14,427 matches
-
scurt. În: Viața românească, nr. 3, 1953: Scriu versuri Scriu versuri - mai bune, mai rele - Dar din adâncul inimii mele. Inima-n luptă s-a-npurpurat, Versul din inimă s-a-nvăpăiat. Dar nu e furtună nici viscol nebun Să-mi smulgă vreun vers dușmanilor bun! Altminteri, netrebnică inima mea Lupilor pradă o voi arunca. Cadou din Moscova Pachetul în grabă-l desfac și privesc - Din Moscova vine darul frățesc - Legate cu grijă, cu panglică roză, Cinci cărți de poeme și două de proză.. (...) Iubirea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
el se ocupă cu probleme de dezinformare și de calomniere a disidenței. Mircea Mihăieș: E o situație unică, deoarece la noi serviciile secrete sunt ca grănicerii din vremea comunismului: stăteau cu fața spre interior, deci voiau să apere țara de dușmanii interni, nu de cei externi! E probabil ceva În patternul nostru mental. Vladimir Tismăneanu: Suntem din nou În această situație. Degeaba Încearcă ei să transforme mocirla În apă de roze! E greu, după ce s-a spus ce s-a spus
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
oarecare responsabilitate! Mircea Mihăieș: Ciorbea nu era În acel moment un om de partid, fiind adus de la primăria Capitalei personal de către Emil Constantinescu. În ce-l privește pe Radu Vasile, el era pur și simplu perceput ca un fel de dușman din interior... Vladimir Tismăneanu: Descrii foarte bine cum se vedeau lucrurile de la București. Dialogul nostru devine mai interesant dacă Îți spun cum se vedeau ele de la Washington: Între București și Washington, patru ani de tradiție românească. Adrian Năstase a venit
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și-a însușit și bancnotele etalate pe birou. Și cum gestul ăsta aducea mai mult decât precedentele a simplu furt, a crezut necesar să-l justifice, vorbind, pe un ton amenințător și moralist totodată, de corupție, de imperialism și de dușmanii revoluției. Tonul ăsta era cel didactic și pompos al difuzorului. Sloganurile repetate neîncetat ne-au impregnat în cele din urmă până și gândurile, și tot în stilul ăsta mi-am formulat, fără să vreau, gândul mut: „Banii ăștia râvniți înseamnă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
bancnote, în numele dreptății revoluționare. Mi-am amintit că în ajun văzusem un blindat incendiat și brațul acela cu o brățară de piele la încheietura mâinii, un braț ce ieșea dintr-un haos de metal și carne, amestecate. Purtătorul brățării era dușmanul tânărului revoluționar. Aveau aproape aceeași vârstă, erau poate născuți în două sate vecine. Cei ce-și spuneau revoluționari erau sprijiniți de americani, cei care fuseseră bătuți primeau, până la căderea capitalei, armele noastre și ajutorul instructorilor noștri. Cei doi tineri soldați
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întinsese gâtul, nemaiputându-și stăpâni curiozitatea. Mașinăria dădea afară o panglică lungă, de hârtie, de care comisarii trăgeau, citind-o ca pe un ziar: „Iată! Acum e limpede, anunțase o voce invizibilă dindărătul ușii, citiți: împușcați-i ca pe niște dușmani ai revoluției, afișați în locuri publice...“ Nikolai înmânase scrisoarea, sărise pe cal și, părăsind curtea, îi văzuse pe „dușmanii revoluției“, pe care-i duceau îndărătul clădirii. Nici nu mai știa câte execuții de felul ăsta văzuse deja în cursul celor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-o ca pe un ziar: „Iată! Acum e limpede, anunțase o voce invizibilă dindărătul ușii, citiți: împușcați-i ca pe niște dușmani ai revoluției, afișați în locuri publice...“ Nikolai înmânase scrisoarea, sărise pe cal și, părăsind curtea, îi văzuse pe „dușmanii revoluției“, pe care-i duceau îndărătul clădirii. Nici nu mai știa câte execuții de felul ăsta văzuse deja în cursul celor doi ani de război. Însă șarpele ăla alb care ieșea din mașinărie îl făcea să simtă un nod în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acționaseră ucigașii în luminișul acela. Unii dintre cei îngropați aveau obrazul brăzdat de o lovitură de sabie, unul era decapitat, de parcă supliciul nu fusese de-ajuns. Nikolai își spuse atunci că îngropații de vii începuseră cu siguranță să-și blesteme dușmanii care se pregăteau să plece și provocaseră astfel măcelul. Urlaseră, de altfel, cerând să fie uciși, să nu vadă, la căderea serii, prudentele manevre ale lupilor în jurul capetelor lor lipsite de apărare. Nikolai își închipui țipetele acelea, reîntoarcerea soldaților, lovitura
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
precum oamenii din Dolșanka, credea că exista undeva la Moscova acel misterios Kremlin, cu stele roșii deasupra, unde trăia cel care se gândea zi și noapte la fiecare locuitor al imensei lor țări, lua întotdeauna decizii drepte și înțelepte, demasca dușmanii. Pavel mai știa și că tatăl lui era un erou, căci luptase cu Albii, aceiași Albi care îi mutilaseră mama. Îi detesta pe chiaburi, culacii, și spunea, repetând cele scrise în manualele de școală, că erau niște „băutori de sânge
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că erau niște „băutori de sânge“. Într-o zi, răsfoind manualul de istorie al fiului, Nikolai dădu peste portretul unui șef de armată pe care-l întâlnise în războiul civil. Chipul militarului era șters atent cu cerneală. Tocmai fusese declarat „dușman al poporului“. În toată țara, se gândea Nikolai, în mii și mii de școli, milioane de elevi puneau mâna pe toc și, după o scurtă explicație a profesorului, mâzgăleau ochii aceia, fruntea, mustața aceea în furculiță... În astfel de momente
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
amintea de noaptea, deja atât de îndepărtată, de la malul unui râu, de somnul Annei lângă foc, de bucuria unică a acelei clipe. În ce epocă putea el plasa noaptea aceea? Războiul, fuga, țara cu nume și hotare provizorii, el însuși, dușman al Albilor, ca și al Roșiilor, femeia căreia nu-i cunoștea nici numele, nici viața. Ea, abia ieșită din moarte, noaptea semănându-și stelele în râu, focul, liniștea. Fericirea lui depindea de toate astea. Încercă într-o zi să-i
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Tot restul nu era decât un vis urât. Discursuri, vorbe pline de ură, dar care grăiau despre fericire, teama de a nu fi îndeajuns de dur, de a nu se arăta îndeajuns de fericit, îndeajuns de plin de ură la adresa dușmanilor, teamă, teamă, teamă... În vreme ce viața n-avea nevoie decât de clipele acelea ale amurgului de iarnă, într-o încăpere apărată de tăcerea femeii aplecate asupra fetiței adormite. Ca într-un vis urât, schimbări se produceau îngrămădindu-se, contrazicându-se, făcând
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
adâncurile Rusiei, unde prezența nemților părea o iluzie optică, o eroare de cartografie. Își amintea de filmele din ultimii ani: inamicul era veșnic bătut, nu departe de graniță. Cântecele pe care i se întâmpla să le fluiere promiteau: „O să întâmpinăm dușmanul în mod stalinist!“ Vitebsk, Cernigov, Smolensk... Într-o bună zi, până și topografia aceea bizară dispăru. Orașele se strămutară ca pe o hartă mototolită. Soldați dezorientați alergau prin Dolșanka: nemții încercuiseră mai multe divizii. Satul, ocolit, se pomeni pe acel
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dintre balustrade și lovi de mai multe ori fierul rampei. Cineva încercă să prindă din zbor pulpanele desfăcute ale hainei, dar nu se alese decât cu o senzație de arsură rapidă sub unghii... Datorită acestei morți, tatăl nu deveni un „dușman al poporului“, iar familia, deși evacuată din prestigiosul imobil, nu fu deportată. Se instalară la prietenii lor din Leningrad... Amintirea nopții în care, copil fiind, văzuse vagoanele pentru vite - amintirea fericirii sale - îi revenea în fiecare zi, odată cu senzația de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
seama că războiul simplificase totul. Era focul ăsta, care usca și scorojea bucățile de noroi lipite de cizme, era noaptea în câmpia aceea pierdută undeva, între Polonia și Germania, era bucata asta de pământ nocturn, pe care tocmai o smulseseră dușmanului. Și mai era și omul ăsta așezat lângă foc, un om care vorbea foarte încet, ca în somn, și care trăia în întregime în ceea ce spunea. Pavel înțelese deodată că nu mai exista nimic altceva: o noapte, un om, o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nas în nas, se azvârleau sub intrările caselor sau la pământ și se ucideau unii pe alții. Uneori, înainta câte un singur om lipit de ziduri, cu arma ațintită înainte, iar noi, din refugiul nostru de sticlă, îl vedeam pe dușmanul său mergând tiptil, pe după colțul casei. Războiul văzut de sus își dezvăluia întreaga natură de joc comic și nemilos. Urmăream apropierea celor doi soldați care încă nu se vedeau, știam ce avea să se întâmple, și atunci poziția noastră și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
privea însă fenomenul de deasupra. Nu pentru că i-ar fi plăcut, nu din nonconformism, ci pentru că idealul nu-l atinsese nimeni, nici odinioară, nici în acest secol cu puternice seisme. Doar homo europaeus, cumpătat, înțelept, caută să își apropie pe dușmani, să-i facă mai buni, să-i unească în simțire și gândire. Înțelegerea lui e superioară; el vede unicitatea credinței, speranței, idealului, a demersului uman în genere. Îi sunt clare posibilitățile de salvare ale semenului său din labirintul existențial. Lupta
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
opera sa întâlnește cititori cu un serios bagaj de cunoștințe, ea devine - așa cum am văzut în Transilvania, și nu doar aici - luminătoare. În zelul față de polonezi, Rousseau recomandă întoarcerea la exemplele istoriei, îndeamnă la modificarea constituției, la apărarea integrității în fața dușmanului. Transformările le vede posibile, dar în accepțiunea lui ele trebuie întotdeauna dublate de o bine-venită circumspecție. „Timpul care va veni va aduce cu sine avantajele sale, vă va face să le simțiți. Așezați legea la dispoziția omului ca ea să
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o situație, cu riscul de a provoca un conflict. Îi arată și care îi sunt resursele și îi exprimă nevoia de afirmare și capacitatea de a face față. Această interpretare este adevărată mai ales când cel ce visează își înfruntă dușmanii. Însă atunci când agresează o persoană nevinovată, un copil, pe cineva apropiat, un animal de companie (vezi cuvintele respective), este vorba de o simbolizare mai complexă. Visul manifestă fie pulsiuni negative (Umbra), și deci reprimate de conștiința sa morală, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
diavolului. Superstițiile spun că aduce ghinion, mai ales dacă este neagră. Considerată ca fiind falsă și mândră, exprimă viclenia, trădarea și îngâmfarea. Povestirile pentru copii o prezintă și ele într-o lumină negativă, cu atât mai mult cu cât este dușmanul dintotdeauna al șoarecilor, care, la rândul lor, reprezintă bunăvoința și subtilitatea. Din aceste motive, în vis, apariția pisicii revelează disimularea, lipsa de sinceritate, chiar trădarea, al cărei subiect sau obiect este cel ce visează. Pe de altă parte, pisica reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în vis este un semn pozitiv al afirmării sinelui și al energiei. Cu toate acestea, ne avertizează și împotriva pericolului de a ceda în fața orgoliului și a vanității, deoarece animalul este recunoscut și pentru faptul că își cultivă defectele. Lup Dușman dintotdeauna al omului, lupul simbolizează cruzimea și agresivitatea. Simbolizează caracterul neîmblânzit al instinctelor, energia pulsională liberă și nestăvilită, făcându-l pe om să își piardă stăpânirea de sine. În plan psihanalitic, trimite la oralitate, la un libido devorator, la aservirea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
visează sau a celor din jurul său, în funcție de cine le poartă în vis. Bombă, exploziv, tun Sunt armele cele mai radicale și, mai ales, cel mai puțin discriminante. Când o bombă explodează, ea ucide și oameni puternici, și oameni slabi, și dușmani, și persoane nevinovate. Haosul amenință, ca atare, existența subiectului. Transformarea sa presupune eliminarea elementelor indezirabile, dar și prin sacrificiul bogățiilor, al lucrurilor de care este cel mai mult atașat. Acest tip de vis indică faptul că salvarea și evoluția cer
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la această dorință de încorporare. Sugaciul dorește să introiecteze lumea exterioară, începând cu sânul mamei și terminând cu jucăria pe care o duce la gură. Dorința de a introiecta energia fizică ori spirituală se regăsește la amerindienii care consumau carnea dușmanilor învinși în luptă pentru a-și însuși forța lor sau, simbolic, prin împărtășanie, ce constă în a mânca trupul lui Hristos prin intermediul ostiei. În vis, canibalismul simbolizează pierderea de energie și deci nevoia de a poseda vigoarea și forța altuia
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai sănătoase. Diavol, demon În inconștientul colectiv, diavolul este reprezentarea cea mai redutabilă, absolută a răului. În vis, el arată care sunt temerile profunde ale subiectului și dezvăluie fie opozițiile și atacurile suferite în realitate, fie un sentiment de persecuție, dușmanii situându-se în exterior sau în interior. În această ultimă perspectivă este reprezentarea vinovăției care îl macină pe subiect, a conștiinței sale vinovate, a gândurilor percepute ca impure și diabolice. Diavolul simbolizează și pericolul de a ceda ispitei. Este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de afaceri, birocrații și politicienii o aleg spre a fi difuzată. Timidul, delicatul sau indolentul nu au ce căuta în această meserie. Dacă nu ai temperament de ziarist, nu ai nimic. Să fii tot timpul curios. Să fii neiertător cu dușmanii adevărului. Să ai îndrăzneală și tupeu. Să ai simțul urgenței și să te miști repede. Fără a refuza în întregime această viziune ostășească, ne despărțim totuși de ea și susținem că meseria de ziarist nu se rezumă numai la culegerea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]