6,141 matches
-
nu a fost prevăzută în „planul Vâlceanu”, se vede că până s-a dezmeticit profesorul dela parter și s-a uitat pe geam să vadă unde intră coletul, au trecut câteva minute. Până a urcat etajul au trecut altele, timp destul pentru ca noi să intrăm în posesia tezelor și să le schimbăm cu cele originale. Când a intrat profesorul de jos gâfâind în clasă și a început să-i șoptească ceva la ureche lui Hâncu, noi am știut despre ce-i
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
veneam acasă cu tașca plină de hârtie tipărită. Ar trebui să fac ceva cu rafturile astea pline de cărți din jurul meu, fiindcă nu mai umblu de ani buni în ele și sigur n-o să le mai cotrobăi niciodată. Dar e destul să-mi imaginez cum m-aș trezi dintr-odată între patru ziduri golite de biblioteci, ca să înțeleg că doar în cetatea mea de hârtie sunt cu adevărat viu și apărat. Film Am văzut un film tulburător, care mi-a mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ciudații, au un suflet întortocheat. „Frumoasă piesă“, zice negustorul, ca și cum tabloul n-ar fi de vânzare, ci doar de privit. „Mda - confirmă cu gândul în altă parte clientul -, dar ce-i spun nevesti-mii? Nu m-aștept să-i placă, e destul că-mi place mie. Însă trebuie să-i servesc o poveste. Știți doar cum e: într-o casă intră oaspeți, soția are prietene, toți o să întrebe ce-i cu tabloul ăsta... E musai să aibă ce ciripi.“ „Păi - face negustorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cât de prost merge industria cărnii, un bou în plus sau în minus contează. Totodată, prezența în Parlament a unui bou care s-a dat om timp de o legislatură sau poate mai multe poate dăuna mult imaginii României. E destul să ne închipuim că Europa numără în Senatul nostru nu doar un bou, ci o întreagă cireadă. În acest caz, e clar că legile au fost votate de o minoritate, iar cireada a avut rolul dintotdeauna al cirezii: să meargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu public pe seama problemelor care tocmai îi preocupă. Ca în zicala: „Vorbim împreună și ne înțelegem separat“. E atât de ușor să aduni în jurul tău o lume descumpănită, care nu știe în cine și în ce să mai creadă! E destul să strigi: „Ascultă aici!“, și strângi urgent lângă tine o mie de frustrați. Vechea zicală din Homer suportă o adaptare: „Ferește-te de isterici chiar și când îți vor binele!“. Eu, unul, sunt sătul de răzvrătiții care au ajuns disidenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Într-un fel, ne mândream cu turnătorul nostru. Turnătoria din armată e o instituție veche, cu istoria și legendele ei, ca și privata comună sau fasolea cu afumături. Nici nu era nevoie ca omul să fi fost dovedit vreodată. Era destul că-l socoteam destinat unei cariere de duplicitar. Că ne turna atunci sau avea s-o facă mai târziu, când putea strica de-adevăratelea vieți, nu mai conta. De aceea spun că e ceva genetic, fiindcă pe fruntea turnătorului nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la 1,76 m, Ilie I. Ilie a scris la Guiness Book. Ilie I. Ilie creștea în continuare cu câte un centimetru pe lună. Insuficient totuși ca să i se trimită o comisie și să-l bage în Cartea Recordurilor, dar destul ca să-i bage în draci pe toți care-l cunoșteau. Cu pantalonii mai era cum era, că-i cumpăra mai mari și-i purta suflecați pe dinăuntru. Problema era cu sacourile, că a cumpărat unul nou primăvara, vara nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mică atenție. Pentru că n-am făcut asta, n-am primit nici mic dejun de dimineață, așa că am plecat cam prost dispuși, punîndu-ne În gînd să facem un foc și să preparăm niște mate după ce mai mergem cîțiva kilometri. Ne Îndepărtaserăm destul, iar eu căutam un loc În care să oprim, cînd, fără nici un avertisment, motocicleta a făcut un viraj brusc și ne-a aruncat la pămînt. Nu ne-am rănit, dar, cercetînd-o, am descoperit că una dintre coloanele de direcție se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
continua drumul, din moment ce Încă nu venise vorba de posibilitatea de a ne Întoarce. Așteptarea din prima noapte a trecut destul de bine, deoarece locotenentul care era șef de post, un tip atent, ne-a invitat la masă, iar noi am mîncat destul cît să ne facem depozite pentru orice ne rezervase viitorul. Oricum, În cele două zile care au urmat, doar foamea, pînă acum un tovarăș care ne-a Însoțit În fiecare zi din călătorie, și plictiseala au fost singurele lucruri remarcabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în Balta Brăilei) unde era o mare colonie de deținuți politici. Aici am lucrat la defrișări de sălcii și la diferite lucrări agricole; munca era grea, apă beam din Dunăre, hrană puțină, pachete de acasă nu aveam, dar aer era destul: aer, soare și ploaie... și era bine. De fapt, noi n-am prins regimul sever și nimicitor de mai înainte, când ne spuneau deținuții mai vechi că mâncau șobolani, șerpi și rădăcini de papură... Când pentru o buruiană sau un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
s-au dezumflat. În acest caz, am fost din nou legat și bătut ca mai înainte... până s-au umflat tălpile din nou... Iarăși dezlegat, alungat prin celulă, și iarăși legat și bătut de circa 6-7 ori, nu pot preciza... Destul că m-au torturat astfel până după miezul nopții. La terminarea bătăii, s-au repetat întrebările tâmpite din ziua de mai înainte, la care n-am răspuns decât „Nu”. Am uitat să amintesc, că pe când eram plimbat prin cameră, la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
jurat pieirea. Acești dușmani, ca devotați apostoli ai puterii întunericului, s-au înrolat în armata lui satan și au pornit o aprigă ofensivă, întrebuințând orice mijloc aveau la îndemână, pentru surparea stâncii de temelie a Bisericii celui dintâi Apostol. E destul să ne amintim de marile prigoniri ale lui Neron, Domițian și Dioclețian, de ereziile maniheilor, monofiziților, monoteiștilor, arienilor, albigensilor etc., de schisma lui Foție și reformele lui Huss, Luther și Calvin..., de marea Revoluție franceză, de Kultur-kampful lui Bismark, etc.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Simțeam că e ceva care nu merge cu Dânsul. Mi-a spus-o chiar El: se simte ridicol (a spus „un pic“) de a mă iubi în felul acesta... Căci de iubit mă iubește, dar cu o dragoste care lasă destul loc reflexiunii și analizei, cu alte cuvinte - nu mă iubește suficient. Ca să fiu sincer, n-am înțeles prea bine ce voia să-mi spună... Este ceva care trebuie să țină de un complex al lui, iar eu îl cunosc încă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fină care tot cernea, am avut pentru prima oară conștiința netă a întregii absurdități a situației în care mă aflam și m-am hotărât să o fac să înceteze de a mai exista: te iu besc mult, dar pesemne nu destul... Este pentru cea din urmă oară că îți scriu, dragul meu prieten, și sunt neînchipuit de trist făcând-o, dar crede-mă că ar fi mai trist încă dacă aș trece peste această decizie a mea... Totul a fost spus
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vrei, rămâi la mine și mai facem un pat. Ce zici? Nu-i nevoie de pat, îți mulțumesc din toată inima. E vară, e cald, pot dormi afară, iar dacă va ploua mă retrag în grajd, lângă iepe. E loc destul. Mulțumesc moș Danilov. Așa să fie! Mâine dimineață mergem să te duc la gazdă. Mulțumesc mult de tot, moș Danilov. Tata a cărat trei căruțe pline cu gunoi pe care le-a descărcat în același fel pe platformă. La ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
furioși pe cei ce-au tras în ei, sau răzbunat pe evreii din sat, cărora le-au devastat prăvăliile. A început războiul și în sat soseau schilozi și vești că unii au căzut pe front. Dar asta n-a fost destul. Oamenii au început să vestească nenorocirea cea mare: vin rușii! Și în primăvara lui 1944, ca o hoarda de lăcuste hămesite, soldații ruși s-a reavarsat în sat. Cand au intrat în ograda, au împușcat câinele ce ii lătra și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
glasul tău mieros; Am învățat să te cunoaștem bine! O, wallstreet, e-n zadar! Nu te-osteni! Știm rânjetu-ți și ghiara-ți de hienă; Știm cât de meșter ești în coțcării; Nu ne-amăgești cu glasu-ți de sirenă! L-am auzit destul, când ne furau Baronii tăi, petrolul, altădată; Iar noi jucam așa cum ne cântau. Cântarea ta azi nu ne mai îmbată!“ („Radio Europa Liberă“, trad. de Lazăr Iliescu, Viața românească, anul X, nr. 7, iulie 1957, p. 77) E necesar să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
hrisovul ascuns în pământ. Ascultă-i comunismul cuvânt Și fii început de istorii.“ („Cu steaua pe umăr“, Ramuri, 15 august 1972) MORARU Cornel, critic literar și publicist „Or, adevărul este unul singur, înseamnă că acel scriitor nu s-a implicat destul în acest trecut. Înarmându-se cu o retorică autoritară și omniscientă, a uitat poate ceva absolut elementar: faptul că acest trecut este și al lui, și al nostru, parte integrantă din ființa noastră vie. Pe bună dreptate, tovarășul Nicolae Ceaușescu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
când în când vreo căruță sau vreun tractor. Toată strada era loc de joacă pentru copii. În asemenea împrejurări, educația se făcea în mod automat, întrucât în familiile celorlalți copii erau valabile aceleași legi de comportare. În perioada când aveam destul spațiu în casă, mă bucuram când copiii veneau cu prietenii la noi. Îmi făcea plăcere să le ofer câte o pâine sau o prăjitură. Astfel, vedeam care le sunt prietenii. S-au creat legături între ei, care țin și astăzi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
era, bănuiesc, acela de a amesteca grupurile sociale și... sexuale. În primul rând muncitorii și eventualii viitori intelectuali: tinerii din liceele „bune“ - era cazul liceului meu - să nu se creadă cumva mai presus de clasa muncitoare, pe care o oprimaseră destul părinții și bunicii lor, și să învețe să țină un cui și un ciocan în mână. Ceea ce nu în orele de tehnologie am învățat, dar asta e altă poveste. Așa că pe diploma mea de bacalaureat dată de un liceu de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că imaginea femeii se degradează cu fiecare zi ce trece și nu pentru că nu mă înspăimântă transformarea ei într-un jalnic obiect sexual, în societatea noastră avidă de plăceri... Dar să nuanțăm un pic: între cele două extreme, e loc destul pentru câteva gesturi de cochetărie. Cum nu eram deloc conștiente de marele câștig pe care îl reprezenta dispariția a ceea ce noi numeam stupid „feminitate“, încercam din răsputeri să fim frumoase. Și asta însemna, în această ordine “în orice caz, pentru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care am cunoscut-o vreodată cu o alergie funciar-viscerală, autentică, despotică față de gândirea critic-independentă a oricui altcuiva. La alternativă. Singurul om peste care am dat capabil de înseriere umană. Nu c-ar fi fost greu: în toamna lui 1990, era destul să impui la scară largă bentițele de elastic alb, să le ceri unor părinți debusolați achiziționarea în masă a bluzițelor de pânză cu dantele și volănașe (le vindeau moldovenii în piața de „ruși“), asortate la fuste negre, eventual plisate și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în copilărie, odată cu „mama“, „tata“ și mersul biped. Să-nveți să spui „te iubesc“, să-nveți să fii femeie. * Mă faci fericită. Mâinile tale în părul meu capătă nuanțe de albastru. * Mama n-a mai iubit pe nimeni. Sau nu destul ca s-o și spună. Alina Radu Născută în 1970 la Iași. Este absolventă a Facultății de Litere și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza“ Iași (1994). Studii de master, specializarea „Literatură română și intertextualitate“, la Facultatea de Litere și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Mă machiam cu negru, îmi tapam parul și mi-l dădeam cu bere sau cu apă cu zahăr, purtam cercei mari de plastic rotunzi și roșii, ciorapi negri de plasă. De ciorapi eram tare mândră, mai ales că mă umilisem destul ca să fac rost de ei de la Mioara, o fătucă cu care fusesem în tabără și care locuia în apropierea căminelor de studenți străini de pe Palade. Maică-sa era femeie de serviciu pe acolo și făcea rost de o groază de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
piese pentru așa ceva. Atunci am început să înțeleg că totul nu era decât un bluf, îmi dăduseră un loc ca să fiu ocupat, să nu-i mai deranjez, dar când tovarășii au văzut că se conturează ceva, atunci cineva a spus : destul! Magnetofon miniaturel prezentat conducerii Tehnoton. Cum să vină un ,,nimeni” să le facă lor magnetofoane, erau acolo o mulțime de ingineri hârșiți care nu veneau cu idei ci făceau doar ce li se cerea, iar mai departe pierdeau timpul în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]