6,859 matches
-
de origine kurdă, fondată de Saladin și având centrul în Egipt. Dinastia a stăpânit Orientul Mijlociu în timpul secolului al XII-lea și al XIII-lea. Familia Ayyubid, în timpul fraților Najm ad-Din Ayyub și Asad ad-Din Shirkuh, a servit ca soldați ai dinastiei Zengid (Zangid). În 1174, Saladin s-a autoproclamat sultan după moartea lui Nur ad-Din Zangi. În următoarele decade, a cucerit mai multe regiuni și în 1183 stăpânea Egiptul, Siria, nordul Mesopotamiei, Hejaz, Yemen și coasta Africii de Nord până la granițele
Dinastia Ayyubidă () [Corola-website/Science/324942_a_326271]
-
cucerit mai multe regiuni și în 1183 stăpânea Egiptul, Siria, nordul Mesopotamiei, Hejaz, Yemen și coasta Africii de Nord până la granițele Tunisiei moderne. Cea mai mare parte a Regatului de la Ierusalim și teritorii din jurul râului Iordan au căzut sub conducerea dinastiei Ayyubide după ce Saladin a câștigat Bătălia de la Hattin în 1187. Totuși, cruciații au recâștigat controlul asupra coastei Palestinei în anii 1190. În Egipt: În Siria:
Dinastia Ayyubidă () [Corola-website/Science/324942_a_326271]
-
macabei. În anul 64 î.Hr., generalul roman Pompei a cucerit Iudea. Templul din Ierusalim a devenit singurul stabiliment religios din Imperiul Roman care nu conținea efigia împăratului. Din 37 î.Hr. si până în 6 AD, regatul ebraic a fost condus de dinastia irodiană sau a Antipatrizilor de regi clienți, provenind din Edom. Irod cel Mare și urmașii săi au făacut ample lucrări de construcții la templul din Ierusalim (vezi: Templul lui Irod), făcându-l, după cat se crede, una dintre însemnatele edificii
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
a avut diferite conduceri în timpul războaielor de succesiune, alăturându-se în cele din urmă imperiului seleucid între 219-200 î.Hr.. În 116 î.Hr., un război civil seleucid a dus la independența unui principat evreu hasmonean în Munții Iudeei. Din 110 î.Hr., dinastia Hasmoneilor și-au extins autoritatea peste o mare parte din Palestina, recreând o entitate teritorială iudeo-samariteano-idumaeano-itureano-galileeană. Controlul iudeu (evreu, vezi Ioudaioi) asupra unei regiuni mai mari a dus la ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de Regatul Iudeea (Yehuda
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
Republica Romană și-a extins influența în regiune în timpul celui de-al treilea război mitridatic, cucerind Iudeea în 63 î.Hr. și divizând fostul Regat Hasmoneu în cinci districte. În această perioadă conducerea entităților statale evreiești sub tutelă romană a revenit dinastiei Apatrizilor, sau irodiene, de origine edomită. Misiunea publică de trei ani a lui Isus, care a început cu botezarea în râul Iordan și a culminat cu răstignirea Sa, se estimează că a avut loc în perioada 28 - 30 AD, deși
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
mare lucrare de arhitectură islamică din lume. Umayyazii au fost înlocuiți de Abbasizi în 750. Din 878 regiunea a fost condusă din Egipt de către conducători semi-autonomi timp de aproape un secol, începând cu Ahmad ibn Tulun și terminând cu conducătorii dinastiei Ikhshididă care au fost îngropați în Ierusalim. Fatimidii au recucerit regiunea în 969. În 1073, Palestina a fost cucerită de către Marele Imperiu Seljuk, doar pentru a fi recuperată de către Fatimidi în 1098, de la care au cucerit regiunea cruciații în 1099
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
longobardă a refuzat numirea unui succesorul, situație care a condus la "interregnum"-ul de 10 ani, cunoscut ca "Domnia ducilor". În 574 și 575, longobarzii au invadat regiunea Provence, pe atunci parte a Regatului Burgundiei condus de Guntram, franc din Dinastia Merovingiană. Acțiunea s-a dovedit o greșeală, dat fiind că Guntram, aliat cu nepotul său, regele Childebert al II-lea din Austrasia, a invadat la rândul său Lombardia. Armata francilor a coborât pe valea Adigelui și a reușit să captureze
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
latinesc "mare", cu referire probabilă la fâșia de coastă a Golfului Kvarner de la Marea Adriatică, la apus de orașul actual Rijeka din Croația, care aparținea Mărcii de Istria. Ducatul a fost creat ca un fief imperial de către Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufenilor, ales rege al romanilor din 1152. Frederic a succedat unchiului său, regele Conrad al III-lea al Germaniei, care a respins pe principalul său rival la tronul german, ducele Henric "cel Mândru" al Bavariei, membru al dinastiei Welfilor. Acesta
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
Barbarossa" din dinastia Hohenstaufenilor, ales rege al romanilor din 1152. Frederic a succedat unchiului său, regele Conrad al III-lea al Germaniei, care a respins pe principalul său rival la tronul german, ducele Henric "cel Mândru" al Bavariei, membru al dinastiei Welfilor. Acesta din urmă a fost înlăturat și din Ducatul de Bavaria în 1138. Frederic a avut însă în vedere ajungerea la un acord cu casa Welfilor, iar în "Reichstag"-ul din 1154, ținut la Goslar, el l-a reinstalat
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
ținut la Goslar, el l-a reinstalat pe fiul lui Henric "cel Mândru", Henric Leul ca duce al Bavariei. Cu toate acestea, Henric a redobândit un rest din fostele sale posesiuni, dat fiind că Marca de Austria, anterior în posesia dinastiei bavareze a Welfilor, era promovată din 1156, prin "Privilegium Minus", la rangul de ducat de sine stătător, Austria, deținut de Dinastia Babenberg din Franconia, credincioasă Hohenstaufenilor; mai mult decât atât, Tirolul devenea provincie privilegiată, fiind controlată direct de către Imperiu. În
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
acestea, Henric a redobândit un rest din fostele sale posesiuni, dat fiind că Marca de Austria, anterior în posesia dinastiei bavareze a Welfilor, era promovată din 1156, prin "Privilegium Minus", la rangul de ducat de sine stătător, Austria, deținut de Dinastia Babenberg din Franconia, credincioasă Hohenstaufenilor; mai mult decât atât, Tirolul devenea provincie privilegiată, fiind controlată direct de către Imperiu. În acest context, Frederic "Barbarossa" a luat măsura promovării contelui bavarez Conrad de Dachau la rangul de duce, fără a mai fi
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
care avea numeroși copii, printre care Sfânta Hedwiga de Andechs, regina-consortă Gertrude a Ungariei și regina-consortă Agnes de Franța. După moartea tatălui său din 1188, el și-a luat răspunderea de a fi markgraf în teritoriile din Istria și Carniola. Dinastia de Andechs a fost promovată la rangul de principi imperiali; în anul 1204, fiul mai mare al lui Berthold, Otto I i-a succedat tatălui său ca "duce de Merania". Otto a abandonat stăpânirea asupra mărcilor Istriei și Carniolei în favoarea
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
1204, fiul mai mare al lui Berthold, Otto I i-a succedat tatălui său ca "duce de Merania". Otto a abandonat stăpânirea asupra mărcilor Istriei și Carniolei în favoarea fratelui său Henric și s-a concentrat asupra căsătoriei cu contesa din dinastia Hohenstaufen, Beatrice a II-a, contesă de Burgundia, o nepoată a lui Frederic "Barbarossa", drept pentru care a achiziționat Comitatul de Burgundia în 1208. Cu toate acestea, sub markgraful Henric a început declinul casei de Andechs: Henric și fratele său
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
Henric și fratele său, episcopul Ekbert de Bamberg au fost acuzați de a fi fost implicați în asasinarea regelui german Filip de Suabia, fiu al lui "Barbarossa""; există probabilitatea ca ei să fi fost victima verilor și rivalilor lor din dinastia Wittelsbach. Henric a fost alungat, iar mărcile lui au fost preluate de împăratul Otto al IV-lea în 1209; de asemenea, a pierdut și posesiunile din Bavaria, care au trecut sub ducii din familia Wittelsbach. Fratele lui Henric, ducele Otto
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
Dinastia Harodingiană (în limba italiană: Arodingi sau "Arodi") a fost o proeminentă familie nobiliară longobardă care a oferit doi regi Italiei longobarde la jumătatea secolului al VII-lea (636-653). i au apărut ca deținând o mică posesiune în apropiere de Brescia
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
nou soț și, implicit, rege. Deși era catolică, ea l-a ales pe arianul, dar tolerantul Rothari. Fiul și succesorul lui Rothari, Rodoald, ultimul Harodingian și totodată ultimul arian care a purtat Coroana de fier a regilor longobarzi. După Rodoald, Dinastia bavareză a revenit la conducerea regatului.
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
La momentul finalizării acesteia, a fost cea mai înaltă structura construită de om.Ea a fost construită pentru faraonul Sneferu.Sneferu, de asemenea,numit și Snephru, Snefru sau Snofru (în greacă cunoscut sub numele de Soris), a fost fondator al dinastiei a patra din Egipt.
Piramida Roșie () [Corola-website/Science/325015_a_326344]
-
nomade nordice în drumul lor către Chină. În 285, tribul Murong din Xianbei, condus de Murong Hui, a invadat Buyeo, împingandu-l pe Regele Uiryeo (依 慮) să se sinucidă, si forțând mutarea curții în Okjeo.Considerand relațiile de prietenie cu dinastia Jin , împăratul Wu l-a ajutat pe regele Uira (依羅) să readucă la viață Buyeo. O rămășită a Buyeo pare să fi zăbovit în jurul zonei orașului Harbin sub influența Goguryeo. Buyeo a plătit o dată tribut Wei-ului de Nord în 457-8
Buyeo () [Corola-website/Science/325008_a_326337]
-
(în bulgară Иван Асен I) sau Asan a condus Țaratul Vlaho-Bulgar între 1189 și 1196. Anul nașterii sale nu este cunoscut. De la numele său provine denumirea întregii dinastii a Asanizilor. În anul 1185, frații Petru (inițial numit Teodor) și Asan () s-au prezentat în fața împăratului bizantin Isaac al II-lea Angelos la Kypsela pentru a solicita pronoia. Cererea lor a fost respinsă de către bizantini, iar când Asan a
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
a acestuia, cu accent pe politica imperială din Italia. Din acest moment (anul 1156) se pare că scrierea ar fi fost continuată de către Ragewin. Latina lui Otto de Freising se apreciază ca fiind excelentă și, în pofida unei anumite parțialități la adresa dinastiei de Hohenstaufen și a unor inexactități minore, "Gesta" a fost considerată ca fiind un model de compoziție istorică.
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
(n. 155 - d. 15 martie 220) a fost un general chinez care și-a asumat prerogative imperiale la sfârșitul dinastiei Han. A devenit cunoscut pentru înăbușirea Răscoalei Turbanelor Galbene, din ultimii ani ai dinastiei Han. În ciuda acestei victorii, dinastia era iremediabil slăbită, iar în haosul politic creat, a ocupat partea nordică strategică a Chinei, în jurul capitalei Luoyang. Teritoriul stăpânit de
Cao Cao () [Corola-website/Science/324436_a_325765]
-
(n. 155 - d. 15 martie 220) a fost un general chinez care și-a asumat prerogative imperiale la sfârșitul dinastiei Han. A devenit cunoscut pentru înăbușirea Răscoalei Turbanelor Galbene, din ultimii ani ai dinastiei Han. În ciuda acestei victorii, dinastia era iremediabil slăbită, iar în haosul politic creat, a ocupat partea nordică strategică a Chinei, în jurul capitalei Luoyang. Teritoriul stăpânit de acesta era cunoscut și sub numele de Regatul Wei. Istoricii confucianiști și legendele populare
Cao Cao () [Corola-website/Science/324436_a_325765]
-
(n. 155 - d. 15 martie 220) a fost un general chinez care și-a asumat prerogative imperiale la sfârșitul dinastiei Han. A devenit cunoscut pentru înăbușirea Răscoalei Turbanelor Galbene, din ultimii ani ai dinastiei Han. În ciuda acestei victorii, dinastia era iremediabil slăbită, iar în haosul politic creat, a ocupat partea nordică strategică a Chinei, în jurul capitalei Luoyang. Teritoriul stăpânit de acesta era cunoscut și sub numele de Regatul Wei. Istoricii confucianiști și legendele populare îl descriu ca pe tipul
Cao Cao () [Corola-website/Science/324436_a_325765]
-
sub numele de Regatul Wei. Istoricii confucianiști și legendele populare îl descriu ca pe tipul mișelului lipsit de scrupule. Același portret rezultă și din romanul Povestea celor trei regate din sec. IV d.Hr. Fiul său, Cao Pi a întemeiat dinastia Wei (220-265/266 d.Hr.).
Cao Cao () [Corola-website/Science/324436_a_325765]
-
(n. 1093, Bamberg - d. 15 februarie 1152, Bamberg) a fost primul rege al Germaniei aparținând dinastiei de Hohenstaufen. El a fost fiul lui Frederic I, duce de Suabia, cu soția sa, Agnes, una dintre fiicele împăratului Henric al IV-lea. Conrad a fost numit duce de Franconia de către unchiul său, împăratul Henric al V-lea, în
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]