7,301 matches
-
căpitanul austriac Salomon de Friedberg vedea pe stradă femei tinere târându-și prin praf rochiile grele de catifea, în vreme ce la serate veneau în superbe „robes de chambre“ și încălțate cu papuci. Tot pe atunci, într-o suită de imagini bucureștene desenată de Cezar Bolliac își afla locul „o damă parată de bal în orele dimineței, strângându-și și ardicându-și fustele în toate părțile spre a nu se împle de noroiul de pe scară“ (Mozaicul social). Așadar, în răstimpul a trei decenii, privilegiul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cucoane se stârnește ceartă și bătaie. Motivul? „Cea dintâi, care nu era decât o simplă cetățeană, cutezase să se ducă la mir înaintea celeilalte, al căria bărbat era clucer mare“ (G. Baronzi, Misterele Bucureștilor). B.P. Mumuleanu, bun observator al moravurilor, desenase scena mai devreme cu trei decenii: „Apoi când este la mir, / Nu mai caut caractir, / Ci-ntâiere toate vor, / Își dau brânci de să omor“ (Muierile). Ar fi greșit să credem că asemenea gâlcevi se iveau doar în bisericile de mahala
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu intenții estetice a alfabetului latin, prin imitarea formelor caracteristice ale vechiului scris chirilic. Frontispiciile atâtor reviste - Luceafărul, Convorbiri critice, Floarea darurilor, Neamul românesc literar, Cumpăna, Cosânzeana, Flacăra, Ramuri ș.a. -, ca și volumele tipărite tot atunci la „Minerva“, cu copertele desenate de Vitold Rola-Piekarski, stau mărturie în acest sens. De prin anii ’60 încoace, în contextul unor fenomene „retro“ extrem de active pe toate meridianele, scrierea arhaizantă cunoaște o nouă și spectaculoasă resurecție. Este folosită în foarte multe ocazii, aproape ca un
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Bretaniei relevă cel mai bine starea de spirit a acestora cînd se referă la "frații doctrinei creștine considerați in-culți", acuzîndu-i că "îi învăță să citească și să scrie pe oamenii care n-au fost în stare să învețe decît să deseneze și să mînu-iască pila și rindeaua". Cel mai surprinzător este însă pentru noi, astăzi, faptul că Voltaire îl felicită pentru că "a interzis studiul celor ce muncesc" și cere apoi să-i tundă pe acești "călugări ignoranți pentru a-i înhăma
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
suplimentar de vitamina D care să controleze absorbția intestinală de Ca, la nevoie și un supliment de 1000-1200 mg calciu/24 h, precum și alte tratamente care să împiedice resorbția osoasă. GLANDELE SUPRARENALE CORTICOSUPRARENALA Date importante 1550 Leonardo da Vinci a desenat glandele suprarenale, fără a le denumi. 1563 Bartolomeo Eustachius prima descriere anatomică a suprarenalelor sub denumirea de glandulae renis incumbentes (în Tabulae anatomicae). 1716 Academia de Stiințe din Bordeaux a instituit un premiu pentru cine poate răspunde la întrebarea: Care
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
o semnificație religioasă. Anumite sigilii de tip Gawra reprezintă diferite scene de cult (personaje în jurul unui altar împodobit cu bucranuri, dansuri rituale, animale emblematice etc.). Figurile omenești sunt puternic schematizate. Tendința nonfigurativă caracterizează, de altfel, întreaga cultură de la Obeid. Sanctuarele desenate pe amulete nu sunt copia unor edificii particulare, ci reprezintă un fel de imagine exemplară a templului. Statuete umane în piatră de var înfățișează probabil preoți, într-adevăr, noutatea cea mai semnificativă a perioadei de la Obeid este apariția templelor monumentale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
corpurilor", în care se întrupau sufletele morților 5. La urma urmei, un "substitut" de piatră era un trup clădit pentru eternitate. Uneori se află menhiri împodobiți cu figuri umane; altfel spus, ei sunt "locuința", "trupul" morților. Tot astfel, figurile stilizate, desenate pe pereții dolmenelor, precum și micii idoli exhumați din mormintele megalitice ale Spaniei, reprezentau, probabil, strămoși, în anumite cazuri, se poate descifra o credință paralelă: sufletul strămoșului este capabil să părăsească, din când în când, mormântul 6. Pietrele găurite care astupă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sentimentelor, dar și a apropierii de moarte. Poezia senzualului capătă contur și aici ("inima simplă" fixează atât sentimentele transmise, banale, comune, cât și modalitatea de creație): "bate cu desperare/ să intre în femeile cu sânul fierbinte și crud/ pe care desenez cu o cerneală o mare albastră/ închipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud". Trupul femeilor devine suportul pentru crearea unei alte lumi, e o evadare în senzual, exoticul se ascunde în atracția feminină. E poate textul cel mai citat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
plasticizare a imaginii, tabloul este deformat intenționat, ieșind în evidență trăsăturile-șoc. Deicticele folosite, acum, aici dau tocmai această impresie de tablou în curs de desenare, de conturare: "Acum pictez un tablou mare -/ vreau să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret". Jocul verbal e ușor sesizabil, portret mare se referă la dimensiune sau la importanță, în ambele cazuri ironia e sesizabilă, pentru că textul refuză să se ia în serios
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pretutindeni peste crengi, nicăieri lângă spicuri,/ dintr-un ochi într-altul acum trec pești zburători". Reflectarea nu se mai face în apă, ci în ochi, în suflet. Albastrul este cel care șterge contururile, acvaticul (rada portului cu navele sale) se desenează în sufletul uman și perspectiva este răsturnată, comunicarea se face prin peștii zburători. Este o reinventare a relației dintre îndrăgostiți. Dacă ne-am obișnuit să găsim proiecții ale sentimentelor eului liric asupra universului înconjurător, de data aceasta lumea pare a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
apare ca act de sfidare a convențiilor, dar are totodată, datorită contextului, și putere expresivă deosebită evitându-se, în mod subtil, transformarea poemului într-un text insipid: "Acum pictez un tablou mare - / vreau să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret." (Portret). Notațiile sunt scurte, există întotdeauna impresia de dialog. De altfel, trăsătura aceasta a stilului său evocă, la lectură, poezia optzecistă și nu numai (Florin Iaru în tradiția
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la Bacovia, doar ca plural: amanți/ amante și înseamnă (nu-i chiar inutil să precizez) „îndrăgostiți”, acesta din urmă lipsind din poezia sa1). Ce fel de îndrăgostiți însă? Dintre cei chinuiți de povara sentimentului, atinși de disperare. Siluetele lor se desenează, prima dată, în „Nervi de toamnă”: „E toamnă, e foșnet, e somn.../ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plînset, e gol.../ Și-i frig, și burează.// Amanții, mai bolnavi, mai triști,/ Pe drumuri fac gesturi ciudate -/ Iar frunze, de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ochii, de copil în ultimul stadiu al inaniției, impresionează în mod deosebit prin fixarea privirii în vag, infinit. Parcă cerșesc milă și parcă vorbesc de o spaimă vizibilă numai lor. Fruntea e frumos construită. Gura, punînd în evidență edentarea, se desenează, de asemenea, cu multă și resemnată tristețe deasupra bărbiei pronunțate. Nasul, întrucîtva bizantin, are narine frumos dilatate, deși pare prea coborît. O barbă scurtă, acoperind numai atît cît trebuie fața, pentru ca aceasta să nu pară nebărbierită, accentuează și mai mult
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fenomenală și recunoaște acest lucru într-o afirmație care anticipează realismul literar, naturalismul literar și jurnalismul literar narativ. În aceeași schiță în care caracterizează franțuzoaicele la o sărbătoare, el mai descrie un băiat de la țară care a învățat singur să deseneze. Senatorul orașului, plin de admirație față de talentul băiatului, îl primește în casa sa și îi promite o educație formală în artă. Dar același băiat este descris ca luând un cuțit din buzunar și înjunghiind de câteva ori calul care l-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din lumina soarelui, din iarbă, din frunzele verzi. Fumul care ieșea din nările lor răvășea aerul rece și înmiresmat. Tot ceea ce mai amintea a vegetație arăta întunecat, mizerabil, pe jumătate sufocat. De-a lungul crestei munților, câțiva copaci nefericiți se desenau pe fundalul norilor. Deasupra se desprindea un cer de un albastru imperial, incredibil de departe de ținutul sumbru." (590). Pasajul oglindește șocul inițial pe care îl experimentează cei mai mulți dintre cititori, când Crane îi conduce printr-o lume dezorientată a unor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
peste un milion de publicații ale guvernului american, un milion de ediții ale unor ziare internaționale din ultimele trei secole, 33.000 de volume de ziare legate, 500.000 de role de microfilm, peste 6.000 de titluri de benzi desenate; cea mai mare colecție de materiale juridice din lume, filme, 4.8 milioane de hărți, partituri muzicale și 2.7 milioane de înregistrări audio. 11 Alfred Kazon (5 iunie 1915 - 5 iunie 1998) a fost un scriitor și critic literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de Finanțe (mamut ineficient, marcat de birocrație și lentoare, când nu chiar de reavoință) și asta, în principal, prin trasarea cât mai exactă a autorității sale, căci, un ministru, oricâtă bunăvoință ar avea, nu poate acționa în afara servituților și constrângerilor desenate de lege. Aici și este, de fapt, punctul-cheie al tuturor problemelor noastre: cei care au făcut până acum legile, parlamentarii, au manifestat mai curând o mentalitate de infractori vicleni, prin construcția unor texte confuze și interpretabile (cu "portițe" înadins lăsate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
măsură la dialogul lui cu Nicolae pe tema unui sat nou În locul celui vechi, În care țăranul să nu mai aibă nici cai, nici căruță, nici oi, nici vacă, nimic... „Și ce o să mâncați, măi Bâznaie... ?”(5) Chipul unui om desenează În mare și comportamentul acestuia, natura lucrează Într-un soi de paralelism. Oricâte speculații se pot face Între starea morală a individului și lumea care l-a creat, nu se poate face abstracție de zestrea aceea unică, să-i spunem
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
simbol al ceea ce ar trebui să fie sub zodia normalității. Clasicul, ca scriitor, se duce În zona echilibrului, armoniei și seninătații, chiar dacă În cazul acestui personaj se găsesc suficiente elemente În măsură să tulbure apele, sau culorile cu care este desenat. Dacă scriitorul se folosește de o gamă variată de mijloace stilistice, pentru a surprinde trăsăturile lui fizice, În ceea ce privește portretul moral, acestea se diversifică, se amplifică, ori se ordonează după o altă paradigmă. Romanul oferă, prin structura și amplitudinea lui, o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai înalte exigențe, intră până și în expoziții. Unul dintre exemple este sculptorul finlandez Ville Vallgren 561 ce își dedică munca sculpturii miniaturale 562. 3.3.2.4. Revista "Timpul"563 "Ralf Andtbacka este ironic și discret. Când se plictisește desenează. Îi place să hoinărească mult, când este acasă la el. În Finlanda. Face foarte multe fotografii (nespecific nordicilor). Călătorește. În România a venit pentru prima dată în septembrie anul trecut"564. În felul acesta își începe Cristina Mitocaru articolul despre
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Muumini-lor, în 1945, cu titlul Muuminii și valul devastator, personajul muumin apare schimbat, devenind mai binevoitor și mai blând. În perioada 1945- 1970 au apărut 9 cărți din seria destinată familiei Muumin. În afară de acestea, Tove Jansson a publicat 4 cărți desenate pentru copii"783. Odată cu trecerea timpului, personajul evoluează atât ca imagine cât și comportamental, ajungând astăzi la figura clasică și cunoscută. Odată cu el se schimbă și conținutul, iar "natura cărților [...] s-a schimbat, evoluând de la povestirile dominate de fantezie, de la
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
pictor frustrat și antioccidental, cum erau cam toți ăia care-și eșuaseră exilul. Eram cu Lia în New York și n-aveam chef în nici un fel de România. Am avut noroc. La masă a venit Daniel Knorr, care la vremea aia desenase deja în cocaină la sediul poliției din München și pusese un homeless să-și liciteze online și transatlantic boarfele. Acum făcea niște poze de ți se-nvârtea capul 360 de grade și se întreținea în New York muncind pe unde apuca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Susține că îi place să îmbine diferite medii și tehnici, pentru a crea noi moduri de a interpreta ideile. La vârsta la care ar fi trebuit să joace fotbal pe-afară, Carlo s-a apucat de desenat. „Am început să desenez serios destul de devreme, pe la 11 ani. Atunci am ilustrat o carte care se numea Dream și care făcea parte dintr-o serie de volume scrise și ilustrate de copii. De mic știu că desenam mereu ceva sau născoceam câte un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
apucat de desenat. „Am început să desenez serios destul de devreme, pe la 11 ani. Atunci am ilustrat o carte care se numea Dream și care făcea parte dintr-o serie de volume scrise și ilustrate de copii. De mic știu că desenam mereu ceva sau născoceam câte un obiect ciudat din lemn și hârtie, dar acum descopeream că puteam să câștig bani făcând ceva doar din plăcere!“, povestește el într-un interviu pentru „Earz Magazine“. Nu s-a ferit nici de lut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
are exact aceeași culoare, dar p’asta Feri n-a mai crezut-o. Gândindu-mă la toate astea, n-o scăpam din ochi pe Iza, între timp nea Klidész a început să ne explice un soi de problemă, a și desenat pe tablă un triunghi, unul echilateral, urma să demonstreze că bisectoarea împarte și laturile opuse în părți egale, ei, și atunci, când am văzut acel triunghi echilateral, iarăși mi-a venit în minte păsărica, pentru că știam că are formă triunghiulară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]