27,244 matches
-
timp pentru a citi anunțul publicitar); - orice enunț publicitar vizează să obțină bani de la cititorul-consumator, ceea ce reprezintă atît o amenințare a fațetei sale negative, cît și a locutorului, plasat în poziția de solicitant. Realizarea unei publicități seducătoare, care oferă plăcere destinatarului, înseamnă anularea imaginară a amenințării fațetelor, care este parte integrantă din enunțarea publicitară. În schimb, discursul jurnalistic este oarecum legitimat din start, dat fiind că cititorul însuși decide să-l cumpere. Ziarul caută să se prezinte ca o instanță ce
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
astfel ajunge la aceeași interpretare. Nimic nu ne împiedică, de exemplu, să începem prin a identifica, pe baza unor indicii diferite, genul discursiv din care face parte un enunț pentru a determina, în mare, care este conținutul și scopul său, destinatarii, precum și comportamentul care trebuie adoptat în ceea ce-l privește. O competență poate permite remedierea unor neajunsuri sau compensa eșecul în cazul recursului la o altă competență. Dacă cunoaștem genul discursiv căruia îi aparține, putem adesea să ne "descurcăm" cu enunțurile
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
el însuși african; dar nu este decît o probabilitate. 4. Cititorul model și cunoștințele enciclopedice Vorbirea este o activitate de cooperare și de aceea autorul unui text este obligat să anticipeze în mod constant tipul de competență de care dispune destinatarul său pentru a-l descifra. Cînd este vorba de un text imprimat pentru un număr mare de cititori, destinatarul, înainte de a fi un public empiric, adică un ansamblu de indivizi care vor citi efectiv textul, nu este decît un fel
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de cooperare și de aceea autorul unui text este obligat să anticipeze în mod constant tipul de competență de care dispune destinatarul său pentru a-l descifra. Cînd este vorba de un text imprimat pentru un număr mare de cititori, destinatarul, înainte de a fi un public empiric, adică un ansamblu de indivizi care vor citi efectiv textul, nu este decît un fel de figură căreia scriptorul (= cel care scrie) trebuie să-i împrumute unele aptitudini. Proporția de competență lingvistică și de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
actorii faptului divers: "o locuitoare de 82 de ani" și "doi indivizi". Ei apar sub denumiri care aparțin unui vocabular accesibil tuturor ("individ", "locuitor") și mobilizează determinanți cu articol nehotărît ce permit introducerea unor referenți presupuși a fi necunoscuți de către destinatar. Pentru a identifica referentul lui "această octogenară" este suficient să știm că în franceză "octogenar" desemnează un individ care are între 80 și 89 de ani și că determinatul "această" reia în general un element foarte apropiat introdus anterior. În
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
întreba etc.) care vizează să modifice o situație. La un nivel superior, aceste acte elementare se integrează în discursuri aparținînd unui gen determinat (o broșură publicitară, o consultație medicală, niște știri televizate etc.) care vizează să producă o modificare asupra destinatarilor. Dincolo de aceasta, activitatea verbală este ea însăși în relație cu activități non-verbale. Discursul este interactiv Activitatea verbală este, de fapt, o inter-activitate care implică doi parteneri, a căror urmă lăsată în enunțuri este cuplul EU-TU al schimbului verbal. Manifestarea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
asupra celuilalt. Dar, pe lîngă conversații, există numeroase forme de oralitate care nu par "interactive"; este cazul unei persoane care ține o conferință, a unui animator de radio etc. Acest lucru este valabil și în cazul textului scris, în care destinatarul nici măcar nu este prezent: putem să mai vorbim în acest caz de interactivitate? Pentru unii, modul cel mai simplu de a menține principiul că discursul este, prin excelență, interactiv ar fi să considere că schimbul oral constituie o utilizare "autentică
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
o utilizare "autentică" a limbajului și că celelalte forme de enunțare sînt utilizări oarecum degradate ale vorbirii. Dar ni se pare preferabil să nu confundăm interactivitatea fundamentală a discursului cu interacțiunea orală. Orice enunțare, produsă chiar și în absența unui destinatar, face parte dintr-o interactivitate constitutivă (sau dialogism), este un schimb explicit sau implicit cu alți enunțiatori, virtuali sau reali; ea presupune întotdeauna prezența unei alte instanțe de enunțare căreia i se adresează enunțiatorul și în raport cu care își construiește propriul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
conversația nu este considerată ca un discurs prin excelență, ci numai unul din modurile de manifestare chiar dacă cel mai important al interactivității discursului. Dacă admitem faptul că discursul este interactiv și că mobilizează doi parteneri, devine dificil să numim interlocutorul "destinatar": în acest caz avem impresia că enunțarea merge într-o singură direcție, că nu este decît expresia gîndirii unui locutor care se adresează unui destinatar pasiv. De aceea, asemeni lingvistului Antoine Culioli, nu vom mai vorbi de "destinatar", ci de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
faptul că discursul este interactiv și că mobilizează doi parteneri, devine dificil să numim interlocutorul "destinatar": în acest caz avem impresia că enunțarea merge într-o singură direcție, că nu este decît expresia gîndirii unui locutor care se adresează unui destinatar pasiv. De aceea, asemeni lingvistului Antoine Culioli, nu vom mai vorbi de "destinatar", ci de co-enunțiator. Folosit la plural și fără cratimă, termenul coenunțiatori va desemna cei doi parteneri de discurs. Discursul este contextualizat Nu putem spune că discursul intervine
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
numim interlocutorul "destinatar": în acest caz avem impresia că enunțarea merge într-o singură direcție, că nu este decît expresia gîndirii unui locutor care se adresează unui destinatar pasiv. De aceea, asemeni lingvistului Antoine Culioli, nu vom mai vorbi de "destinatar", ci de co-enunțiator. Folosit la plural și fără cratimă, termenul coenunțiatori va desemna cei doi parteneri de discurs. Discursul este contextualizat Nu putem spune că discursul intervine într-un context, ca și cum contextul n-ar fi decît un cadru, un decor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
deci supărat pentru că textul meu este scurt, nici șocat fiindcă vorbesc doar despre vreme și despre vizitele mele turistice și că nu am pus vederea într-un plic etc. Respectînd normele genului carte poștală nu risc să-l jignesc pe destinatar sau să mă desconsider (vezi cap. 2, noțiunea de "fațetă"). În plus, dat fiind că genului îi sînt asociate un număr de drepturi și îndatoriri pe care fiecare le cunoaște, este posibil să fac unele transgresări purtătoare de sens: dacă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mării o carte poștală cu Turnul Eiffel cuiva care locuiește în Paris, pot să mă aștept ca acesta din urmă să caute o semnificație ascunsă a acestui gest. Transgresarea unei reguli implicite a genului "carte poștală de vacanță" permite dirijarea destinatarului către un subînțeles, variabil în funcție de situație (vezi cap. 2). 5. Cum să concepem un gen? Opere și rutină Noțiunea tradițională de gen a fost elaborată mai întîi în cadrul unei poetici a literaturii. Ea nu s-a extins la totalitatea producțiilor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fapt, de niște activități sociale supuse criteriului de reușită. "Actele de limbaj" (promisiunea, întrebarea, scuza, sfatul etc.) sînt supuse condițiilor de reușită: de exemplu, pentru a promite ceva trebuie să fii capabil să faci ceea ce promiți, trebuie, de asemenea, ca destinatarul să fie interesat de realizarea acestei promisiuni etc. Act de limbaj cu un nivel de complexitate superior, un gen discursiv este supus la rîndul său unui ansamblu de condiții de reușită. Aceste condiții se raportează la elemente de ordin divers
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
menținerea unei legături sociale, redactarea unei disertații vizează etalarea unor aptitudini pentru a obține o evaluare etc. Finalitatea poate fi și indirectă: publicitatea vizează să seducă pentru ca, mai apoi, să vîndă un produs. Determinarea corectă a finalității este indispensabilă pentru ca destinatarul să aibă un comportament adecvat față de genul discursiv în cauză. Statutul partenerilor legitimi Ce rol trebuie să-și asume enunțiatorul și co-enunțiatorul? Vorbirea într-un gen discursiv nu merge în orice sens. Un curs universitar trebuie asumat de către un profesor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
este un proces liniar: mai întîi nevoia de exprimare care apare la un enunțiator, apoi conceperea sensului, apoi alegerea unui suport și al unui gen, urmate de redactare și de căutarea unui mod de difuzare, apoi ipotetica întîlnire cu un destinatar. În realitate, trebuie să plecăm de la un dispozitiv comunicațional care integrează dintr-o dată mediumul. Modul de transport și de receptare a enunțului condiționează însăși realizarea textului, modelează genul discursiv. O mulțime de mutații sociale se pot manifesta prin simpla deplasare
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
apariția unei distincții între enunțurile dependente și enunțurile independente de mediul non-verbal. În primul caz, enunțurile sînt destinate unui co-enunțiator care împarte același mediu fizic ca și enunțiatorul; în al doilea caz, enunțurile sînt decalate, adică sînt concepute în funcție de un destinatar care se găsește într-un alt mediu. Enunțuri dependente de mediu Vorbirea enunțiatorului este amenințată constant de co-enunțiator, care poate interveni în orice moment în enunțare. El poate confirma statutul enunțiatorului exprimîndu-și aprobarea (prin atitudinea sa, prin "a!", "ia te
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
la telefon sau în cadrul unei emisiuni radio, unde animatorii sînt invizibili pentru auditori, ei înșiși invizibili unii față de alții. La fel, posibilitatea enunțiatorului de a-și vedea sau nu co-enunțiatorul opune teleconferința telefonică telefonului tradițional sau radioului; - numărul nelimitat de destinatari reprezintă o consecință a absenței contactului fizic. În locul unei enunțări între două persoane sau cu un public mai larg grupat în același loc (curs, conferință, spectacol), radioul sau televiziunea pun în relație, într-o asimetrie extraordinară, un enunțiator și un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
diferit) interlocutorii din studio vorbesc în prezența unui terț invizibil (telespectatorul, ascultătorul) și își elaborează vorbirea în funcție de el. Se întîmplă, de asemenea, ca în studio să fie invitați spectatori sau ca emisiunea să fie prezentată într-un teatru astfel ca destinatarii invizibili să dispună de niște reprezentanți la fața locului. Fiecare tip de emisiune trebuie să administreze în felul său această situație de "trilog", de discurs cu trei participanți; - enunțurile pot fi efemere sau destinate a fi consumate sub formă de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
o serie de alte determinări, nu mai puțin "primare", prin care se sustrage nu numai categoriei textelor "obișnuite" ("informative"), ci și limbajului în general. În mod concret, aceste diferențe vizează finalitatea, dar și factorii generali ai vorbirii (emițătorul, "situația" și destinatarul). 6.2.1. Astfel, o primă diferență fundamentală are în vedere finalitatea distinctă a discursului "informativ", respectiv a celui "poetic" (literar). Chiar dacă de multe ori acestea se relevă a fi asemănătoare sau chiar identice în ceea ce privește "structura" și procedeele expresive utilizate
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
etc.). Dar cât timp opera este valorizată sub raport estetic și nu ca fapt de cultură sau de tradiție, această operă este asituațională."299 6.2.4. În sfârșit, cele două tipuri de discurs diferă fundamental și în ceea ce pirvește destinatarul cărora li se adresează: "Subiectul vorbitor al discursului informativ se orientează întotdeauna și în mod necesar către cineva, către un public pe care îl informează, căruia îi comunică informația: transmite informație celorlalți. Subiectul operei literare nu se îndreaptă către nimeni
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
comunicare cu cineva sau către cineva, ci e pentru întreaga umanitate și pentru toate timpurile. Și nu contează că se scrie ceva într-o limbă determinată: acesta este un mod de a fi universal pentru orice epocă și pentru orice destinatar."300 7. Statutul "discursului repetat" din perspectivă integralistă 7.0. În urma observațiilor de mai sus, câteva întrebări se profilează ca inevitabile: în ce măsură cadrul teoretic al integralismului lingvistic poate ajuta la o mai bună înțelegere a textemelor? Care ar fi particularitățile
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dialogului in general. V. în acest sens considerațiile edificatoare ale Elenei Dragoș: "dialogul se naște mai cu seamă din neconcordanța sau opoziția atitudinii propoziționale a participanților la dialog și trebuie să ducă la schimbarea universului de discurs al lui De [destinatarul - n.n.] într-o măsură în care dialogul să nu devină nici tautologic, nici de neconceput" (Elena Dragoș, Introducere în pragmatică, p. 129). 423 "Cuvintele grecești brotós și anthrôpos desemnează aceeași clasă de obiecte (oamenii), dar nu semnifică "același lucru": brotós
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
trăitorului necunoscut care valorifică coordonatele devenirii sale. Opisul Arhimandritului Arsenie Papacioc poate fi socotit drept un substitut al îndemnului cu valoare patericală: "quiquid agis prudenter agas et respice finem" ("ai mereu în vedere sfârșitul"), o temă recurentă, nuanțată în legătură cu problematica destinatarului. Emitentul scrisorii investește destinatarul duhovnicesc cu întreaga sa atenție și completitudine, creând impresia unui singur receptor care, prin unicitate, se cuminecă din acest spațiu sacru: duhul fiind întotdeauna același, iar chipul mereu altul. Autorul nu folosește ca formulă de identificare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
coordonatele devenirii sale. Opisul Arhimandritului Arsenie Papacioc poate fi socotit drept un substitut al îndemnului cu valoare patericală: "quiquid agis prudenter agas et respice finem" ("ai mereu în vedere sfârșitul"), o temă recurentă, nuanțată în legătură cu problematica destinatarului. Emitentul scrisorii investește destinatarul duhovnicesc cu întreaga sa atenție și completitudine, creând impresia unui singur receptor care, prin unicitate, se cuminecă din acest spațiu sacru: duhul fiind întotdeauna același, iar chipul mereu altul. Autorul nu folosește ca formulă de identificare "eu" sau "al meu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]