6,332 matches
-
în față. Numai că, de fiecare dată când încerca să se concentreze asupra ei, cuvintele și fotografiile începeau să se distorsioneze și să-i joace în fața ochilor. Julia ținea telefonul fără fir în mâna dreaptă și se uita la el, disperată s-o sune pe Deborah, dar chinuindu-se să se abțină. Voia să-l întrebe întâi pe James. Bărbatul o sunase în urmă cu o jumătate de oră ca s-o anunțe că era în drum spre casă. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a râs Julia, după care a tresărit ușor când a văzut-o pe Fiona uitându-se urât la ea și făcându-i semnul fermoarului peste buze. Însă Alison n-a sesizat nimic. —Mi-am îngropat adevăratele mele sentimente pentru că eram disperată să rezist, a continuat ea. Și-așa e greu să recunoști că mariajul tău nu prea funcționează, dar, atunci când ți-ai târât bărbatul de lângă fosta soție, ești și mai presată să nu accepți eșecul. Sunt perfect de acord, a intervenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai am timp. Am aproape treizeci și opt de ani și nu vreau să irosesc niște ani prețioși alături de un bărbat care nu este în stare să-i țină piept fostei soții sau care nu mă susține în efortul meu disperat de a face un copil. Trebuie să mă desprind de el și să-mi văd de viață. Alison avea încă ochii roșii, dar nu mai plângea. Știți, am învățat foarte multe din chestia asta. Eu am fost atât de implicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el n-o știa și care-l împinsese pe domnul Jones să ia hotărârea aceea surprinzătoare. încercă să înțeleagă și nu reuși. Așa că încercă în schimb să adoarmă și în cele din urmă reuși. între timp Virgil Jones făcea eforturi disperate să spargă bariera din mintea lui Dolores. — Ți-l amintești pe Nicholas Deggle, îi zise el. — O da, răspunse Dolores pe un ton destul de normal. Nu mi-a plăcut niciodată. Cale bătută, m-am gândit eu atunci când a dispărut. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o ia razna și încercă să o forțeze să-și revină. Era neînchipuit de greu. își dădu brusc seama ce se întâmpla cu canionul. Deoarece rămăsese mult mai puțin spațiu la baza lui decât atunci când ajunsese el aici. Se luptă disperat să-și desfacă frânghiile. în zadar. Strigă la Khallit și Mallit. — Morții pot vorbi? întrebă Khallit. — Mira-m-aș, răspunse Mallit și dădu cu banul. Nu, spuse apoi el. — Nu, repetă Khallit. Disperat, Vultur-în-Zbor își dădu seama că nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prea bun la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și Alex îi zâmbi larg, numai inocență și farmec copilăresc. — Alex! spuse Norbert Page, amenințându-l cu un deget pe cât de sever putea. Nu cumva ai fost pe-afară? Era o întrebare disperată. Alex încuviință fericit: — Da. Te-a văzut cineva? Alex clătină din cap, zâmbind în continuare fericit. — Alexy, spuse plin de ușurare domnul Page, o să mă omori, cu siguranță o să mă omori. Dacă ai fi fost văzut... dacă mama ta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
odată cu asta, fiecare pereche de ochi se îndepărtă de nou-veniți. Era o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să nu mai existe, pentru că ocupanții cârciumii explodară în efuziuni verbale. Vânătorul îl privea pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în sălbăticie. Orice urmă de plictiseală dispăru de pe chipul Puștiului De-două-ori, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
indirect, mă insultă și pe mine. E timpul ca domnul Jones să învețe bunele maniere. Nici măcar idioții nu-s scutiți de asta. Mâinile sale îi dădură drumul lui Virgil, care se clătină, se dădu un pas în spate și trase disperat aer în piept. Vultur-în-Zbor văzu dreapta lucioasă a cârciumarului încleștându-se și începându-și călătoria. Descoperi că era țintuit locului. într-o mișcare derulată cu încetinitorul, văzu pumnul plutind prin aer către Virgil, care gâfâia, iar zgomotul impactului păru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
refugiu. Lasă-l în pace. — îmi datorează o explicație, spuse plictisit Vultur-în-Zbor. O explicație a motivelor pentru care m-a adus aici. Dar, dragul meu, exclamă Virgil Jones, tu ai fost cel care m-a adus aici! Dar de ce? strigă disperat Vultur-în-Zbor. De ce? — Gilles, domnul Vultur pleacă, rosti madame Iocasta. Vrei să-l conduci? Dovedind o iuțeală fără precedent, Gilles Priape îl apucă de brațul drept, și i-l răsuci la spate. Nu, zise Virgil Jones cu vocea sa sobră dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te voi mai opri. Poate că ești prost. Poate că ești nebun. E o nebunie să te întorci acolo după rușinea pe care ți-a provocat-o, dar du-te. Eu n-o să-ți stau în cale. — Trebuie, Iocasta! spuse disperat Virgil. Trebuie să-i arăt Poarta lui Vultur-în-Zbor. — Vultur-în-Zbor! strigă femeia. Omul care ți-a răsplătit bunătatea cu trădare. Omul care mi-a răsplătit bunătatea tulburând-o pe Media. Omul care n-a adus decât necazuri tuturor celor care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și începu să cânte un vechi imn axona, pe jumătate uitat, pe jumătate rememorat, un imn închinat morții. — Dumnezeule! exclamă Nicholas Deggle. Virgil Jones se întoarse încet către el. — Tulpina, zise Deggle. A dispărut. Pur și simplu. începu să caute disperat prin cocioaba mică și dărăpănată. Virgil se ridică din balansoar și ieși. — Bravo! Zise el, uitându-se în sus, spre munte. Bravo! Deggle veni lângă el. — Nu-l găsesc nicăieri, spuse. Trandafirul a fost spart, îi explică Virgil Jones. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dreptul casei unde se retrăsese Karina, dar nu opri. Doar încetini puțin apoi porni cu viteză mai departe. „- De ce nu oprești? De ce nu vrei să știu cine ești?” strigă Karina în urma mașinii care continua să ruleze nepăsătoare la întrebările ei disperate. „- Lașule!!! mai izbuti să spună și izbucni în plâns. Ai vrut să vezi dacă n-am murit? Uite că sunt cât se poate de vie, dar ce folos? Mi-ai ucis sufletul când ai plecat. Ce vrei să demonstrezi acum
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din casă mai repede decât estimase. Trecând prin dreptul cutiei poștale fu tentată să o deschidă sperând că va găsi o nouă scrisoare de la „El” care o tulburaseră atât de mult. Toate gândurile se învârteau doar în jurul lui în încercarea disperată de a-i afla identitatea atât de bine păzită. Reuși să se stăpânească și trecu pe lângă aceasta fără să o deschidă, deși se vedea ceva în interior. Îi putea distrage atenția de la spectacol, chiar să o întoarcă din drum orice
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dintre voi. Toate sunteți atât de...apetisante. Bărbatul vorbea tare, iar vocea...vocea aceea o mai auzise undeva. „- Mă voi întoarce Karina, promit!” îi răsuna în ureche aceeași voce ca un ecou îndepărtat. Era EL...Străinul pe care îl căuta disperată. Doar la câțiva pași de ea. Străinul care ținea mâna pe fundul unei femei frumoase care se considera privilegiată de atenția pe care i-o acorda acest bărbat, râzând la orice cuvânt al lui. Nu, nu putea fi el. Dar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pusese din nou stăpânire pe ea și o ținea captivă cu orice preț, dar nici nu se zbătea să iasă, să se salveze. Încetase să mai verifice zilnic cutia poștală după ce așteptase, în zadar, cu înfrigurare răspunsul la chemarea ei disperată. „Vino sau pleacă! Dacă nu ai de gând să vii, te rog să pleci de tot. Să dispari, la fel cum ai apărut.” Și probabil asta a făcut, a dispărut. Nici nu-și mai amintea cât timp rămăsese scrisoarea în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Spune, nu-ți place cine ești acum? - Ba da, dar parcă totul e fără sens. Am sperat că voi fi fericită alături de el, iar acum nu mai simt nimic, de parcă sunt un vas gol, fără sentimente, fără nimic. Frământările, căutările disperate, gelozia au ucis totul în mine. - N-au ucis nimic. Ești dezorientată, nu mai știi ce să crezi. Te-ai îndepărtat pentru a-ți găsi liniștea, dar asta a lăsat în urmă un mare gol. Ești la o răscruce în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
naivă prostuță care s-a îndrăgostit de tine. - Da, sunt, pentru că mă cunosc foarte bine și te cunosc și pe tine. Tu nu m-ai iubit, tu te-ai agățat de mine ca de un colac de salvare. Aveai nevoie disperată de ajutor. Mergeai pe marginea prăpastiei fără să-ți pese dacă îți păstrai echilibrul sau nu. Iar eu am apărut exact atunci, oferindu-ți echilibrul de care aveai nevoie, sau cel puțin așa ai crezut în acel moment. Ce te-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aș fi avut. Dar neșansa a mușcat din mine, sfârtecându-mi inima, pentru că nu găseam niciun creion În mapă. În nenorocita de mapă, care mă trăda Într-un mod atât de neașteptat. Iar ea se amuza discret, văzându-mi Încrâncenarea disperată cu care căutam printre foi și caiete, răscolindu-le febril. Mi-a spus ca nu-i nimic, că mi mulțumește oricum, și sa Îndepărtat ușor, nu Înainte de-a mă privi peste umărul ei, Întrun fel anume, care mi s-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fără a lua În seamă trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inima bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător pentru faptele tale. Ecclesiastul Senin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi recunoscut locul. Apoi și-a rotit brațele Într-o mișcare neînțeleasă și s-a lăsat pe vine, cu capul atârnat peste piept, dizolvându-se Într-un gol absolut, cu mâinile Întinse spre ceva nevăzut. Se mai auzi doar țipătul disperat al mamei zbătânduse neputincios Între pereții casei. Misterul s-a dezlănțuit a doua zi, seara, când domnul Martin, Învățătorul, a venit la priveghi, la capelă, unde tata (bunul său prieten) fusese depus pe un catafalc plin de flori roșii și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fapt, În oglindă. Până mai sus de gleznă mi-a fost Înghițit de apele ei argintii. Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
absorbită În spațiu și sunt mai mult decât fericită să mă duc acolo. Cum ar fi să dispar Într-o gaură neagră pentru câteva milenii, până când se mai șterge amintirea umilirii mele În public? Obișnuiam să fumez aici când eram disperată; de când m-am lăsat, Îmi repet Încetișor: „Sunt puternică. Sunt invincibilă. Sunt Femeie“. E un cântec al lui Helen Reddy de pe vremea când eram Încă În școală. Îmi plăcea la nebunie faptul că avea același nume ca mine și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
practic plutesc, nu am nevoie de scaun. Scanez cursul valutar, verific piețele, apoi Îmi verific e-mailurile. Zâmbesc văzând că În capul inbox-ului mă așteaptă două de la cele mai dragi prietene ale mele. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy, EMF Încerc disperată să găsesc altă dădacă. Anka a plecat În goană când am confruntat-o În legătură cu obiectele furate. Mama lui Jim a venit din Surrey ca să ne ajute un timp, dar trebuie să plece vineri. Ajutor!!!! Vreo idee? Majoritatea candidatelor cer mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
venit și să-și dea sufletul acolo În liniște. Îmi vine să-l pălmuiesc pentru că irosește timpul celor de la spital. Winston, care s-a dus să-l parcheze pe Pegas, se Întoarce și se duce la recepție. Văzându-mi expresia disperată, intervine și devine el cel insistent. Mă scuzați, domnișoară, avem aicea un copil care are nevoie de Îngrijiri. Vă mulțumesc frumos. După o veșnicie - poate 5 minute -, eu și Ben suntem conduși la un medic. Nedormit și nebărbierit de joia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu obidă. Trecerea timpului este un mare defect, pentru unii dar și o mare calitate, pentru alții, așa cum a fost pentru Va, căruia, trecerea timpului i-a adus uitarea evenimentelor neplăcute. Este la fel de adevărat că Dorița și Didița depuneau eforturi disperate pentru a-l feri, mai ales În timpul praznicelor de pomenire ori a unor vizite indiscrete, de grave constatări sau Întrebări directe adresate cu o vădită tentă răutăcioasă: Nu ți-i dor de mămica ta? O mai ții minte? Vai, ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]