5,909 matches
-
ca societatea dumneavoastră să fie mai perfectă decât cea a Spartei și pentru asta orice monedă trebuie interzisă în mod sever. Ceea ce vă pune în încurcătură este faptul că trebuie să îi faceți pe adepții dumneavoastră să decidă să își golească punga cu bani. Ce vreți? Este piatra de încercare a tuturor reorganizatorilor. Nu există niciunul care nu făcea o minune dacă reușea să învingă toate rezistențele și dacă umanitatea întreagă consimțea să devină între degetele sale o ceară moale; dar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este adevărată când este vorba de aur și de argint. Dacă se admite că la un moment anume există în lume o cantitate dată, este foarte clar că un portofel nu se poate umple decât dacă un alt portofel se golește. Și dacă se profesează că aurul este bogăția, concluzia este că între oameni există deplasări de avere și niciodată progres general. Exact ceea ce spuneam la început. Dacă, dimpotrivă, vedeți adevărata bogăție în abundența lucrurilor utile capabile să ne satisfacă nevoile
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
intervenție discursivă performativă nu ține neapărat ca enunțul vehiculat să fie adevărat, valid. De dragul acțiunii, influențării, efectelor, unii locutori nu numai că renunță la aceste valori, ci folosesc chiar contrarele lor, precum: minciuna (care e un enunț fals) sau limba golită de orice conținut referențial. În concluzie, efectul practic este cel care primează, efectul teoretic, cognitiv fiind de cele mai multe ori doar un adjuvant. Acest accent pe „utilitatea”, pe efectul practic, în cazul enunțurilor performative, se explică și prin faptul că Austin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
rău ca para, Îl ia-n răspăr, îl ia și din potrivă, Că-ntîi și-ntîi acuma el se rade! D-ai crede că-i curat un fiu de pașă. Ceardacul tot răsună! Coconeturi Și vutci și vișinapuri și cofeturi; Coconi cari golesc mereu paharul. Și veseli toți... Și pot ei să nu fie, Lîngă-un arcuș ce multe taine știe, Arcușul cui? Lui Barbu Lăutarul. Proza este tot atât de interesantă, amestec de fantezie, lirism și caracterologie labruyeriană. Jean, franțuzitul român, e atât de fanatic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de fapt, ce constau în a amnistii ciclice, grațieri, tranzacții, prescrieri..., adesea promulgate chiar în materie de corupție, mite, deturnare de fonduri, fraude, evaziuni fiscale și șantaj, care au în cele din urmă un dublu efect: pe de o parte golesc de conținuturi materiale responsabilitatea individuală și colectivă, pe de altă parte iau în derâdere iertarea autentică și o pun în vânzare la preț redus. În al treilea rând, asupra iertării apasă riscul chiar de a constitui o anumită favoare făcută
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
manierismului și în artificiul facil. Boala lui Herbert - cel care are pasiunea lucrurilor vetuste de genul „păpușă mecanică” - este plictisul, nefericirea de a fi „ca și mort”. El ratează toate experiențele, într-un fel de pseudobildungsroman. Personajele se târăsc, complet golite de sentimente reale, protagonistul, mereu în căutarea unei femei, vrea și nu reușește să fie bărbat, iubita sa, Luiza, se crede și ea - fără a fi - o „femeie tare”, cei doi sfârșind ca niște victime ale sufocării într-o lume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
-se cu deconstrucția, răsturnarea și inversiunea, Baudrillard [...] parodiază regulile jocului, codurile, convențiile și ierarhiile modernității, indicându-le convenționalitatea, arbitrarietatea și frecventul lor caracter grotesc. Celebrând o "relativitate voioasă" (Bahtin via Nietzsche), Baudrillard desfide "ultima judecată" și anulează distincțiile ierarhice, în timp ce golește cele mai înalte valori ale modernității de semnificația și de validitatea lor. [...] Textele baudrillardiene sunt de asemenea carnavalești prin aceea că distrug obișnuitele granițe academice și transgresează limitele discursului academic, angajându-se într-un tip diferit de practici textuale și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tărâm al fericirii pierdute, în partea a doua a exilului, această polarizare începe să se inverseze. Tomisul devine treptat un spațiu privilegiat, iar Roma un spațiu damnat, amăgitor, desacralizat. Acum poetul își purifică sufletul prin contemplare, dialoghează cu sinele său, golit de vremelnicie, percepe sensul anagogic al existenței, miracolul vieții și revelarea zeului sălășluind în trupul omenesc. Prețuirea valorilor tomitane libertate, iubire, frugalitate este luminată de arcul unui dor metafizic al nemuririi prin artă. Purificarea suferită se aseamănă cu topos-ul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-și realiza propriul ideal în afara statului"131. Poate, în loc să vorbim despre un concept nou, e mai bine să vorbim tot despre conceptul antic adaptat însă la schimbările condițiilor politice ale epocii. "Dreptul de a lua parte activă la viața statului", golit progresiv de semnificația sa, în baza evoluției instituției imperiale, și-a deviat cursul normal spre realități care, deși în surdină, să poată răspunde exigențelor naturale de libertate ale spirtului uman, devenind astfel "dreptul individului de a-și realiza propriul ideal
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat...”. Starea onirică facilitează pătrunderea mitului erotic, iar mitul erotic ia, la Heliade și la un lung șir de poeți, forma unei himere care, furișată sub chipul unui flăcău cu vinele golite de sînge, declanșează ceea ce am văzut: un fior care „fulgeră” prin vine, un „tremur de nesațiu”, o Învăpăiere a privirii, un foc, și totodată o picoteală În trup. Provoacă, mai ales, o visare În stare de trezie care coincide și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decorurile fastuoase și senzuale. Poezia Îmbrățișează și legendele iberice, un Pastel chinezesc și un poem În stil parnasian (Mandarinul) evocă eleganța și smalțurile Extremului Orient. Proza (Călătorie În Africa) relatează despre o lume total inedită pentru cititorul român. CÎteva imagini, golite de materie, trec și În poezie. Reveria le purifică și abstractizează. Obiectul poetic romantic se manifestă cu precădere sub formele imprecise ale generalului („il est genre ou concept plus qu’existence” - zice Jean Pierre Richard). Există la Alecsandri o evidentă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stau pusă ele SÎnt unite, ca s-arăte că tu le ai pe tustrele”. Poezia este scurtă și nota de senzualitate absentă. Conachi merge nu spre fetișizare, ci spre alegorie. Universul lui erotic (spațiul intim) este, Într-adevăr, sărac. Pasiunea depopulează, golește totul În jurul obiectului erotic. Nu este loc decît pentru o oglindă care să probeze (dar să și trădeze) frumusețea femeii, o umbreluță mesager și paznic și, În fine, o veriguță - Întruchipare a esenței fizice și metafizice a femeii. 16. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care să probeze (dar să și trădeze) frumusețea femeii, o umbreluță mesager și paznic și, În fine, o veriguță - Întruchipare a esenței fizice și metafizice a femeii. 16. Celălalt univers, dinafară, este În schimb populat și puternic erotizat. Ochiul care golește iatacul pentru a nu lăsa decît imaginea slăvită a femeii descoperă, dincolo de cercul pasiunii lui, varietatea lumii. Un număr de obiecte sînt de ordinul astral. Conachi le trece și pe acestea În rîndul elementelor martori-complici. Luna, soarele, cerul cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Anton Pann În dosul teoriei juste, În esență, despre necesitatea educației morale și estetice a publicului! Poet de factură moralistă, Pann n-are propriu-zis preferință pentru latura senzorială a lucrurilor. Proverbele pe care le folosește cu abilitate În poem sînt golite de materie. Fabulele lui Pann nu lasă să se Întrevadă un peisaj liric specific, o preferință pentru o categorie de elemente, un mod de apropiere față de obiectul liric. Grija (și plăcerea) lui este să creeze un spectacol verbal În jurul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
după un expir obișnuit. Capacitatea pulmonară totală () reprezintă volumul de aer conținut în plămân la sfârșitul unui inspir maxim. Volumele și capacitățile care includ volumul rezidual (VR, CRF, CPT) nu pot fi determinate spirometric / spirografic, deoarece plămânul nu poate fi golit complet de aer în urma expirației maxime. Determinarea lor se face prin metoda diluției heliului în circuit închis (măsoară volumul de gaz ventilat). sau prin pletismografie corporală. (măsoară volumul total de gaz din plămân, inclusiv cel care se găsește la nivelul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
NICOLESCU, Tatiana (9.VII.1923, Chișinău), istoric literar, comparatistă și traducătoare. Este fiica Ninei (n. Cribuscenco) și a lui Nicolae Golim și soția lui G. C. Nicolescu. După absolvirea Liceului „Regina Maria” la București, urmează tot aici cursuri universitare, obținând licențe în filologie clasică (1945), drept (1945) și în filologie rusă (1947). Din 1947 va desfășura o îndelungată activitate didactică, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
în mare măsură narativă, scrisă sub influența lui Eugen Jebeleanu și a lui Adrian Păunescu. Tema centrală este tragismul conștiinței umane, perceput ca un sentiment de cutremurare față de ororile lagărului de la Auschwitz. Simbolurile tradiționale („pasărea neagră”), utilizate în exces și golite de sens, precum și o paletă de figuri de stil de asemenea convențională și destul de sărăcăcioasă, abundența interogațiilor retorice încarcă și sufocă substanța poemului. Iarna când au murit cangurii (1984), subintitulat „microroman”, se încadrează în tiparul „literatură de vacanță” - o proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
poeziei lor. Dacă situează pe primul loc poezia este pentru că versul înfrânge rutina sufletească și te învață să trăiești. A trăi cum se cuvine înseamnă, în vederile criticului, a fi sensibil la suferință, iar literatura cultivă această sensibilitate. Ea nu golește cititorul de anxietăți, ci, dimpotrivă, le accentuează, dar le luminează sensul, îți permite să reflectezi asupra lor și, astfel, să le exorcizezi. Adevărurile există, dar sunt difuzate în meandrele textului ori chiar ascunse îndărătul lui, iar hermeneutul le descoperă numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
celor care știu, dau interviuri prin gazete, altfel prestigioase, nesuflând o vorbă despre contribuția lor majoră la instalarea și proliferarea dogmei. Un lucru e cert: după august 1944, vreme de un deceniu și mai bine, cultura noastră s-a tot golit; personalități interbelice de prestigiu: filosofi, sociologi, lingviști, scriitori, artiști au fost puși la index, au fost scoși din circuitul germinativ al valorilor, au fost mutilați ori stopați În aventura culturii scrise, a creativității și cunoașterii. Când golul a Început să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o lumină idilică; dușmanul nu a fost răpus, lupta de clasă mai dăinuie. Iată-l pe chiaburul Misir uneltind Împotriva bucuriei sătenilor săi: «Suduie-n noapte pe negre poteci, brațele Îi cad mai slabe, mai reci, dar viclean pândește, ar goli În noapte dimineața caldă de miere și de lapte». Eroului lui Dan Deșliu «I-o fi zicând Ionuț, Constantin, ori Culai» Îl vedem muncind, bucurându-se de muncă Împreună cu tovarășii săi de pe șantier. Cântec În cinstea lui 7 Noiembrie nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
amenințată de dușmanul intern sau extern. Camuflată astfel, sub facilități, infamia se lățea peste multe și peste mulți: au scăpat doar acei care-au reușit să nu se angajeze În extreme. DESPRE LITERATURA PENTRU COPII Literatura pentru copii fusese serios golită de conținut În urma succesivelor schilodiri ale moștenirii literare din 1944 Încoace. În acest an, luând ca exemplu succesele literaturii sovietice În domeniu - evidențiate la plenara din februarie, dar și ca o reală nevoie, literatura pentru cei mici intră pe făgașul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
colțuri de pămînt, unde puținul care putea fi cultivat departe de orașe, piețe sau castele nu putea fi sporit din cauza frecventelor incursiuni ale jefuitorilor [...] "Noi înșine am văzut cîmpiile vaste din Champagne, de la Beauce, de la Brie [...] absolut pustii, necultivate, abandonate, golite de locuitori, acoperite cu mărăcini și cu rug, sau de asemenea în cea mai mare parte a regiunilor care produc copacii cei mai deși, pe aceștia crescînd în păduri dese. Și, în multe locuri, ne-am putea teme ca urmele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ceea ce nu este autorizat ad litteram este interzis. În același timp, clerul catolic se străduiește, fără prea mare succes, să obțină convertiri. Începînd din 1679, atitudinea regelui se asprește. O serie întreagă de hotărîri atacă Edictul din Nantes și îl golesc puțin cîte puțin de conținutul său: suprimarea camerelor formate din două părți, excluderea hughenoților din funcții și din majoritatea profesiilor liberale, interzicerea mariajelor mixte, convertirea copiilor autorizată încă de la vîrsta de șapte ani. Acestei violențe legale i se adaugă în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lasă cu grijă în jos, pînă ce un matelot pregătit dinainte, o prinde și o deșartă grabnic într-o putină adîncă. După aceea, fiind ridicată din nou, găleata e cufundată în poloboc și așa mereu, pînă ce adînca cisternă se golește. Spre sfîrșit, Tashtego trebuie să-și vîre prăjina din ce în ce mai vîrtos și mai afund în poloboc - pînă la o adîncime de circa douăzeci de picioare. Oamenii de pe Pequod trudeau de ceva vreme în felul acesta; mai multe putini fuseseră umplute cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
într-o stihie cu o densitate mult mai mare decît a ei! Te-am prins!“. Nu, nu voi m-ați prins pe mine, ci eu pe voi. Căci în clipa cînd sărmanul Tashtego a căzut în puț, „cutia“ fusese aproape golită de substanța ei mai ușoară, lăsînd doar peretele dens, tendinos - o materie mult mai grea decît apa mării, după cum am mai spus, care se scufundă de parc-ar fi o bucată de plumb. Dar tendința ei de a se duce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]