5,717 matches
-
, monahul (a doua jumătate a sec. XIV - începutul sec. XV), autor de imnuri religioase. Logofăt - se presupune - în divanul domnesc și apoi monah, F. este în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân primul autor cunoscut din Țările Române al unor cântări bisericești. Menționat ca scriitor al unui document de danie voievodală către mănăstirea Cozia din 8 ianuarie 1392 (păstrat în copie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
xilogravură, pictură și broderie. Învață acum limbile turcă, greacă (veche și modernă), arabă. Venit la București (în intervalul dintre 1688 și 1690) ca tipograf, în urma unei solicitări a domnitorului Constantin Brâncoveanu, A.I. ajunge nu peste multă vreme în fruntea tipografiei domnești. Călugărindu-se, își schimbă numele mirean, Andrei, chemându-se acum Antim. În 1691 scoate de sub teascuri prima sa tipăritură, Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon. Un an mai târziu, semnează pentru prima dată Antim Ivireanul. În 1694 apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Contribuțiuni... , p. 66-70. Unul dintre ei a venit la Iorga în perioada cînd acesta era prim-ministru și i-a cerut celebrului său nepot să-l facă primar în satul lui 6 Unul dintre cei mai înalți demnitari ai curții domnești din Moldova 7 Theodorescu, Contribuțiuni... , pp. 38-65 8 Op. cit., p. 10 9 Iorga a respins aceste răutăți ca fiind "calomnii tipic orientale și barbare" (Theodorescu, Contribuțiuni... , p. 35), deși recurgea și el la asemenea tactici față de adversarii săi, stîlcindu-le fostele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ce, prin „permanențele” pe care le ilustrează, dau specificitate spațiului carpato-dunărean. C., pentru care arhitectura este „cronica vie a trecutului”, „cea mai exactă expresie a istoriei sale”, se preumblă cu o lucidă încântare printre „minuni” precum palatele de odinioară, casele domnești și boierești, locuințele țărănești, bisericile, crucile de piatră. Stăruind asupra artei sătești, cu „frăgezimi” și „subtilități” desfătătoare, supunând unei febrile percepții valorile plastice de altcândva, estetul nu recomandă o cantonare în trecut de dragul unui „românism” îngrăditor, dar nici o angajare zeloasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
-l În continuare, urcă pe scara funcțiilor administrative (cap. „Dinu Păturică”). În capitolul „Postelnicul Andronache Tuzluc”, cititorul descoperă ascensiunea acestui „vechi” ciocoi, dintr-un simplu grec sărac din mahalaua Fanarului, la starea lui de om foarte bogat și cu rang domnesc, pentru că a reușit să intre În grațiile prințului și domnitorului Caragea. De altfel și-a făcut loc În lumea aceea prin intrigile legate de femei, rolul cel mai important din acest punct de vedere revenindu-i Domniței Ralu, considerată de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
amorul fanariotului. Întreținuta caută și alte plăceri, descoperite În brațele unui calemgiu calic, din care cauză postelnicul devine gelos. Între timp, Dinu Păturică intră În grațiile postelnicului și urcă rapid pe scara funcțiilor administrative. Mai Întâi este trimis la Școala Domnească pentru a Învăța elinica (limba greacă), apoi citește multe cărți din biblioteca fanariotului, Însă lecturează mai mult o carte a lui Machiavelli, pentru a Învăța cum să facă avere. Postelnicul Îl numește pe Dinu Păturică supraveghetor secret al Duducăi. Printr-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
înființată încă din 1694, este rectitorită de către fanariotul Alexandru Ipsilanti în 1776. Restructurarea programei de învățământ, lărgită pentru a include studiul limbii și literaturii latine, dislocă monopolul paradigmei greciste. Calea spre românizare era astfel deschisă. Câteva decenii mai târziu, Academia Domnească, transformată în Colegiul Sfântul Sava, avea să devină centrul de iradiere a românismului odată cu acțiunea apostolică desfășurată de Gheorghe Lazăr începând cu 1818. În aceste reforme fanariote, prin care s-a urmărit o politică de "aggiornamento" (aducere la zi a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din 1831-1832 și prin Regulamentele școlare din 1832 (Țara Românească) și 1834 (Moldova), educația se desfășura, de asemenea, sub egida Bisericii Ortodoxe. Mai mult, până la deschiderea primelor școli în limba română (în 1813, prin Gheorghe Asachi în Iași la Academia Domnească și 1818, prin Gheorghe Lazăr în București la Școala de la Sf. Sava), limba de predare în școlile gimnaziale și superioare din cele două principate era greaca. Sub aceste auspicii (ecleziale din punct de vedere organizatoric și grecești din punct de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
științifică. În această complexă activitate v-ați axat cu preponderență, încă din anii studenției, pe studierea epocii de formare a poporului român, investigând sistematic șantierele 125 arheologice de la IzvoareBahna și Davideni, din județul Neamț, ori pe cele băcăuane, de la Curtea Domnească din Bacău, de la Dămienești, Ștefan cel Mare și Oncești. Care dintre ele v-a fost mai aproape de suflet și din ce pricină? Fiecare șantier arheologic îți rămâne în suflet mai mult sau mai puțin, în funcție de rezultatele obținute în urma cercetărilor. Dacă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
măsură vechi și că au evoluat cu timpul, o găsim în faptul că documentele explică mărimile diferite și echivalența dintre ele prin mențiunea: palmă, pas sau stânjen prost, adică mic, de om de mijloc, palmă sau stânjen gospod, dar și domnesc. Spre exemplu, într-o hotarnică privind un teritoriu de pe cuprinsul comunei noastre se preciza că în „... ispisocul lui Constantin Voievod din 7196 (1687) noiembrie 30“ se arăta că moșia Tămășenii, a Corpăceștilor, mergea pe atunci, adică măsura în curmeziș, 523
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
piatră unghiulară de la construcții, căci hotărnicia, în mentalitatea vremii vechi, era comparabilă cu un edificiu ce se dorea a fi de mare importanță și durabilitate. Iată și un exemplu dintr-o altă hotarnică din partea nordică a Moldovei. Într-o carte domnească, dată de Alexandru Constantin Moruzi vv., privind o hotărnicie din 20 martie 1803 pentru moșiile Voronețul și Bușăuca de la ținutul Orheiului, prima a boierului Manolachi Donici biv vel spătar, iar a doua a vel logofătului de Țara de Sus, Mihail
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pomăzuiesc (aici, cu sensul se apreciază - I. S.) hotărârile în lat după numărul siliștilor, iară lungul după granița însorăritelor moșii dacă dovadă de scurtarea lor nu este sau prin scrisori, sau prin stăpânire stâlpită și pacinică... Moșiile date din locuri domnești nu sunt supuse la regulile moșiilor de a avea lățimea și lungimea, nici la ale însorăririlor, pentru că acestea fiind bucăți de loc, rupte din locurile domnești, pot fi rotunde și în mai multe colțuri, precum au voit a le da
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
este sau prin scrisori, sau prin stăpânire stâlpită și pacinică... Moșiile date din locuri domnești nu sunt supuse la regulile moșiilor de a avea lățimea și lungimea, nici la ale însorăririlor, pentru că acestea fiind bucăți de loc, rupte din locurile domnești, pot fi rotunde și în mai multe colțuri, precum au voit a le da”. Definiția reprodusă mai sus parțial diferă substanțial de aceea dată de Dicționarul limbii române, ca semnificație, aici explicându-i-se doar sensul pur lingvistic, scos din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pacinică”, fără pricini de nemulțumire din partea cuiva; - moșiile însorărite au fost statornicite pe baza unor reguli devenite, între timp, norme de drept bine precizate și riguros aplicate, respectate, reguli ce nu sunt întâlnite pentru satele și moșiile rupte din locurile domnești, de unde se poate trage concluzia firească privind trasarea hotarelor moșiilor însorărite înaintea întemeierii statului medieval, iar ale celorlalte după întemeierea sa. Așa se explică de ce moșiile însorărite dispun de forme geometrice regulate, cu doar patru colțuri, cu lungime și lățime
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aici a existat o puternică uniune de obști sătești ca formațiune politico-militară, o „romanie populară”, după expresia înțeleaptă și inspirată a marelui savant Nicolae Iorga. Respectiva formațiune cuprindea teritoriul ce se întinde de la hotarul de sud al târgului Tecuci, târg domnesc înființat după constituirea statului medieval Moldova, continuând spre sud până la iezerul cel mare al Covurluiului, așa cum am mai arătat. Desigur că obștile sătești devălmașe, care alcătuiau larga formațiune obștească de aici, nu erau toate de aceeași mărime și importanță. Așa
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
va fixa mai târziu hotarul dintre Moldova și Țara Românească. Și aici, printre satele cu vechime și limite teritoriale stabilite înainte de întemeierile statale medievale, domnia a atribuit locuri pentru așezarea unor grupuri de oameni, de regulă în frunte cu slujitori domnești. Și pentru acestea este evidentă lipsa aplicării cerințelor preconizate prin procedeul însorăririlor. Astfel de sate au fost: Țigăneii de lângă Bârlovița și Siret, Dimaciul, Dumbrăvița, Cracul, Poiana Sasului, Siminoacele, Movilenii, sate ce nu poartă nume preluat de la vreo comunitate familială și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
însăși natura lor de întemeiere și de ființare ancestrală, n-au avut nevoie de acte scrise, deoarece acest lucru nu intrase încă în practica vremii respective și că satele cu documentație mai bogată atestă realități târzii, întemeierea lor pe locuri domnești, printre hotare vechi, implicând și impunând elaborarea actelor scrise, corespunzător situațiilor din timpul dat. În consecință, considerăm că teritoriul actual al comunei Umbrărești a fost populat din antichitate, că s-au succedat aici de-a lungul timpului diverse culturi materiale
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai târziu — toate au format, secole de-a rândul, o singură comunitate social-economică, într-un singur hotar de moșie cu numele de obștea Umbrăreștilor. În documentele medievale cu referire la hotarele acestei obști teritoriale — zapise, mărturii, cărți hotarnice sau cărți domnești, catagrafii etc. — nu vom găsi până în secolul al XVIII-lea exceptând Bozieștii, Tămășenii și Torceștii, decât numele Umbrărești pentru întreaga comunitate din interiorul hotarului respectiv, cu toate că satele cu numele arătate mai sus existau pe vetre proprii, găsindu-se, cum se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
text, extras dintr-un act datat 10 iunie 1546, publicat prima dată de N. Iorga, și care cuprinde doar atât: „Petru vodă pentru vânzarea satelor Umbrăreștii și Dumeștii, Menționați, Danciul, Mușat. Marturi: fiii Iliaș, Ștefan, Constantin...” și boierii din Sfatul Domnesc, 16 la număr, cu specificarea din final: „pergament, pecete ruptă”, ceea ce dă de înțeles că rezumatul s-a făcut după actul original, scris pe pergament, avut în față de marele istoric. Alexandru I. Gonța aprecia că Umbrăreștii din acest document s-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
trecut, când definea „însorărirea între două sau mai multe moșii ca o legiuire pe care s-au întemeiat pururea judecățile în Moldova, în lipsă de scrisori vechi” și ca dovadă de „stăpânire învechită și pacinică”, nefiind moșie dată din „locuri domnești”, cum constatăm pe bază de acte, că au fost Țigăneii, Dimaciul, Dumbrăvița, Poiana Sasului etc. sau cum se credea tradițional. Ca structură teritorială interioară, se documentează în cuprinsul hotarelor satului și moșiei Umbrăreștilor arhicunoscutele componente medievale: vatra satului/satelor, cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
teritoriului lor. Acestea din urmă au format, în continuare, obștea Umbrăreștilor-răzeși, menționată ca atare în actele de vânzare-cumpărare din epoca modernă prin sintagma răzeșie veche. Primul document ce face referire în mod explicit la Umbrăreștii-răzeși-partea din jos, este o carte domnească emanată din cancelaria voievodului Vasile Lupu, datat 28 noiembrie 1635, prin care se „face știre” unui Cristian vătav „că s-au jăluit satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu, zicându că au ei ocină și moșie, den Brălădița (Bârlovița - I. S.) pără
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fel de confuzie între cele două entități cu nume similare: „moșia aceasta, Torceștii nu trece Bârladul spre apus, ci numai până în apa Bârladului merge”. Insist asupra mențiunii „satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu”, situat la vest de apa Bârladului în cartea domnească din 1635, pentru a se reține că: - după poziția locului și limitele teritoriale prezentate în act, având în vedere și numele locuitorilor consemnate în documente începând cu anul 1772 și până la 1845, ținând cont, totodată de statutul de răzeși al
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
statutul de răzeși al locuitorilor din comunitatea sătească numită Slobozia-Torcești, orientându-ne și după asemănarea și chiar identitatea numelor locuitorilor din satul Cătunași și cele din documente, toate acestea ne determină să considerăm entitatea menționată cu numele specificat în cartea domnească din 1635 ca făcând parte și formând anterior o singură comunitate, obștea Umbrăreștilor. Identitatea numelor de locuitori din Torceștii aceștia din respectivul act cu nume de locuitori din satul răzeșesc Umbrărești (inclusiv Condrea, Salcia, Cătunași, toate răzeșești), nume precum Borș
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la Torcești, în 1633, fără însă să i se arate ascendența și descendența, ci doar dregătoria, aceea de pârcălab. E lesne de constatat că acești nepoți ai lui Bilăi își aveau rosturile prin părțile noastre și că ajunseseră în slujbe domnești. Alt document, din care se vede că umbrăreștenii erau organizați pe principiul devălmășiei, este cel din 9 aprilie 1639, dat tot de domnul Vasile Lupu, prin care se întărește lui Ștefan căpitanul stăpânirea pe moșii și sate cumpărate anterior pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aici. Ștefan căpitanul și neamurile lui înșirate nominal în documentul din 1639 sunt nepoții și strănepoții celor veniți în 1555, arătați și acum pe nume, mai puțin Albul și Stoica. Toți aceștia erau oameni recent veniți și așezați pe locul domnesc al Dumbrăviței, poate aduși din apropiere, dar ei nu puteau fi folosiți într-o acțiune de genul acelora ce domină, din punct de vedere juridic și social-economic, epoca medievală, constând în numeroasele pricini cu privire la îndreptări, reconstituiri, fixarea și păstrarea hotarelor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]