7,752 matches
-
din care i se prelungește un „âââââ”... pe două tonuri false”. ...Poate că ți s-a întâmplat și dumitale una ca asta, mă iscodi, curios să știe, Ferdinand Sinidis, și râse scurt, fixându-și ochii rătăciți prin fereastră, departe, în depărtarea îndepărtată. Cartea despre suflet Capitolul iubirii, al meu și-al Lizelotei E un divertisment în si bemol major, E, ca pe-un clavecin, o pulbere a gavotei, Pe care scriu ceva, cu degetul arătător. Iar florile frumoase pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dincolo de ușă, destul de limpede, ca să-l putem auzi: „iertat să-mi fie” mai rosti ca pentru rugăciune, și câteva secunde mai târziu, ușa fu deschisă și flăcăul apăru în prag, cu chipul alb ca hârtia și cu ochii pironiți în depărtări. Avea privirile limpezite și înălțate dincolo de moarte. De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o justifica interiorul, iar curte nu avea aproape deloc - doar una Împrejmuită cu zid, În spate, cu un petic de iarbă care abia dacă merita numele de grădină. Dar Întinderea vastă și vântoasă a câmpiei era la doar zece minute depărtare. Pentru Du Maurier, principala calitate fusese, În mod evident, salonul spațios, saturat cu lumină, pe care Îl folosea drept atelier. Nu era nimic egoist În această apropriere, căci Îi plăcea să aibă familia de jur-Împrejurul său atunci când lucra. Când erau mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își investise acum toate speranțele de cucerire a gloriei dramatice ar fi fost testată Înainte de terminarea anului calendaristic prevăzut. Acum Însă, În sfârșit, așteptarea nu mai era decât o chestiune de ore. Câte anume, nu putea calcula exact. Auzise În depărtare un ceas bătând jumătatea, dar a cărei ore? Putea fi trei, patru sau cinci. Nu putea fi două și jumătate, dat fiind că nu se băgase În pat până după miezul nopții (Alexander Îi convocase la o a doua repetiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răspunzând aplauzelor și, dacă primirea o cerea, să iasă el Însuși pentru o reverență. Aceasta avea să fie pe la unsprezece. Dumnezeule mare! Mai avea aproape o zi Întreagă până a putea scăpa de suspans, Într-un fel sau altul. În depărtare, cesul bătu trei sferturi. „Încă un an.“ Unde oare se dusese? Ce realizase pe parcursul lui, din punctul de vedere al creației? Absolut nimic În domeniul dramatic, cu excepția obișnuitelor, dureroaselor tăieturi și ajustări la Guy Domville, odată cu avansarea repetițiilor. Îi trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în Langfuhr și-n cinematografele din orașul vechi - de pildă la Odeon lângă Dominikswall, Apă pentru Canitoga cu Hans Albers - în același timp, însă, privirea lui rătăcitoare îl surprinde pe băiatul acela de paisprezece ani care șade la trei mese depărtare și care se pierde într-o monografie bogat ilustrată de artă scoasă de Knackfuß. Lângă el se află alte volume așezate într-un teanc. Este în mod evident pe cale să-și extindă cunoștințele artistice bazate pe reproducerile colecționate din cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deja cursul tragediilor grecești și care-i făcuse pe doctorul de suflete Freud și pe elevii acestuia atât de sensibili și de elocvenți, la mine va fi fost, dacă nu cauza, atunci măcar un impuls suplimentar de a căuta întotdeauna depărtarea, oriîncotro. Erau sondate căi de evadare. Toate mergeau într-o singură direcție. Să plec de aici pe front, pe unul din multele fronturi, cât mai repede cu putință. Căutam motive de ceartă cu tata. El era imposibil de ațâțat, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lucruri salvate în orașul ocolit de război, sănătos și care, cu aerul vechi pe care i-l dădeau construcțiile de cărămidă, părea atât de tihnit, de parcă și de acum înainte toate acțiunile de luptă aveau să se consume la mare depărtare. Deoarece marile cinematografe funcționau cu aceeași regularitate ca pe timp de pace, consumatorul de filme se folosea de permisia de la sfârșitul săptămânii. Cu una dintre cele două gemene care continua să vorbească neabătut cu accent berlinez am văzut Pilotul Quax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
glaciațiuni. Pictam cuminte zona netedă sau vălurită de dealuri până departe și, dacă e să mă iau la întrebări cu severitate, nu eram ocolit de frică. În spatele unor tufișuri mari de ienupăr sau acoperite de blocuri eratice ivindu-se din depărtările câmpiei, pretutindeni s-ar fi putut afla la pândă, în poziția culcat, partizani cu carabine capturate. Aflat în vizorul trăgătorului, un ins aflat în serviciu voluntar și care, în timp ce dădea harnic cu pensula, se tot strâmba, ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asemenea răniți pe tărgi sau sprijinindu-se în cârje. Și în mijlocul lor un grup de circari, din care făceau parte și niște pitici, toți în costume; alarma îi gonise în pivniță direct de la spectacol. În vreme ce afară bubuia antiaeriana, iar în depărtare, ca și în apropiere, cădeau bombe, spectacolul lor continua aici jos: un gnom ne uluia în chip de jongler, ținând în aer și făcându-le să se răsucească popice, mingi, inele colorate, toate odată. Mai mulți liliputani prezentau numere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alarmei am ajuns cu tramvaiul la o altă gară. Din nou, șiruri de case incendiate ardeau cu flăcări mari ce ieșeau prin găvanele ferestrelor. Iarăși fațade în ruine, străzi întregi care, în precedentele nopți de bombardament, arseseră până-n temelii. În depărtare, o hală de fabrică incandescentă, ca și când în interior ar fi fost luminată ca de sărbătoare. În zorii zilei, trenul spre Dresda era gata de plecare. Nimic despre călătoria până acolo. Nici un cuvânt despre ce anume se afla între feliile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
termen mult prea comun, partea mea de răspundere. Să fii nevoit să trăiești cu asta în anii care au mai rămas, iată un lucru sigur. În spatele pădurilor și între ele, pe câmpuri răscolite. Zăpada împovăra copacii, acoperișurile barăcilor. La mare depărtare, turla în formă de ceapă a unei biserici. Nici un cuvânt în cehă nu se auzea pe terenul de instrucție, numai comenzi în limba germană care, pe ger, era purtată cât se poate de departe. Instruirea noastră pe modele învechite - Panzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rotunde și aburite ale măștii de gaze, repetând-o în cele mai mici detalii. Pe drumul de întoarcere de la baraca în care e bucătăria mă opresc, sunt acoperit de brazii încărcați de zăpadă. E drept că văd licărind conacul în depărtare, dar conacul nu mă vede pe mine. Cât e de tăcut. Numai răsuflarea mea se aude. Acum vărs din conținutul celor două căni câte două degete de cafea în zăpadă, pun cănile jos, mă piș ca să le refac conținutul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de obiecții meschine: „În conformitate cu ordinul Führer-ului, se aștepta ca a douăzeci și cincea divizie de tanchiști-grenadieri să închidă spărtura frontului la Cottbus și să o asigure împotriva penetrării de către câini... Caracterul manifest originar al câinelui Führer-ului este determinat în profunzime de nostalgia depărtărilor... Neantul determinat de nostalgia depărtărilor este, în ținutul Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în operă între inamicul de pe tancuri și propriile vârfuri...“ Dar acolo unde eram sau unde ar fi trebuit să fiu - spărtura Cottbus? - nu existau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Führer-ului, se aștepta ca a douăzeci și cincea divizie de tanchiști-grenadieri să închidă spărtura frontului la Cottbus și să o asigure împotriva penetrării de către câini... Caracterul manifest originar al câinelui Führer-ului este determinat în profunzime de nostalgia depărtărilor... Neantul determinat de nostalgia depărtărilor este, în ținutul Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în operă între inamicul de pe tancuri și propriile vârfuri...“ Dar acolo unde eram sau unde ar fi trebuit să fiu - spărtura Cottbus? - nu existau nici vârfuri proprii, nici vreo organizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
învață o nouă lecție, să se teamă, simte frica așezându-i-se pe spinare, vrea să-și aducă aminte de rugăciuni din copilărie, „Înger-îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu“, își strigă eventual mama - „Mama, mama!“ -, așa cum de la mare depărtare mama lui încearcă, mânată de presimțiri, să-l cheme la ea „Vino, băiețaș! Primești un gălbenuș frecat cu zahăr, la pahar“, dar rămâne singur cuc în pădurea întunecată, până când se întâmplă de-adevăratelea ceva. Am auzit pași sau ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căutată în orice western de calitate ca acțiune palpitantă înainte de punctul culminant: dansul ritual cu puțin înaintea ultimului schimb de focuri. Se spune că noaptea, în pădure, e bine să fluieri. Eu n-am fluierat. Ceva, poate mama mea din depărtări, mi-a poruncit să cânt. Fără să caut ceva cantabil printre cântecele de marș exersate - de exemplu Erika - și șlagăre știute din filme, pe care le cântase nu cu mult timp în urmă Marika Rökk - Cui i-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
închei la nasturii de la pantaloni. Apoi ne-am pigulit firele de fân de pe noi, fiecare pe ale lui, bănuiesc. Dar, atunci când ea a început să ridice fânul la loc în claie, probabil că voi fi ajutat și eu. Văzuți din depărtare, păream o pereche muncind noaptea la câmp. După asta, sentimentul de inconsolabilă însingurare a dispărut. Nu, nu s-a cântat și nu s-a fredonat nimic în timp ce o ajutam pe Inge să facă patul nostru în așa fel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dus a fost. Ce vizită! Nu banjoul lui Scholl, nu degetarele mele pe tabla ondulată, ci Fluieraș, care a reușit cu ușurință, după un scurt început de melodie, să transplanteze cântece populare germane - ca pe niște emigranți cu dor de depărtări - în Alabama, el a fost nada noastră. El, cu versiunea lui după Un vânător din Kurpfalz - sau să fi fost cumva O, brad frumos? -, găsise urechea lui Louis Armstrong. Riscant, dar cu o siguranță de vis, astfel s-a legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
personaj, în muza Ulla, dar în afara literaturii se numea Jutta și, din cauza înfățișării ei, era numită, de mine și de alții, Îngeraș; acest nume tandru i-l dau și astăzi, când, ca doi bătrâni ce suntem, ne trimitem salutări din depărtare. Călătoria mea la Paris am plănuit-o fără Brigitte și Jutta, care între timp nu se mai manifestau decât prin mișcări încetinite, de pantomimă. În fața oglinizilor exersau feluri speciale de a umbla, își contorsionau gâturile. Și de data asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pictură informală“ și ridicată în slăvi prin cataloage drept modernismul cel mai avântat. Adversarul său în această polemică se numea Will Grohmann, un critic de artă pentru care nu conta decât ceea ce, după verdictul lui Hofer, avea drept urmare „deraierea în depărtările cețoase ale neantului“. În articolele ale protesta împotriva intoleranței care domnea pretutindeni și s-a depășit pe sine până într-acolo încât să avertizeze împotriva apropierilor de „statul nazist al Gauleiterilor“. Nu pe temeiul poziției sale de director al facultății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se chinuia și avea Îndoieli. În pofida faimei mele de boem, d’ailleurs justificată, am deprinderi comune; se făcuse târziu, și n-am mai izbutit să Închid ochii. Am tot croșetat În minte istoria diamantului din apropiere și a prințesei din depărtare. Goliadkin (desigur, emoționat de nobila sinceritate a vorbelor mele) n-a putut dormi nici el. Întreaga noapte s-a foit, dacă nu mai rău, În patul de deasupra mea. Dimineața Îmi rezervase două satisfacții. Prima, vorspan Îndepărtat al pampei, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar În vremea carnavalului. Își pusese În joc sănătatea și banii pentru pelerinajul său plin de lipsuri și, colac peste pupăză, a mai stat și zece zile la pârnaie Înainte de a o vedea pe muierea pentru care răzbise de la atâta depărtare. Fiecare zi de 0,90 i-a secătuit capitalul. În parte ca să te dai mare, În parte de milă, spuneai peste tot că Limardo era mare sculă; ai sărit chiar calul și-ai zis că-i ucigaș năimit. Apoi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un refugiu greu de localizat, unde să stau la umbră pe când practicienii de buzunar de la spitalul Durand aveau să externeze rănitul. La stăruințele unui bucătar negru, m-am instalat la Noul Imparțial, un hotel aflat la un cvartal și ceva depărtare de mahalaua Unșpe, unde am adunat material pentru studiul meu polițist Victima lui Tadeo Limardo* și unde am continuat să-i fac pase Juanei Musante. Mulți ani după aceea, la Western Bar, am fost surprins de Antarctide A. În fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu ăi dă jos, da nici nu uit că io sunt consul și tre să păstrez, chiar dacă nu ie chestii-trestii, aparențele. Un pas alăturea cu drumu și nema cap săltat. La Buenos Aires nu riști canci: tipu distins Îl miroși dân depărtare. Da acilea, În străinătăți, te ia cu amețeli: nu alegi vorba mitocanului de-a Împăratului. Te Îmbrățișez, Indianu IV Dragă Avelino, Norii negri dă vijelie s-a destrămatără. Vineri m-am rezemat dă ușa de la intrare, parcă așa, fără voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]