5,744 matches
-
De cele mai multe ori în romanele argheziene absurdul este revelat caragialește, în lipsa oricărui comentariu care să marcheze stupefacția sau revolta: agresarea micului Vintilă de către profesorul de matematici doar pentru că se dovedește un elev eminent (Ochii Maicii Domnului), numirea unui doctor în filologie drept intendent al unui cimitir (Cimitirul Buna Vestire), ca să nu mai vorbim de proiectele edililor, ale savanților și ale miniștrilor din Țara de Kuty. Iată, de pildă, planul de renovare al orașului, gândit de entuziastul primar kut: El dorea să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
2004, pp. 53-62. Ilie, Loredana, "Caragialism în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni", Jurnalul literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16. Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVII, seria Filologie, nr. 1/2005, pp. 126-133. Ilie, Loredana " Cântăreața cheală o comedie a comediei", Analele Universității Spiru Haret, seria Filologie, Limbi și literaturi străine, An XI, nr. 11, 2008, pp. 266-274. Ilie, Loredana, " Rămânem cu râsu'plânsu'", în volumul Poezie românească
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16. Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVII, seria Filologie, nr. 1/2005, pp. 126-133. Ilie, Loredana " Cântăreața cheală o comedie a comediei", Analele Universității Spiru Haret, seria Filologie, Limbi și literaturi străine, An XI, nr. 11, 2008, pp. 266-274. Ilie, Loredana, " Rămânem cu râsu'plânsu'", în volumul Poezie românească. Tendințe și direcții actuale, Editura Universității din Ploiești, 2009, pp. 55-63. Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian în opera lui Tudor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ploiești, 2009, pp. 55-63. Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian în opera lui Tudor Arghezi", în Philologica Jassyensia, anul VI, Nr. 2 (12), 2010, Iași, pp. 85-92. Ilie, Loredana, "One Century of.... Caragialism in Romanian Literature", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, Seria Filologie, vol. LXII, nr. 4, 2010, Ploiești. Ilie, Loredana, "Urmuz postcaragialian", în volumul LIMBA, CULTURA, CIVILIZATIE. Idei în dialog 2010, Editura Politehnica Press, București, 2010, pp. 216-220. Ilie, Loredana, "Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene", în volumul LIMBA, CULTURA, CIVILIZATIE. Idei in
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1992, p. 100. 98 Idem, p. 9. 99 Am analizat raportul dintre parodie și comicul absurdului în prima piesă a lui Eugen Ionescu în articolul Cântăreața cheală "o comedie a comediei", Analele Universității Spiru Haret, seria Filologie, Limbi și literaturi străine, an XI, nr. 11, 2008, pp. 266-274. 100 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 187. 101 Romul Munteanu, Farsa tragică, Editura Pro Humanitate, București, 1997, p. 222. 102 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
această temă: Ilie, Loredana, "Caragialism în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni", Jurnalul literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16 și Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVII, seria Filologie, nr. 1/2005, pp. 126-133. 2 În jurnalul lui Costache Olăreanu, Ucenic la clasici, Editura Allfa, București, 1997, p. 41. 3 Mircea Horia Simionescu, Paltonul de vară, Editura Albatros, București, 1996, p. 353. 4 Ion Bogdan Lefter și nu numai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
, Mircea (1.X.1939, Voinești, j. Iași), folclorist. Este fiul Ecaterinei (n. Panu) și al lui Constantin Fotea, meseriaș. După studii universitare la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1958-1963), devine asistent la Institutul Pedagogic (1963-1969), trecând ca asistent la Facultatea de Filologie din Iași, unde în 1990 va fi conferențiar. Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1978). Colaborează la „Analele științifice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
1939, Voinești, j. Iași), folclorist. Este fiul Ecaterinei (n. Panu) și al lui Constantin Fotea, meseriaș. După studii universitare la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1958-1963), devine asistent la Institutul Pedagogic (1963-1969), trecând ca asistent la Facultatea de Filologie din Iași, unde în 1990 va fi conferențiar. Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1978). Colaborează la „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, „Ateneu”, „Cronica”, „Folclor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
lui Constantin Fotea, meseriaș. După studii universitare la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1958-1963), devine asistent la Institutul Pedagogic (1963-1969), trecând ca asistent la Facultatea de Filologie din Iași, unde în 1990 va fi conferențiar. Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1978). Colaborează la „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, „Ateneu”, „Cronica”, „Folclor literar”, „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, „Muzeul Etnografic al Bucovinei - Studii și comunicări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
BĂCILĂ, Iosif (12.IX.1947, Dalboșeț, j. Caraș-Severin), poet. Este fiul Floarei Băcilă, funcționară, și al lui Iosif Băcilă, tâmplar. Urmează școala generală în localitatea natală, apoi liceul în comuna Bozovici (1961-1965) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1968-1972). A debutat cu poezie în revista „Orizont” (1979). Imaginea-cheie a liricii lui B. este aceea a locului natal, văzut ca spațiu privilegiat, generator de sentimente și aserțiuni lirice, textul reflectând puternice afinități cu poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
legat de ideea de scris, scriere. Substituirea lui littera prin litteratura ilustrează sensul evoluției semantice a literaturii, care absoarbe în cele din urmă, elimină aproape total literele. În perioada antichității, cuvântul este atestat cu mai multe sensuri: scriitură (Cicero), gramatică, filologie (Quintilian, Seneca), alfabet (Tacit), știință și erudiție (Tertulian). Toate aceste sensuri se vor păstra până în Evul Mediu. O altă substituire de la littera la scriptura lărgește și mai mult definiția etimologică, literatura își îmbogățește prin aceste sinonimii conținutul însemnând actul sau
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
, Igor (21.III.1922, Vladimirovka, j.Cahul), traducător. Este fiul Verei (n. Birincov) și al lui Constantin Crețu, intelectuali. A făcut studii la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1945-1951) și la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1957-1958). A fost redactor la revista „Nistru” și consultant la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. După ce debutează cu poezii, se dedică în exclusivitate traducerilor, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286490_a_287819]
-
brigadier” la Salva-Vișeu, roman remarcat de un critic cunoscut și propus spre editare, publicat însă numai după un sfert de veac sub titlul Crivățul bate năpraznic (1974). Va fi fost totuși o recomandare solidă pentru admiterea tânărului la Facultatea de Filologie din București și îndeosebi la Școala de Literatură „M. Eminescu”, frecventată timp de doi ani (1950-1952). După obținerea licenței în 1954, F. lucrează ca redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava, până în 1958, când, se pare, i se interzice să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
IUGA, Ion (6.I.1940, Săliștea de Sus, j. Maramureș - 19.XI.1993, București), poet. Este fiul Anuței și al lui Vasile Iuga, țărani. Face liceul la Cluj (1954-1958) și Năsăud (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cluj, absolvind în 1964. După terminarea facultății este profesor de liceu la Sighetu Marmației. Debutase cu reportaje în 1959, în ziarul „Pentru socialism” din Baia Mare, iar poezie publică din 1963, când îi apar primele versuri în „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
POP, Augustin (13.IX.1952, Panticeu, j. Cluj - 6.II.1998, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Dochiței (n. Ochiș) și al lui Augustin Pop. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-italiană (1972-1976) și a urmat trei ani cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1976-1979). A funcționat ca profesor de limba și literatura română la o școală din Huedin (1976-1980), apoi a lucrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
mai mulți oameni de cultură ce împărtășeau aceeași soartă, mai ales de N. Steinhardt (acum aprofundează cunoștințele de franceză și engleză). Este eliberat în 1964, odată cu ceilalți deținuți politici din țară. În același an, toamna, se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care o va absolvi în 1969. În 1970 se înscrie la doctorat, cu teza Ideologia literară și estetica între 1826-1876 (De la Heliade la Maiorescu), pe care însă n-o finalizează. Este cercetător la Institutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
școala primară la Adjud, trecând apoi la Liceul „Unirea” din Focșani și, din 1921, la Colegiul „Sf. Sava” din București. În octombrie 1927, își lua licența în drept la Universitatea din București, iar în iunie 1929 și pe aceea în filologie clasică. În același timp, absolvise și Institutul de Educație Fizică. Din 1934, este cooptat în comitetul de redacție al Enciclopediei României, sub îngrijirea lui apărând al treilea și al patrulea volum. În 1940, ocupa postul de director al Artelor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Jurnalului literar”. Ulterior funcționează ca profesor de limba și literatura română la Iași, Câmpulung Muscel, Bacău și București. Între 1967 și 1982 (când se pensionează) este cercetător la Institutul de Cercetări Pedagogice din București. A obținut titlul de doctor în filologie cu teza Opera literară a lui G. Călinescu (susținută în 1973). Colaborează la „Jurnalul literar”, „Bacăul”, „Moldova”, „Ateneul cultural”, „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Ramuri” ș.a. Marcat de opera și personalitatea lui G. Călinescu, de care s-a simțit profund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
și al lui Loghin Mureșan, învățător. Învață la Liceul „Moise Nicoară” (1944-1948) și la Școala Normală „D. Țichindeal” din Arad (absolvită în 1952), urmează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1952-1954) și este student un an la Facultatea de Filologie a Universității din București. Devine redactor la „Gazeta literară” (1954-1957), la „Viața militară” (1958-1959), la Radiodifuziunea Română (1960-1962), referent literar la Centrala Cărții (1962-1963). În 1963 este transferat la Craiova, de unde în 1967 revine în capitală, ca redactor la publicații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
IORDACHE, Mihail (12.VII.1937, Malu Roșu, j. Ilfov - 22.I.1996, Suceava), critic și istoric literar. Licențiat al Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1957-1962), I. își obține în 1976, tot aici, doctoratul, cu o teză despre Adrian Maniu. După absolvire lucrează ca bibliotecar-șef la Biblioteca Regională Suceava (1962-1963), devine apoi cadru didactic la Institutul Pedagogic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
își obține în 1976, tot aici, doctoratul, cu o teză despre Adrian Maniu. După absolvire lucrează ca bibliotecar-șef la Biblioteca Regională Suceava (1962-1963), devine apoi cadru didactic la Institutul Pedagogic din Suceava, din 1991 fiind și șeful Catedrei de filologie a Universității din Suceava. Debutează în anul 1957 la revista „Viața studențească”, cu o serie de epigrame. Colaborează la „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare” ș. a. A făcut parte din colectivul de redacție al revistei „Pagini bucovinene” și din grupul fondator al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
Iași), prozator. A urmat liceul din Dorohoi, apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină și la Facultatea de Drept din Iași, absolvind-o pe cea din urmă. După ce s-a dedicat carierei literare, a obținut și diploma Facultății de Filologie. Debutează în anul 1947, la revista „Flacăra”, cu povestirea Vin brașovenii. Publică la cotidiane din Iași, București, Suceava, Botoșani și semnează numeroase recenzii și articole pe teme culturale în „Steaua”, „Scânteia”, „Iașul nou”, „Contemporanul”, „Cronica”. Dar activitatea de publicist este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
Marcel Constantin (9.VIII.1947, Priseaca, j. Olt - 13.IV.1987, Cluj-Napoca), prozator și eseist. Este fiul Mariei (n. Pârvulescu) și al lui Constantin Runcanu, ofițer. Urmează Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1961-1965), iar între 1966 și 1971 Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. În 1968 face parte din prima echipă redacțională a revistei studențești de cultură „Echinox”, din 1969 fiind secretar general de redacție, când și debutează cu publicistică, susținând totodată rubrica „Muncile lui Dedal”. După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
și ca metodist al Casei de Cultură din Târgu Ocna (1958-1960), apoi urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965), unde rămâne ca preparator. În 1968 e promovat asistent, în 1973 obține titlul de doctor în filologie cu o teză despre Traian Demetrescu. În 1975 devine lector, apoi conferențiar (1990) și profesor (2001). În perioada 1990-1995 și din 2002 funcționează ca lector de limba și civilizația română la Universitatea „Stendhal” din Grenoble (Franța). Debutează în 1956 la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
30.VII.1940, Jijila, j. Tulcea), prozator. Este fiul Olgăi (n. Mihai) și al lui Ion Vremuleț, funcționar. Urmează școala generală în comuna natală (1947-1951) și la Măcin (1951-1954), Liceul „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (1954-1958) și Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1965. Lucrează ca profesor la Școala Generală din comuna Băneasa, județul Galați, bibliotecar la Brăila și Galați, redactor la ziarul „Viața nouă” (1968-1989) și redactor-șef al Editurii Porto-Franco din același oraș (1990-2001). Debutează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]