5,879 matches
-
sau „trei religii”) include confucianismul budismul și taoismul, iar din punct de vedere istoric, au avut un impact semnificativ în modelarea culturii chineze. Elemente ale acestor trei sisteme de credință sunt de multe ori încorporate în tradiții religioase populare sau folclorice. O sondare a opiniei, făcută în 2008, a sătenilor din mediul rural, din șase provincii, a evidențiat faptul că: Un sondaj realizat de Horizon Research Consultancy Group, în 2007, a remarcat faptul că persoanele care se identifică drept budiștii alcătuiesc
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
devenit popular în secolul al XX-lea și a fost folosit pentru a îngloba toată muzica scrisă pentru instrumentele chinezești, ca răspuns la mișcările naționaliste. Fiecare etnie din China are propriile sale tradiții în ceea ce privește muzica populară. În comparație cu stilul clasic, tradițiile folclorice, populare, au un acompaniament vocal și pot include ansambluri mai mari. În fapt, tradițiile folclorice s-au amestecat cu stilurile occidentale, în secolele XXI și XX, pentru a face loc unor noi genuri și unei noi etape a muzicii chineze
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
muzica scrisă pentru instrumentele chinezești, ca răspuns la mișcările naționaliste. Fiecare etnie din China are propriile sale tradiții în ceea ce privește muzica populară. În comparație cu stilul clasic, tradițiile folclorice, populare, au un acompaniament vocal și pot include ansambluri mai mari. În fapt, tradițiile folclorice s-au amestecat cu stilurile occidentale, în secolele XXI și XX, pentru a face loc unor noi genuri și unei noi etape a muzicii chineze. Unele dintre genurile care au rezultat din această fuziune sunt C-Pop(Mandopop, Cantopop), rock
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
etc. Cu toate acestea, spre deosebire de vecinii săi, China nu este considerată o piață importantă pentru producția și consumul de muzică pop. Dansul chinezesc este o artă cu mai multe stiluri și genuri tradiționale și moderne. Acesta poate varia de la dans folcloric, reprezentări de operă și spectacole de balet și poate fi utilizat în cadrul sărbătorilor publice, ritualurilor și ceremoniilor. Dansul a fost una dintre primele forme de artă dezvoltate în China antică, iar unele stiluri își au originea în timpul dinastiei Zhou. La
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
publice, ritualurilor și ceremoniilor. Dansul a fost una dintre primele forme de artă dezvoltate în China antică, iar unele stiluri își au originea în timpul dinastiei Zhou. La fel precum în muzică, fiecare grup etnic are propriile sale tradiții de dansuri folclorice. Unele dintre cele mai cunoscute dansuri din China, la nivel internațional, sunt Dansul Dragonului și Dansul Leului. De la formarea Republicii Populare Chineze și până la sfârșitul anilor 1980, aproape toată mass-media era administrată de către stat. Brandurile private au inceput sa apară
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
prin anumite caracteristici, ca utilizarea măsurilor obscure cum ar fi 3/8, 5/8 și 10/8. Prima compilație de muzică populară albaneză a fost realizată de Pjetër Dungu în 1940. Muzica diferitelor sărbători face și ea parte din patrimoniul folcloric albanez, în special cele din jurul zilei Sfântului Lazăr, de la începutul primăverii. Cântecele de leagăn și bocetele ("vajtim") sunt tipuri importante de cântece populare albaneze, adesea cântate de femei. Filologul german Franz Bopp a demonstrat în 1854 că albaneza este limbă
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Lekë Matrënga, "Doktrina e krishterë" (Doctrina creștină; 1618) și "Rituale romanum" (1621) de Pjetër Budi, primul scriitor de proză și poezie originală albaneză, o apologie a lui George Castriot (1636) de Frang Bardhi, care scrisese un dicționar și alte creații folclorice, tratatul teologico-filosofic "Cuneus Prophetarum" (1685) de Pjetër Bogdani, cea mai celebră personalitate a Evului Mediu albanez, au fost publicate în albaneză. Cel mai cunoscut scriitor albanez este Ismail Kadare. Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective culturale din
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
aceste versuri nu reflectă însă și realitatea, întrucât nici numele familiei nu a fost stins, fiind continuat pentru încă un secol, cu atât mai puțin sângele. Martiriul constantinopolitan a fost fixat în mai multe specii literare (balada, vicleimul, colindul, drama folclorică). Balada culeasă de Vasile Alecsandri în secolul al XIX-lea începe cu versurile binecunoscute „Brâncovanul Constantin<br> Boier vechi și domn creștin,<br> De averi ce tot strângea<br> Sultanul se îngrijea” și sfârșește cu versurile: „Brâncovene Constantin,<br> Ghiaur
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
biblioteci publice. La casa de cultură funcționează colective de artiști amatori, 6 din ele au fost decorate cu titlul de colective populare. În anul 1995 ansamblul popular de cântece și dansuri „Spicușor” și colectivul popular „Baștina” au participat la Festivalul Folcloric din România, de unde au revenit cu locurile I și II. Veniturile bugetului localîn anul 2002 au constituit 6.551 mii lei, înregistrând o creștere relativ înaltăfață de anul 2001. Ponderea cea mai mare în structura veniturilor locale o dețin defalcările
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
în toate edițiile antume ale volumului "Balade și idile". Poetul însuși va vorbi despre perioada petrecută la Sibiu ca despre "„cei mai rodnici”" ani ai săi. Acum își orientează scrisul spre idilă și trece treptat de la simple versificări pe teme folclorice la creații originale. În paginile "Tribunei" i se tipăresc numeroase poezii, semnate sau nesemnate, printre care unele dintre cele mai izbutite creații ale sale: "Nunta Zamfirei", "Mânioasă", "Numai una", "Fata morarului", "Crăiasa zânelor" , o parte din "Anacreonticele sale", publicate cu
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
turnuri de oameni impresionante (până la înălțimea a nouă oameni). Această tradiție veche, care acum s-a extins într-o mare parte a Cataloniei, și care a devenit un show, sau sport care atrage mii și mii de catalani. Alte sărbători folclorice importante sunt carnavalul din Vilanova i la Geltrú și Patumul din Berga. Catalanii au și o muzică deosebită de dansuri. Dansul numit "sardana" este un dans deschis, circular, care își are originea in Catalonia de nord, mai cu seamă în
Catalonia () [Corola-website/Science/296731_a_298060]
-
alături de "Dansurile simfonice" ale lui Theodor Rogalski). Lucrarea a fost reeditată în 2004-2006 de către fiica muzicianului, Corina Chiriac (Electrecord EDC 579-580, dublu CD). Pentru eveniment s-au compus și înregistrat numeroase cântece de muzică ușoară, orchestrate în manieră jazzistică sau folclorică. Multe dintre compoziții au însoțit spectacole de teatru sau filme realizate pentru același prilej. Cu ocazia aniversării, Teatrul de revistă „Constantin Tănase” montează concertul-spectacol "București 500", care se bucură de succes atât în capitală, cât și în turneul făcut în
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
făcut pe Telemann nașul de botez al fiului său Carl Philipp Emanuel Bach, și cu George Frideric Handel pe care Telemann îl cunoștea personal. Muzica lui Telemann incorporează câteva stiluri naționale (francez și italian) și uneori este inspirată din muzica folclorică poloneză. Astăzi Telemann este considerat un important compozitor de tranziție de la baroc la clasicism. Telemann s-a născut în Magdeburg, capitala Ducatului de Magdeburg, Brandenburg-Prusia într-o familie din clasa mijlocie superioară. Părinții săi au fost Heinrich Telemann, diacon la
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
permis să studieze muzica franceză contemporană care era populară la curte: lucrările lui Jean-Baptiste Lully și André Campra. De asemenea, când curtea a petrecut șase luni în Pleß (astăzi Pszczyna), Telemann a avut ocazia să asculte și să studieze muzica folclorică din Polonia și Moravia care l-a fascinat și inspirat. În Sorau Telemann s-a dovedit a fi la fel de prolific ca în Leipzig, compunând cel puțin 200 de uverturi, după propriile afirmații, și alte lucrări. Din nefericire, Marele Război al
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
Fantezia este o subspecie a fantasticului, un gen al literaturii fantastice, apropiată de miraculosul folcloric, cu un întreg arsenal de elemente de magie. Această pagină afișează romane de fantezie și serii de romane celebre (notabile). Cărțile apar în ordine alfabetică, după titlu, seriile sunt în ordine alfabetică după autor sau, în cazul în care nu
Listă de romane de fantezie () [Corola-website/Science/317646_a_318975]
-
mărturie însușirii atente și profunde a științei componistice, a căutării unui stil propriu, stil care s-a conturat prin revelația posibilităților muzicii populare de a genera discursuri de mare originalitate și expresivitate. Raportul dintre gândirea autorului și materialul de sorginte folclorică (sau în spiritul folclorului) apare variat, de la rapsodii și suite până la baletele "Iancu Jianu" și "Văpaia", de la piese instrumentale simple până la sonate și cvartete. Zeci de compoziții - majore în gen și substanță - se înșiruie de-a lungul anilor, mărturisind un
Mircea Chiriac () [Corola-website/Science/318111_a_319440]
-
și un muzeu. La căminul cultural își desfășoară activitatea mai multe grupuri artistice: muzică populară, dansuri populare, cor, orchestră, teatru. În sat au avut loc concerte și festivaluri. În 1995, a avut loc un mare festival - Festivalul Internațional de ansambluri folclorice. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Curciu era vorbitoare de găgăuză (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), bulgară (%) și ucraineană (%).
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
de același Corneliu Coposu), „Anotimpuri” (preluată de grupul Omul cu Șobolani și editată pe EP-ul "Retro" din 2011), „Pariu pe o lacrimă”, „Viață duplicitară”. „Balada criticului” face notă discordantă în contextul albumului de față, fiind o piesă de factură folclorică, compusă Dan Andrei Aldea, vechiul colaborator al lui Sterian, și dedicată fraților Octavian și Florin-Silviu Ursulescu. "Rugă" este un material discografic dedicat în întregime lui Corneliu Coposu, Vali Sterian cântând lângă bustul seniorului în deschiderea concertului de lansare. Muzică: Valeriu
Rugă (album) () [Corola-website/Science/319093_a_320422]
-
a predat la catedra de folcloristică a Conservatorului bucureștean. A fost cercetătoare la Institutul de Folclor din București și la Institutul de Studii Sud Est Europene din același oraș. De-a lungul carierei a cules peste nouă mii de cântece folclorice și a publicat articole și cărți în scopul de a face cunoscută valoarea folclorului muzical românesc în țară și în străinătate. A colaborat cu publicații importante de peste hotare și a fost membră a Societății Internaționale de Folclor. A scris o
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
București. a efectuat culegeri de folclor neînsoțită, în compania grupurilor de studenți sau alături de colegii ei (printre care Tiberiu Alexandru, Ovidiu Bârlea, Harry Brauner, Mariana Kahane, Elisabeta Moldoveanu, Mihai Pop, Ghizela Sulițeanu); în total a cules nouă mii de cântece folclorice de la românii din țară și de peste hotare (din Albania, Bulgaria, Canada, Iugoslavia). Cele peste cinci mii de înregistrări efectuate sunt păstrate la Institutul de Folclor, Academia Română și în colecții personale. Rezultatele studierii acestui material bogat au fost difuzate prin articole
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
Franța, Germania, Italia, Iugoslavia), conferințe și participări în emisiuni de radio (printre care ciclul " Trei sute de melodii populare", în care prezenta cântăreți pe care îi descoperise cu ocazia deplasărilor) și televiziune, în intenția de a promova meritul estetic al muzicii folclorice românești. În 1996 a publicat biografia lui Constantin Brăiloiu. A editat lucrările acestuia în opt volume, dintre care primele șase apărute în intervalul 1967-1998, iar ultimele două, în anii 2008 și 2010. A fost membră a Societății Internaționale de Folclor
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
de variante ale baladei populare dedicate acestui erou mitic purtând nume de floare primăvăratică ("Iorgovan" este înrudit cu persanul "erguan" - liliac, care la rândul său a avut ca etimon nostratic *orgo-, *ergo-). Autorii comentează, de asemenea, simbolurile acestei unice creații folclorice: pădurea - simbol al lumii imaginare, fetele - simbol al gintei latine, somnul - simbol al uitării, al pierderii identității, cucul - simbol al indiferenței, șarpele - simbol al opresiunii, musca golumbacă - simbol al perpetuării și multiplicării răului, darurile - mreana și fuiorul de aur etc.
Iovan Iorgovan () [Corola-website/Science/319146_a_320475]
-
îndrumarea lui Abert, Blume, Hornbostel, Sachs, Schering și Schünemann, iar, mai apoi, la Freiburg cu Gurlitt (1926-36). Wiora și-a susținut teza de doctorat la Freiburg, sub îndrumarea lui Wilibald Gurlitt, în anul 1937, cu o dizertație despre dezvoltarea cântecului folcloric. A devenit apoi, asistent la Volksliedarchiv Deutsches (1936-41), în același oraș. Tot în acest an s-a alăturat partidului nazist (NSDAP). Între anii 1941 și 1942, a fost lector la Reichsuniversität Posen. După Al Doilea Război Mondial, a revenit ca
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
la Christian-Albrechts-Universität din Kiel. De asemenea, a fost membru al Comisiei UNESCO din Germania. Din 1964 până la pensionarea sa în 1972 a fost profesor de muzicologie la Universität des Saarbrücken. Wiora a activat în multe zone de cercetare muzicologică: cântecul folcloric și folclorul muzical; estetica muzicală și istoria conceptului de muzică; perioade individuale și țări; genuri (mai ales liedul); specii de muzică (de exemplu, muzica absolută, muzica cu program); și compozitori (Josquin, Brahms). Lucrările sale se caracterizează prin atenția pe care
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
cercetării esențiale", care privește procesele tradiționale, precum și factorii constanți și principiile de dezvoltare în evoluția istorică a muzicii. Această metodă încercă să combine muzicologia sistematică cu cea istorică și să dea o perspectivă universală istoriei muzicii, stabilind legături între muzica folclorică și arta muzicii și desființând centralitatea Europei: arta muzicii occidentale a fost, doar o "perioadă a muzicii". În "Die Vier Weltalter der Musik" (1961) Wiora a cercetat această perioadă punându-o în legătură cu perioade preistorice și timpurii, cu muzica din culturi
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]