12,993 matches
-
Pământului cu aceeași fidelitate cu care pământenii ar savura deliciile unui spectacol de pugilat. Barbaria ia forma rafinată a punerii în scenă. Oesterheld face din poporul de pe Kurno ipostaza monstruoasă a umanității înseși, sedusă de sânge și divertisment. Citadela de gheață de la pol este cea din care pornește expediția de salvare a Terrei. Alături de alți doi companioni, Rosales explorează limitele curajului său. Singuri în spațiul cosmic, apăsați de perspectiva extincției propriei lor case îndepărtate, oamenii reafirmă, prin opțiunea deliberată pe care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
făcea pe patronul, mi-a adus și mie o ceașcă de aramă cu un lichid negru și s-a retras apoi lângă pescarii care ne priveau, mai ales pe mine, probabil fiindcă eram o figură nouă, într-o tăcere de gheață. De parcă vroiau să ne facă să înțelegem că locul nostru nu era acolo. ― De ce ne privesc așa? l-am întrebat în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. ― Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de o parte, să nu te uiți prea atent, ca să nu-i vezi cumva ridurile. Asta ar putea să-l irite și de ce ai nevoie să riști? Încât aștepți. Când întoarce, neglijent, capul spre tine, treci printr-o clipă de gheață și foc. Surâzi ca să-ți semnalezi astfel respectul și-ți e groază că acest surâs nu va fi destul de bine observat și înțeles. Și, vai, ai avut dreptate! Jupiter se întoarce fără să-ți răspundă la surâs. Intri într-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
abia îl auzeam, Domnul Andrei mi-a dat să înțeleg că precauțiile respective nu erau lipsite de orice temei și nu era cazul să râd de ele. Un bătrân, mi-a șoptit el, alunecase într-o iarnă pe pojghița de gheață de la țărm și scăpase într-o copcă, alegîndu-se cu o pneumonie. Se spusese că fusese un accident, iar portarul găsise prilejul să-și dea importanță; iarna nimeni dintre bătrâni n-avea voie să iasă decât pentru a da ocol azilului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și ar răbda de sete. Să stai într-un fotoliu de răchită, bând limonadă și uitîndu-te în oglinzi, ce ăsta-i deșert? Mulțumesc de asemenea deșert", mormăise Mopsul atunci.) Dar într-o zi i s-a înfundat. A alunecat pe gheață, a scăpat în apă, a făcut pneumonie și s-a curățat în câteva zile. "Poate totuși a fost un accident", am zis. Domnul Andrei m-a privit cu îngăduință. "Accident? Hm". Și n-a mai vrut să discute despre asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fixă de cum mă sculam, să mă învîrt prin preajma laboratorului, iar pe individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionîndu-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: "Domnule sculptor, nu te mai învîrti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun și studiază
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stâng pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcîndu-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. ― Nu vă deranjez
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
brusc și m-am grăbit să zic "da". Mi-a părut rău după aceea, însă nu mai puteam să dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemînă într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. ― Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip de piatră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață. M-am simțit gol și ridicol. Într-un fel, aceea a fost ultima răspântie unde destinul a ezitat înainte de a o apuca definitiv pe drumul care duce aici. Am fost gata să-i întorc spatele Laurei, să renunț, furios, și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să intru. Mi-a barat calea. Am crezut că nu m-a recunoscut, am încercat să trec pe lângă el, însă o mână cu degete puternice mi s-a înfipt în umăr, trăgîndu-mă îndărăt. Bruta m-a privit cu ochi de gheață, neînduplecați, de parcă nu mă văzuse niciodată. Am vrut să-i explic ceva prin semne, dar Francisc s-a încruntat amenințător și am priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit înapoi pe coridor, rugîndu-mă să nu mai întîlnesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în hangar, înainte să decolez, rămas bun, domnule... Înainte să simt prima rafală de vânt... ah, cum. curg stelele... Înainte să... ... sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! "Ai răbdare!" Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încât în final simt că mi-au obosit corzile vocale, așa cum se întâmpla la catedră după 3-4 ore, de curs, dar o singură dată pe an e Crăciunul cu datinile speciale! De la Bâlea Lac din Făgăraș aflu că hotelul de gheață construit acolo a adus mult mai mulți turiști străini față de anii anteriori și că tot acolo se va construi și o biserică din același material efemer, tot în vederea atragerii turiștilor străini și autohtoni. Urmărind emisiunile T.V.R. se evidențiază iarna extrem de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mi-a cerut să-i promit că acest secret va rămâne între noi două... Peste ani și ani, aici în îndepărtata Canadă, mi-am adus aminte de acel moment premonitor al existenței mele. Suntem în 20 decembrie 2010, flori de gheață îmi acoperă toate geamurile, sunt obosită și înghețată (de abia am intrat), dar în casă și în sufletul meu e cald și bine. Aud clopotele bisericii din fața casei, este ora 6 seara. În fiecare zi bat la această oră. Timpul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mamă și fiică, trec prin fața cititorilor drama zguduitoare a românilor basarabeni afirmând încă de la început: „Aceste amintiri ale noastre vin nu numai din nostalgia pentru trecutul fericit, ci și din durerea sufletului nostru din anii Surghiunului groaznic în Siberia de gheață. Se dedică tuturor victimelor represiunilor din perioada regimului comunisto-stalinist. Crivățul necruțător din 1941 a dus la chinuri și la moarte sute de mii de oameni nevinovați. Chiar de la început se afirmă că în noaptea de 12-13 iunie 1941, la 2
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
total 22648 de oameni, inclusiv femei, bătrâni și copii - din rândul elitei. În afara deportaților plecați spre Siberia, mult mai mulți au fost schingiuiți și omorâți în Chișinău, în subsolul numit „fabrica morții”. Noi, cei plecați, am trăit în Siberia de gheață 17 ani. Din partea I a volumului spicuiesc următoarele: „La 13 iunie 1941 era o noapte senină și caldă. Nimeni nu bănuia că a doua zi în zori se vor desfășura evenimente tragice în viața poporului nostru. N.K.V.D.-iștii ne distrugeau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
privirea. Încet, ca și cum n-ar fi fost în stare să-și creadă propriile cuvinte, îi spuse: Vrei să-mi distrugi identitatea. Îi aruncă o privire indiferentă, după care făcu semn spre cealaltă parte a apartamentului. Cu o voce rece ca gheața, îi spuse: Cred că te așteaptă cineva. Ieși din cameră cu un mers aproape împleticit, incapabilă să asimileze cele întâmplate. Cum putuse să facă așa ceva fără permisiunea ei, fără măcar să vorbească cu ea? O ura chiar atât de mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
e cealaltă posibilitate? Ai spus că sunt două. A, celălalt caz în care urmărești, dar nu lovești e când vrei să ții subiectul în viață. Să te conducă la ceva. Maggie luă o înghițitură din băutură, lăsând un cub de gheață să i se strecoare printre buze. Îl roti prin gură, bucurându-se de răceala pe care i-o lăsa pe limbă. Deci voiau ca ea să urmărească pista lăsată de Guttman, oricine ar fi fost acești „ei“. Or s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un bărbat care își trecea degetele peste un formular de curse, o blondă prost dispusă care părea să aibă o anumită legătură cu barul și un tânăr elegant care fuma Salem, aprinzând țigară de la țigară și sorbea lacom daiquiri cu gheață. — Ignatius, hai mai bine să plecăm, îl îndemnă doamna Reilly, râgâind. — Cum? urlă Ignatius. Trebuie să rămânem ca să privim corupția. A început deja să se instaleze. Tânărul elegant își răsturnă paharul pe haina de catifea verde ca sticla. — Ei, barman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vedea o reclamă la bere. Prăvălia lui Mattie era o combinație de bar și băcănie, partea de băcănie rezumându-se la un sortiment limitat de mărfuri, băuturi nealcoolice, pâine și mai ales conserve. În afară de bar, mai era o ladă cu gheață unde stăteau la rece câteva kilograme de carne conservată și cârnați. Și nu exista nici un Mattie; domnul Watson, proprietarul liniștit, de culoare café au lait, era singura autoritate care dispunea de puținele mărfuri. — Chestia-i că n-am meserie, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
culoare café au lait, era singura autoritate care dispunea de puținele mărfuri. — Chestia-i că n-am meserie, îi spunea Jones lui Watson. Stătea cocoțat pe un scaun de lemn și ținea picioarele îndoite dedesubt, ca niște clești de luat gheață, gata să ridice scaunul și să plece cu el sub ochii bătrâni ai domnului Watson. Să am și eu, bre, o calificare, n-aș mai șterge podelele unei curve bătrâne. Fii cuminte, răspunse vag domnul Watson. Poartă-te frumos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lungă? — Pe aici nu ninge. — Se mai întâmplă uneori. Și de îndată ce-aș începe să târăsc după mine unul dintre cărucioarele astea, s-ar și pune pe nins. Probabil că aș fi găsit într-un șanț, cu țurțuri de gheață atârnându-mi din toate orificiile, în timp ce niște pisici fără stăpân ar veni peste mine să profite de căldura ultimei mele suflări. Nu, mulțumesc, domnule. Trebuie să plec. Cred că am o întâlnire pe undeva. Ignatius privi absent spre micul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care mătură și șterge toată mizeria pe care-o fac pe podea amărâții tăi de clienți? Că mi-i și milă de ei, săracii. Vin aici să mai petreacă, să-nece necazu-n băutură și s-aleg numa’ cu cuburi de gheață. Și dacă-i vorba să plătești, aș crede c-ar trebui să scoți mai multe parale acu’ că pretenu’ tău ăl de-i orfan nu mai vine p-aici. Dacă te-ai lăsat de pomeni, poate-mi strecori și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe polița de deasupra căminului, alături de o cupă cu fructe de ceară, un buchet de flori de hârtie, o statuetă a Fecioarei Măria și una a copilului Isus, din Praga. Se duse apoi îndărăt în bucătărie, ca să aducă cuburile de gheață și un scaun. După ce se întoarse cu scaunul și cu un mic vas cu cuburi de gheață, aranjă paharele ei cele mai bune pe poliță, în fața fotografiei mamei sale. Aflându-se aproape de fotografie, o înhăță din nou și o sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
hârtie, o statuetă a Fecioarei Măria și una a copilului Isus, din Praga. Se duse apoi îndărăt în bucătărie, ca să aducă cuburile de gheață și un scaun. După ce se întoarse cu scaunul și cu un mic vas cu cuburi de gheață, aranjă paharele ei cele mai bune pe poliță, în fața fotografiei mamei sale. Aflându-se aproape de fotografie, o înhăță din nou și o sărută, făcând cuburile pe care le avea în gură să trosnească la atingerea cu sticla. — Mă rog pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Aflându-se aproape de fotografie, o înhăță din nou și o sărută, făcând cuburile pe care le avea în gură să trosnească la atingerea cu sticla. — Mă rog pentru tine-n fiecare zi, fetițo, spuse incoerent Santa, balansând un cub de gheață pe limbă. Și crede-mă că la biserica Sfântul Odo arde to’ timpu’ o lumânare pentru tine. Cineva bătu la ușa din față. Puse în grabă fotografia cu fața în jos pe cămin și se duse să deschidă. — Irene, țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]