a văzut dezvoltarea unor banchete somptuoase cu alimente extrem de condimentate și bogat decorate de către bucătarii înaltei aristocrații, unul dintre cei mai celebrii fiind Guillaume Tirel. Odată cu Revoluția Franceză, obiceiurile culinare s-au modificat prin viziunea unor maeștri bucătari ca Pierre François La Varenne și a bucătarului lui Napoleon Bonaparte, Marie-Antoine Carême care au
Bucătăria franceză () [Corola-website/Science/326101_a_327430]