5,728 matches
-
inițial patriotismul narcisiac al generației părinților lor, au fost recuperați de reverberațiile aceleiași moșteniri naționaliste. Nu-i deloc surprinzător că Horst Mahler, unul dintre puținii teroriști de stânga din RFG care au supraviețuit, a sfârșit trei decenii mai târziu la extrema dreaptă a spectrului politic. La suprafață, terorismul italian contemporan nu era foarte diferit de tipul german. Exploata și el retorica paramarxistă; majoritatea figurilor importante primiseră botezul politicii În protestele universitare din anii ’60. Principala organizație clandestină a stângii teroriste, autointitulată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
existau și diferențe semnificative. De la Început, teroriștii italieni de stânga au acordat o importanță mult mai mare presupusei lor relații cu „muncitorii” și, ce-i drept, În unele orașe industriale din Nord, În special Milano, segmentele cele mai respectabile ale extremei stângi se bucurau de oarecare popularitate. Spre deosebire de teroriștii germani, grupați În jurul unui nucleu minuscul de criminali, extrema stângă italiană era constituită dintr-un evantai de partide politice legitime, rețele de gherilă urbană și microsecte de bandiți politici Înarmați - formațiuni care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
presupusei lor relații cu „muncitorii” și, ce-i drept, În unele orașe industriale din Nord, În special Milano, segmentele cele mai respectabile ale extremei stângi se bucurau de oarecare popularitate. Spre deosebire de teroriștii germani, grupați În jurul unui nucleu minuscul de criminali, extrema stângă italiană era constituită dintr-un evantai de partide politice legitime, rețele de gherilă urbană și microsecte de bandiți politici Înarmați - formațiuni care se intersectau ca obiective și adepți. Aceste grupuri și secte reproduceau În miniatură istoria fisionară a stângii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În războiul cu poliția, magistrații și politicienii locali. Dar, În măsura În care reapariția terorii fasciste și resurgența violenței mafiote ilustrau și exacerbau vulnerabilitatea instituțiilor democratice, manifestările lor erau interpretate - probabil corect - de teroriștii de stânga drept o confirmare a propriului succes. Ambele extreme Încercau să destabilizeze statul făcând viața de zi cu zi insuportabil de periculoasă - cu diferența că extrema dreaptă găsea protecție și sprijin chiar În rândul forțelor de ordine pe care căuta să le submineze. Oculte rețele conspirative de dreapta, infiltrate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ilustrau și exacerbau vulnerabilitatea instituțiilor democratice, manifestările lor erau interpretate - probabil corect - de teroriștii de stânga drept o confirmare a propriului succes. Ambele extreme Încercau să destabilizeze statul făcând viața de zi cu zi insuportabil de periculoasă - cu diferența că extrema dreaptă găsea protecție și sprijin chiar În rândul forțelor de ordine pe care căuta să le submineze. Oculte rețele conspirative de dreapta, infiltrate În conducerea poliției, comunitatea bancară și Partidul Creștin-Democrat aflat la putere, girau asasinarea judecătorilor, procurorilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a jurnaliștilor 13. Faptul că democrația și statul de drept au supraviețuit În Italia În acești ani nu e puțin lucru. În special Între 1977 și 1982, țara a fost victima unor acte arbitrare de extremă violență comise deopotrivă de extrema stângă, extrema dreaptă și de criminali plătiți - aceștia sunt anii În care Mafia și alte rețele criminale au asasinat șefi din poliție, procurori, politicieni, judecători și ziariști, de multe ori aproape nepedepsiți. În timp ce amenințările mai serioase veneau dinspre extrema dreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
13. Faptul că democrația și statul de drept au supraviețuit În Italia În acești ani nu e puțin lucru. În special Între 1977 și 1982, țara a fost victima unor acte arbitrare de extremă violență comise deopotrivă de extrema stângă, extrema dreaptă și de criminali plătiți - aceștia sunt anii În care Mafia și alte rețele criminale au asasinat șefi din poliție, procurori, politicieni, judecători și ziariști, de multe ori aproape nepedepsiți. În timp ce amenințările mai serioase veneau dinspre extrema dreaptă - mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de extrema stângă, extrema dreaptă și de criminali plătiți - aceștia sunt anii În care Mafia și alte rețele criminale au asasinat șefi din poliție, procurori, politicieni, judecători și ziariști, de multe ori aproape nepedepsiți. În timp ce amenințările mai serioase veneau dinspre extrema dreaptă - mai bine organizată și mai aproape de inima statului -, teroriștii „roșii” au avut un efect și mai puternic asupra imaginației publice. În parte pentru că manipulau simpatia locală pentru ideile radicale, ca și Facțiunea Armatei Roșii În Germania. Liderii comuniști au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În sudul rural și În suburbiile industriale ale Lisabonei, și-au păstrat intransigența sub bătrânul Cunhal, rămas la cârma țării până În 1992, Însă influența lor a scăzut definitiv. Coloniștii repatriați au eșuat În Încercarea de a forma un partid de extremă dreaptă al naționaliștilor blazați. În situația dată, apariția unei Portugalii democratice era o realizare absolut remarcabilă. Pentru călătorul care traversa Pirineii În 1970, prăpastia dintre Franța și Spania era imensă. Domnia lui Franco timp de 30 de ani accentuase Înapoierea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au culminat cu o serie de accidente tragice și perfect evitabile, au contribuit nu numai la căderea guvernului conservator doi ani mai târziu, ci și la sfârșitul ciclului de privatizări și la discreditarea retrospectivă a Însuși thatcherismului În aspectele lui extreme. Printre victimele doamnei Thatcher se numără chiar propriul ei Partid Conservator. Când Doamna de Fier a isprăvit treaba, acesta - partidul „natural” de guvernământ al țării timp de aproape un secol - nu mai avea program, nu mai avea lideri și, după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a ieșit la lumină abia mai târziu. La Începutul anilor ’90 se estima că unul din cinci veterani ai războaielor afgane era alcoolic; mulți alții, incapabili să găsească slujbe stabile În Rusia postsovietică, au intrat pe orbita organizațiilor naționaliste de extremă dreaptă. Dar liderii sovietici au realizat mult mai devreme că făcuseră o gafă monumentală. Pe lângă costurile umane și de echipament, războiul de uzură În munții afgani timp de un deceniu a reprezentat o umilință internațională. El excludea o altă desfășurare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La fel ca Balcerowicz și unii dintre economiștii tineri de la Kremlin, Klaus era un adept al „terapiei de șoc”: negăsind nimic demn de păstrat În sistemul economic socialist, nu vedea de ce n-ar trece pe loc la capitalism. La cealaltă extremă se aflau figuri precum Mečiar În Slovacia, Iliescu În România sau premierul (și ulterior președintele) Ucrainei, Leonid Kucima. Nedorind să-și irite electoratul, ei au Întârziat introducerea reformelor cât mai mult posibil. Primul „program de reformă economică” al Ucrainei, anunțat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a apărut În politica publică din Europa Centrală și de Est - „democrație”, „piață”, „deficit bugetar”, „creștere”, „competiție” -, incomprehensibilă sau irelevantă pentru mulți dintre cetățeni. Cei care doreau să protesteze public ori să Își exprime suferința au fost astfel atrași spre extremele spectrului politic. La Începutul anilor ’90, observatorii fenomenelor din Europa postcomunistă vedeau În ascensiunea partidelor periferice de factură naționalist-populistă și În liderii lor demagogi o periculoasă reacție antidemocratică - atavismul unei regiuni Înapoiate care se aflase timp de 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asemănător - cum o mai făcuseră și În trecut, dar de această dată cu mai mult succes. În Franța, Frontul Național al lui Jean-Marie Le Pen a adoptat o poziție similară, dar Îndoielile francezilor cu privire la extinderea europeană nu se limitau la extremele spectrului politic. Nu era un secret pentru nimeni că autoritățile franceze s-au opus mult timp extinderii UE, care implica o diluare a influenței franceze: Mitterrand, Chirac și reprezentanții lor diplomatici au Încercat din răsputeri să amâne inevitabilul cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Republica Cehă, Partidul Civic Democrat (aliniat cu Vacláv Klaus și declarat sceptic față de UE și puterile ei „exagerate”) a câștigat detașat alegerile europene din 2004, obținând 38% din locurile țării În Parlamentul European. În Polonia Învecinată, partidele eurosceptice de extremă dreaptă au avut chiar mai mult succes decât coaliția de centru-stânga aflată la guvernare - ceea ce nu este de mirare: În sondajul făcut cu câteva luni Înainte, doar puțin peste jumătate din electoratul polonez considera că Uniunea Europeană este „un lucru bun
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dovediseră neașteptat de versate În exploatarea sentimentului „antiimigraționist”. Fie că perorau Împotriva „minorităților etnice”, precum Partidul Național Britanic, fie că, asemenea Frontului Național al lui Jean-Marie Le Pen, vizau „imigranții” (În germană, termenul preferat era străinii sau veneticii), partidele de extremă dreaptă nu duceau lipsă de simpatizanți. Pe de o parte, Încetinirea creșterii economice și vulnerabilitatea În fața forțelor economice globale Îi expuneau pe salariați la o instabilitate economică fără precedent În istoria recentă. Pe de altă parte, vechile organe ale stângii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
imigranții), o susținere de masă (2,7 milioane de votanți la alegerile generale din 1986) și un lider charismatic care se pricepea de minune să transforme insatisfacția publică difuză Într-o nemulțumire concretă și În prejudecată politică. Cu siguranță că extrema dreaptă n-ar fi avut niciodată un asemenea succes dacă Mitterrand nu ar fi introdus cu cinism un sistem de reprezentare proporțională conceput pentru a asigura succesul parlamentar (și vizibilitatea națională) al Frontului Național - divizând și slăbind astfel principalele partide
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și promițând măsuri severe În privința „securității” și imigrației, fără a aproba explicit limbajul folosit de Le Pen sau programul său („Franța pentru francezi” și repatrierea pentru ceilalți). În pofida legăturilor lui Le Pen cu o tradiție mai veche a politicii de extremă dreaptă (În tinerețe Îi sprijinise pe poujadiști, aderase la organizațiile subversive de extremă dreaptă În timpul războiului algerian și susținuse cu prudență pentru Vichy și cauza pétainistă), mișcarea sa nu poate fi catalogată drept o simplă regurgitare atavică și nostalgică a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
folosit de Le Pen sau programul său („Franța pentru francezi” și repatrierea pentru ceilalți). În pofida legăturilor lui Le Pen cu o tradiție mai veche a politicii de extremă dreaptă (În tinerețe Îi sprijinise pe poujadiști, aderase la organizațiile subversive de extremă dreaptă În timpul războiului algerian și susținuse cu prudență pentru Vichy și cauza pétainistă), mișcarea sa nu poate fi catalogată drept o simplă regurgitare atavică și nostalgică a trecutului fascist al Europei. Fortuyn sau Kjærsgaard În nici un caz nu puteau fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Franța, ura și teama de imigranți (veniți În Franța dinspre sud, iar În Austria dinspre est; În ambele cazuri din regiuni pe care țările respective le stăpâniseră cândva) au Înlocuit vechile obsesii - În special antisemitismul - care serviseră la coalizarea extremei drepte. Dar noile partide antisistem mai aveau un avantaj: mâinile curate. Excluși de la guvernare, ei nu erau pătați de corupția care, la Începutul anilor ’90, părea să macine chiar temeliile sistemului european. Nu doar În România sau Polonia sau (mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
494 de voturi pentru și 36 Împotrivă) toate simbolurile religioase În școlile de stat. Dar această măsură adoptată În februarie 2004, deși aparent viza vălul fetelor musulmane, trebuie Înțeleasă Într-un context mai larg și mai Îngrijorător. În multe locuri, extrema dreaptă profita din plin de prejudecățile rasiale; pentru prima oară În 40 de ani, antisemitismul se accentua În Europa. Văzut de peste Atlantic, antisemitismul din Franța, Belgia sau Germania a devenit un laitmotiv În discursul politicienilor eurofobi și al experților neoconservatori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
senegalezii și alte minorități vizibile) decât evreii. În anumite orașe, ele erau la ordinea zilei. Supărător la noul antisemitism era faptul că, dacă victimele erau din nou evreii, făptași erau arabii (sau musulmanii). Singura excepție părea să fie Germania, unde extrema dreaptă nu se obosea să facă distincții Între imigranți, evrei și alți „negermani”. Dar Germania, din motive evidente, era un caz aparte. În celelalte țări, autoritățile se temeau mai mult de alienarea crescândă a comunităților musulmane (arabii) și alții decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
agresiv. Dispariția metanarațiunilor (socialism contra capitalism; proletari contra proprietari; imperialiști contra revoluționari) nu Însemna neapărat că dezbaterile politice nu mai mobilizau ori polarizau opinia publică. Dar opțiunile și adeziunile politice nu mai puteau fi descrise În termeni partinici tradiționali. Vechile extreme politice (extrema stângă și extrema dreaptă) convergeau acum frecvent În antipatia lor față de străini și În teama comună față de integrarea europeană. Anticapitalismul - transformat oarecum neplauzibil În antiglobalizare, ca și cum capitalismul strict domestic ar fi fost o specie distinctă și benignă - Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
metanarațiunilor (socialism contra capitalism; proletari contra proprietari; imperialiști contra revoluționari) nu Însemna neapărat că dezbaterile politice nu mai mobilizau ori polarizau opinia publică. Dar opțiunile și adeziunile politice nu mai puteau fi descrise În termeni partinici tradiționali. Vechile extreme politice (extrema stângă și extrema dreaptă) convergeau acum frecvent În antipatia lor față de străini și În teama comună față de integrarea europeană. Anticapitalismul - transformat oarecum neplauzibil În antiglobalizare, ca și cum capitalismul strict domestic ar fi fost o specie distinctă și benignă - Îi atrăgea deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capitalism; proletari contra proprietari; imperialiști contra revoluționari) nu Însemna neapărat că dezbaterile politice nu mai mobilizau ori polarizau opinia publică. Dar opțiunile și adeziunile politice nu mai puteau fi descrise În termeni partinici tradiționali. Vechile extreme politice (extrema stângă și extrema dreaptă) convergeau acum frecvent În antipatia lor față de străini și În teama comună față de integrarea europeană. Anticapitalismul - transformat oarecum neplauzibil În antiglobalizare, ca și cum capitalismul strict domestic ar fi fost o specie distinctă și benignă - Îi atrăgea deopotrivă pe reacționarii nativiști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]