6,156 matches
-
ia asupra Sa păcatele omului, coboară în iad pentru a vesti și aduce mîntuire oamenilor din toate timpurile și se întoarce la Tatăl în dimineața Paștelui. Sintetic, aceasta este fapta bună a lui Dumnezeu la care oamenii au acces prin estetică, o pot trăi și imita în dramatică și o pot recunoaște ca temei al adevărului în logică. Teologul elvețian a pus bazele unei noi estetici catolice și, ce-i mai important pentru umanismul creștin, a propus principiul armoniei dintre literatură
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Paștelui. Sintetic, aceasta este fapta bună a lui Dumnezeu la care oamenii au acces prin estetică, o pot trăi și imita în dramatică și o pot recunoaște ca temei al adevărului în logică. Teologul elvețian a pus bazele unei noi estetici catolice și, ce-i mai important pentru umanismul creștin, a propus principiul armoniei dintre literatură, muzică, filosofie și teologie. La urma urmelor, nu e deloc absurd să spunem că, dintre diversele tipuri de activitate umană, cultura estetică e cea care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ale imaginației (poeticele faceri). Atît de obstinat este acest gînd încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, încă o dată, de întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuințe este, fatalmente, didactică și sentențioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să îndoaie abstracțiunile și să le dea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
inspiră, din mari opere și prin tot ce creează pregătește terenul afirmării romantismului autohton. Universul său este unul al adorației obiectului liric: "Ceea ce spune într-un loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - într-o mare scîrbă, într-un imens dezgust (o adorație întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală" (E.S.). Moralist de neclintit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
medicina nu-și pune întrebări dacă viața merită trăită și în ce condiții. Singura problemă care încearcă să o rezolve științele naturii este: ce trebuie să facem dacă dorim să dominăm tehnic viața? Nu altfel se întîmplă în teoria artei. Estetica pornește de la existența operei de artă, îi cercetează geneza, o evaluează axiologic etc., dar nu-și "pune întrebarea dacă trebuie să existe opere de artă". Și se poate continua și cu alte științe fără a putea răspunde dacă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
început activitatea de cadru didactic la Universitatea bucureșteană. Și-a luat doctoratul în filosofie cu teza Optimism și pesimism istoric (1972). Este soția lui Ion Ianoși. Foarte bună cunoscătoare a limbii ruse, I. traduce un număr considerabil de scrieri de estetică și filosofia artei semnate de Herzen, Bielinski, Cernâșevski, Dobroliubov, Pisarev, Plehanov. În anii ’90 a tradus cu precădere din limbile franceză și germană. Versiunile românești date de I. beneficiază de prefețe și de un aparat critic erudit, elaborate de Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287484_a_288813]
-
de istov, Îmi e fața atât de greu Încercată. Dumneata ai ales titlul? Acela era tocmai opusul artei, a meditat Faulques. Armonia liniilor și formelor nu urmărea decât să ajungă la cheile intime ale problemei. N-avea legătură nici cu estetica, nici cu etica pe care alți fotografi le invocau - ori spuneau că le invocau - drept filtru al obiectivelor și muncii lor. Pentru el totul era doar o mișcare prin rețeaua fascinantă a problemei legate de viață și daunele ei colaterale
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lucra acum. Când Încerca să rezolve ceva pe peretele circular, el era la antipodul a ceea ce lumea comună numea artă. Ori poate că, odată ce lăsase În urmă cine știe ce punct ambiguu și fără Întoarcere, unde, deja fără patimă, lâncezeau etica și estetica, arta devenea - poate că vorbele adecvate erau „din nou” - o formulă rece și probabil eficace. O unealtă impasibilă de contemplat viața. Și-a dat seama târziu că celălalt Îi aștepta răspunsul. S-a străduit să-și aducă aminte. Legenda, asta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din nord. Înțelegi, Faulques? Din contră, madonele italiene ori sfintele spaniole au, În caz că le scapă de pe buze o obscenitate, tot aerul că știu perfect ce spun. Ca mine. Începând de atunci, Olvido nu mai făcuse nici o fotografie cu gândul la estetica și glamour-ul Întru care fusese educată și trăise, ci le Întorsese deliberat spatele. Toate noile ei fotografii aveau să fie o reacție Împotriva lor. Din ele dispăruseră persoanele și frumusețea; numai lucruri adunate ca Într-o dugheană de haine vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
despre starea energetică globală a fiecărui pacient. Fiind o terapie holistică, cromoterapia nu separă starea fizică de cea mentală ale individului, dat fiind că acestea se influențează reciproc. Cromatica vestimentației ridică în ultimul timp probleme tot mai complexe legate de estetică, modă, grad de confort, funcționalitate, protejarea organismului față de excesul de căldură în sezonul de vară. 5. Culoarea interioarelor Culorile camerelor în care locuim sau ne desfășurăm activitatea sunt poate cel mai important mijloc terapeutic dintre cele prezentate. S-a observat
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
nemiloase. Discreta reierarhizare valorică se produce sub impulsul noilor tematici biografice, În care documentul se transformă - cel puțin la unii dintre autori - În mod miraculos În operă de mare expresivitate estetică. Fusesem obișnuiți să măsurăm valoarea unui autor În funcție de adâncimea... estetică a trăirilor sale metafizice. Iată că suntem obligați să luăm act de precizia cu care el descrie locuri, Întâmplări, personaje aruncate de destin În vâltoarea unei istorii nemiloase. Arta scrierii a fost surclasată de arta rememorării. Vedetele momentului sunt, din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a sinuciderii - insignifiante. Superinflamat, ego-ul scriitorului sinucigaș visează doar comunicarea (și comuniunea) cu marile categorii. Experiențele sale stau, toate, sub zodia excepționalului și, cu un rictus pervers, În aceea a irepetabilului. Există o etică a sinuciderii, după cum există și o estetică a ei. Dacă problematica morală a sinuciderii e pusă pentru prima oară de creștinism, devenind o „temă” a filozofiei, „estetica” ei conotează mai degrabă patologicul. Sinuciderile spectaculoase, „frumoase” ca execuție și, mai ales, ca efect, trădează un lucru mai adânc
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
zodia excepționalului și, cu un rictus pervers, În aceea a irepetabilului. Există o etică a sinuciderii, după cum există și o estetică a ei. Dacă problematica morală a sinuciderii e pusă pentru prima oară de creștinism, devenind o „temă” a filozofiei, „estetica” ei conotează mai degrabă patologicul. Sinuciderile spectaculoase, „frumoase” ca execuție și, mai ales, ca efect, trădează un lucru mai adânc. Și anume, așa cum arăta Landsberg, părăsind pentru o clipă domeniul statisticii, pentru a Îmbrățișa imprecizia fecundă a psihologiei, că sinuciderea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
produce și un efect paralel, neluat inițial În considerare: efectul de real este dublat de un efect de ficțiune. Jurnalul intim e, probabil, singura formă literară În care ficțiunea nu e un dat al textului, ci o consecință a lui. Estetica intimului - În măsura În care se poate vorbi de un ansamblu coerent de legi și concepții care s-o motiveze - este o realitate dedusă din confruntarea cu esteticile clasice care pornesc de la ideea că literatura nu e decât un mimesis, o simplă imitație
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
literară În care ficțiunea nu e un dat al textului, ci o consecință a lui. Estetica intimului - În măsura În care se poate vorbi de un ansamblu coerent de legi și concepții care s-o motiveze - este o realitate dedusă din confruntarea cu esteticile clasice care pornesc de la ideea că literatura nu e decât un mimesis, o simplă imitație a realității. Rămânând În această sferă - banalizată, desigur, de excesele interpretative acumulate de-a lungul vremii - intimitatea se relevă drept o formă paradoxală a realității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autorului, cât și de ceea ce e el În stare „să scoată” din ea. Altfel spus, subiectivitatea e o condiție esențială a intimității, pentru că, ontologic vorbind, ea creează un decupaj În real, În realitatea „obiectivă” a vieții. Or, să observăm imediat, estetica intimității și a intimului operează modificări structurale În Însuși spațiul asupra căruia se proiectează. Intimul devine, astfel, o valoare psihologică, un câmp tensional În interiorul căruia se desfășoară mișcările incontrolabile ale spiritului creator. Chestiunea insolvabilă a intimității jurnalului privește nivelul și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
le Îmbrace”10, ocupă o parte importantă În economia multor jurnale intime. Fără Îndoială, campioni ai detaliului vestimentar sunt așanumiții dandies (Stendhal, Baudelaire, Mateiu Caragiale și chiar Mallarmé), dar nici un intelectual pur-sânge precum Petru Comarnescu nu e total indiferent la estetica vestimentară: Ultima zi la Londra. Sculat devreme. Luat pașaport de la legație. Am șovăit În fața unei vitrine dacă să-mi cumpăr sau nu pantofii de antilopă. Făcut mici cumpărături. Yardel Lavander. La Selfridge Închis. Mi-am luat o haină de piele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în cadrul Cercului Literar de la Sibiu, el numărându-se printre inițiatorii și semnatarii scrisorii-manifest adresate de grupare lui E. Lovinescu în 1943. Dar pasiunea vieții sale a fost teatrul. La Sibiu, unde rămâne după ce Universitatea va reveni la Cluj, va preda estetica teatrului la Conservatorul Popular (1945-1949), fiind totodată actor (1947-1948) și regizor la teatrul din localitate (1949-1961) și la Teatrul Național din Cluj (1961-1962). În 1953, pentru activitatea teatrală, i se decernează Premiul de Stat. Cu excepția tezei de licență, întreaga operă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
-ul care se preface că plânge pentru a ne amuza plânge la sfârșit cu adevărat. Convertirea lirismului trubaduresc, fantastic până la macabru, în lirism intim, terorizat de ideea morții, e, aici, actul poetic hotărâtor. EUGEN SIMION SCRIERI: Problema cititului. Contribuții la estetica fenomenului literar, Sibiu, 1943; ed. îngr. și pref. Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 1997; Ștefan Braborescu, București, 1965; Versuri, pref. Ion Negoițescu, București, 1966; Teatru, București, 1968; Acvariu, îngr. și pref. Mircea Tomuș, Cluj, 1971; Poezii, îngr. și pref. Ioana Lipovanu-Theodorescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
Teatrul tragic al lui Radu Stanca, RITL, 1978, 4; Manu, Eseu, 284-291; Nițescu, Poeți, 21-31; Simion, Scriitori, I (1978), 136-140; Ion Vartic, Radu Stanca, poezie și teatru, București, 1978; Mancaș, Trecut, 192-197; Ruja, Valori, 61-66; Nae Antonescu, Elemente fenomenologice în estetica lui Radu Stanca, ST, 1980, 3; Lit. rom. cont, I, 391-393; Anca Sârghie, Radu Stanca, Cluj-Napoca, 1980; Șerban, Ispita, 275-279; N. Barbu, Un trubadur al vieții, al morții și al dragostei, CRC, 1981, 2; Livius Ciocârlie, Mari corespondențe, București, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
disgrafice se asociază cu acestea, ceea ce accentuează dificultățile comportamentului lexicografic. Gravitatea tulburărilor dislexo-grafice se află într-o relație de feed-back cu gravitatea deficienței de intelect. Ca o specialitate față de dislexo-grafia la normal, la debilul mintal predomină rigiditatea și lipsa de estetică a grafiei ca efect al automatizării scrisului. Deficienții de intelect prezintă o capacitate foarte scăzută de sinteză (aproape inexistentă) persistând doar capacitatea de analiză, ceea ce explică lipsa controlului la nivelul de cuvânt și propoziție, absența înțelegerii sensului semantic. Adesea conținutul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
senin, care deschide volumul Pragul de sus (1979), aici fericirea existențială asociindu-se cu aceea de a rosti cuvântul poetic: „e un cuvânt în aer / care trebuie rostit din senin.” G. încearcă, mai ales odată cu Armuri (1971), să aplice o estetică a vagului. Unele poeme cu aer de parabolă îi reușesc - bunăoară Aș vrea, în care tema dublului, a străinului răbufnește cu o violență mai puțin obișnuită: „mi-aș desface armura / și trecându-mi sângele / pe un drum ascuns / voi striga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
școala primară și liceul în orașul natal (1904-1916), frecventează cursurile Universității „La Sapienza” din Roma și ale Facultății de Litere și Filosofie din București. Își susține doctoratul cu teza Istoria artei ca filosofie a istoriei. Teoria criticei (1925). Docent în estetică, va fi conferențiar la Universitatea din București, apoi va intra în diplomație ca secretar de presă și consilier economic la Legația Românei din Haga. În 1949 este arestat, judecat pentru acțiuni anticomuniste și condamnat la închisoare pe viață. Eliberat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
ș.a. Scoate în 1918, împreună cu Gala Galaction și L. Algazi, revista literară „Spicul”, iar între 1920 și 1922, cu L. Algazi, ziarul de dimineață „Luptătorul”. Lasă în manuscris o operă impresionantă: peste patru sute de sonete, proză, eseuri filosofice și de estetică, monografii dedicate unor artiști plastici (Constantin Brâncuși, Theodor Pallady ș.a.) și o bogată corespondență cu Nicolae Titulescu, Virgil Madgearu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Dinu Pillat, V. Voiculescu, Vladimir Ghika ș.a. Versurile debutantului N. anunță un poet religios autentic - în sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
de o logică și de un lexic conceptual proprii, dificile - acesta fiind și unul din motivele pentru care opera lui a fost puțin comentată și uneori considerată drept o creație bizară și obscură. În tinerețe N. a tradus breviarul de estetică al lui Benedetto Croce și a mai transpus din Goethe, Machiavelli și Luigi Chiarelli. SCRIERI: Denii, București, 1919; Trei mistere, București, 1922; Vrajă, București, 1923; Ode italice, București, 1925; Istoria artei ca filosofie a istoriei. I. Teoria criticei, București, 1925
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]