6,001 matches
-
de foc. 67. Al doilea punct. Să aud cu urechile plânsete, vaiete, strigăte, hule împotriva lui Cristos, Domnul nostru, și împotriva tuturor sfinților Săi. 68. Al treilea, să miros cu mirosul fum, pucioasă, murdărie și putreziciune. 69. Al patrulea, să gust cu gustul lucruri amare, ca lacrimi, tristețe și viermele conștiinței. 70. Al cincilea, să pipăi cu pipăitul felul cum focurile ating și ard sufletele. 71. Dialog. Purtând un dialog cu Cristos, Domnul nostru, să-mi aduc aminte de sufletele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Lor și trăgând vreun folos din aceasta. 123. Al doilea punct. Să aud cu auzul ceea ce vorbesc sau ar putea vorbi; și, reflectând în mine însumi, să trag vreun folos din aceasta. 124. Al treilea punct. Să miros și să gust cu mirosul și cu gustul nesfârșita gingășie și dulceață a Dumnezeirii, șanumeț în funcție de Persoana pe care o contemplu, a sufletului și a virtuților Sale și a tot ce este al Său, reflectând în mine însumi și trăgând folos din aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mijloc de caracterizare a personajelor. Dincolo de întâmplările „casnice” ori impuse de evadarea într-o altă lume, întâlnim în carte normalul în sens de zbaterea cerută de viață și oricât de aspră nu e niciodată totuși, ultima zvâcnire, că încearcă să guste „tot mai lacomă din otrava visării” (pag. 18), nu înseamnă nicidecum decepție la Ica Grasu ci un nou salt spre viitor. Sunt autori de mare talent care-și descoperă târziu acest dar. Romanul de față ar fi doar o secvență
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce se vor risipi pretutindeni, dăinuind în sufletul fiecăruia sau niciunde. Dacă ar fi știut prin câte va trece... Dacă ar fi avut puterea să renunțe atunci când o rugase familia ei, ar fi fost cu totul altceva! Dar atunci ea gusta tot mai lacomă din otrava dulceagă a visării. Amețită de vârtejul iubirii, dănțuia pe nisipuri mișcătoare. Acum locul acela durea. Când totul va fi sfărmat și ultimele lanțuri conjugale vor fi căzute, se va urca din nou în ultimul tren
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viață. Nu-i fusese nici sufletul pereche și nici tovarășul de viață. Când îl acceptase ca soț îl studiase cât de cât, așa cum ar fi făcut un cunoscător sau un degustător de vinuri care analizează calitățile băuturii, dar până nu gustă nu știe cum este aceasta. Viciile sunt întotdeauna bine ascunse, încât numai Dumnezeu le poate ști. Carlina se simțea jignită de răceala pe care i-o arăta Valentin. Mângâierile, săruturile, starea de bine, prezența unuia alături de celălalt erau înlocuite cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
își dea seama de neputiința de ieșire din impasul în care se afla. Era o zi de primăvară, era luna martie, când pământul se pregătește să explodeze în toată forța lui primăvăratică. Trecuseră șase luni de zile iar Carlina nu gustase aerul de afară și nu luase în piept pulsul primăverii. În acea zi era agitație mare lângă pruncul ei, înconjurat de o mulțime de studenți. Își dădu seama că situația devenea din ce în ce mai complicată cu un sfârșit inevitabil, hrănindu-se cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
niciodată mai detonantă. Cât despre actori, e de ajuns să spunem că Cecilia Bârbora e perfectă și că Dorel Vișan întâlnește aici cel mai bun rol al său de la Iacob încoace. Daneliuc după melci (pitorescul binișor temperat) Chiar dacă nu am gustat și nu mi-e rușine să recunosc - acel moft stilistic numit Glissando, mă consider un admirator al lui Mircea Daneliuc ; am apreciat Cursa de-nceput, am găsit interesant Ediție specială, am jubilat la Proba de microfon (unul dintre cele mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de televiziune, Vârstele peliculei, care era cum era, dar măcar era (astăzi, în audiovizualul românesc, nu mai există nici o emisiune de cultură cinematografică pe canalele generaliste !). Pentru a pricepe suceala lui Caranfil-pŁre, e suficient să vă spun că nu-l gustă pe Bresson, în schimb îl adoră pe Angelopoulos, și că nu-i plac Tarkovski și Spielberg, în schimb se dă în vânt după Alain Resnais și Ioan Cărmăzan. Cu Tudor Caranfil (am tastat din greșeală Caranfilm) am avut, pe la-nceputul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
era un element indispensabil căsătoriei. Ea se realiza în cadrul ritualului de mai multe ori, prin diferite persoane de la tatăl miresei la actanții sacramentali. Un alt element iudaic este împreunarea mâinilor celor doi miri, precum și binecuvântarea unui pahar comun din care gustau tinerii căsătoriți, pahar comun care nu are nici o similaritate cu paharul de obște din ritualul creștin, acesta din urmă având alt itinerar istoric. Binecuvântarea care se dădea asupra cupei cu vin, în ambianța căruia avea loc consacrarea religioasă era următoarea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-nchipui că viața ți-a dat destule palme, dar constat că le-ai luat ca atare. Ca-n beție: beția generează dorință de beție, nicidecum anticorpi. Lasă teoria, Mihai! mi-a strigat Mariana cu durere. Se cunoaște că abia ai gustat din băutură, altfel te-ai fi dat și tu în petic. Bea cîteva pahare și-apoi să mai stăm de vorbă... Atunci să văd eu dacă ochii ăștia rămîn tot albaștri... Nu cumva se vor înroși de dorință, aruncînd din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
alta, desfăcîndu-se. Eu ridic mîna dreaptă, arătîndu-i cordonul. Îl vezi ? Ar trebui să-l las să cadă, iar palmele mele, însetate de atingere... Te rog, Mihai! Nu..., scutură încet din cap Livia. Gîndește-te bine, îi spun, înapoindu-i cordonul. Cine gustă o dată din poezia gestului încărcat de dragoste nu se mai vindecă. Istoria omenirii a dovedit-o cu prisosință. Nu se mai vindecă nici dacă va primi în schimb cuțite de bucătărie, confiscate de la mecanicii secției, sau lenjerie de Lyon ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nu mi-am putut face raportul către celulă, dar am să-l fac până sâmbătă, ultimul termen. Am ajuns la școală la ora douăsprezece, pentru conferința dirigintelor, care a durat până la ora două; ajunsă acasă, abia am avut timp să gust ceva, pe urmă o lecție de mântuială cu Lenora, pe urmă în fuga mare ca să bat la mașină în oraș un articol, „Femeia rusă“, apoi, la școală, seminarul. Am înțeles greșit: cum Mariana Z. și Nelly Teod. erau numite responsabile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și de invitații! Mai ales pentru invitații de peste ocean! — OK, am să... mă ocup eu de asta, murmur. Nici nu îndrăznesc să mă uit la Suze. — Minunat! Deci luni ne vedem la Antoine’s, la ora zece dimineața. Când o să guști din torturile alea, îți spun... o să leșini. Acuma trebuie să fug. Își închide agenda și-i zâmbește lui Suze. Mi-a părut bine de cunoștință, Suze. Ne vedem la nuntă! — Ne vedem! spune Suze, pe un ton bătător la ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de iederă din zahăr. Rămân nehotărâtă lângă intrare și pe lângă mine trec spre ieșire o fată slăbuță în jeanși, cu pantofi cu toc înalt și barete pe gleznă, condusă de maică-sa, cu care tocmai se ceartă. — Trebuia doar să guști un pic, îi spune mama ei furioasă la culme. Câte calorii putea să aibă? Nu-mi pasă, răspunde fata cu lacrimi în ochi. Să știu că mor, dar rochia mea de nuntă o să fie mărimea 2. Mărimea 2! Dumnezeule, stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să vii o secundă? Robyn scoate capul pe ușa unei încăperi private din dreapta - și, în ciuda faptului că zâmbește, pare destul de tulburată. — Scuzați-mă, domnișoară Bloomwood, spune Antoine pe un ton de scuză. Davina. Dă-i, te rog, domnișoarei Bloomwood să guste puțin tort. O asistentă zâmbitoare dispare pe niște uși batante - și se întoarce cu un pahar de șampanie, o farfurie de porțelan cu două felii de tort și un crin de zahăr. Îmi dă o furculiță și îmi spune: — Acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pare total ireală. Și care începe să mi se șteargă din minte, asemenea unei vacanțe exotice, într-un ținut îndepărtat, pe care deja ai început s-o uiți. M-am distrat foarte tare jucând rolul unei prințese din New York care gustă feluri de mâncare somptuoase și discută despre șampanii de colecție și aranjamente florale de milioane de dolari. Dar asta e problema. Ăla a fost doar un rol, nimic mai mult. Adevărul e că locul meu e aici. Chiar aici, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de lucru cum pot. Copiii sunt mari acum și... — Știi, Aaron, băiatul ei, e în formație! face mama mândră nevoie mare. Cântă la clape! Și să știi că sunt foarte buni! Și au repetat întruna Unchained Melody, special pentru... — Ia, gustă un pic asta! zice Lulu, vârându-și mâna sub folia protectoare de deasupra unui platou și scoțând o tartină. Astea sunt noile noastre pateuri Thai. Suntem foarte încântați de ele. Știi, foietajele sunt la mare modă acum. — Pe bune? — O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Aceasta, În pofida faptului că legile bisericești din epocă le interziceau creștinilor să primească mâncare sau băutură de la evrei. „Acela care se va mânji primind din mâna unui evreu vin” sau alte produse „pe care un creștin nu trebuie să le guste” - se prevedea În Pravila bisericească tipărită la Mănăstirea Govora În 1640 - „are datoria să cheme preotul care să-l binecuvânteze, după care se va putea atinge de ele” <endnote id="(125, pp. 39-40)"/>. Totuși, pe la 1654, pe moșia Cantacuzinilor din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
blestemați De mine [Sfânta Maria], de fiuț sfânt, Să vă-ntindeți [= răspândiți] pe pământ Și să nu aveți mormânt ! <endnote id="(714, p. 139)"/>. Motivul „nemurirea ca blestem” se regăsește și Într-un text evanghelic : „sunt unii care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea pe Fiul omului viind Întru Împărăția sa” (Matei 16, 28). Totuși, legenda propriu-zisă a „evreului rătăcitor” nu se află În nici una dintre evanghelii, fie ele canonice sau apocrife. Ea s-a născut mult mai târziu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să ne mirăm prea tare. Secole de tradiție religioasă au produs, din ambele părți, această „distanță culinară” dintre „noi” și „ei”. De exemplu, În Pravila bisericească (tipărită la Mănăstirea Govora În 1640) se spune că „un creștin nu trebuie să guste” mâncăruri sau băuturi „primite din mâna unui evreu”. Creștinul „are datoria să cheme preotul, care să-l binecuvânteze, după care se va putea atinge de ele” <endnote id="(125, pp. 39-40)"/>. Pentru colectivitățile tradiționale, hrana este un important factor de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
București, 1999. 573. Negustorii de vin și de alte băuturi alcoolice (adesea evrei) se foloseau de degustători, care certificau faptul că producătorul posedă băuturi de calitate ce nu se vor strica (vezi germ. și idiș [Ge]schmack = „gust”, Schmecken = „a gusta”, Schmecker = „degustător”). Câteodată, acești degustători erau plătiți În taină de producătorii de băuturi, pentru a-i Înșela pe cumpărători. Din limba idiș - susținea Lazăr Șăineanu În 1896 -, termenul șmac a pătruns În limba română cu sensul de „iz, gust rău
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
română și două pentru limba ebraică și un post pentru lucru de mână. Sunt 7 învățători: Clara Lincher, directoare și învățătoare de limba română, cu autorizație din 1928/38 de la Inspectoratul Suceava, Sura Trebici cu autorizație de la Insp.șc.Cernăuți, Gusta Lincher Bruha Șarf cu autorizație de la Revizoratul școlar Dorohoi din 1939, Sabina Rozen pentru lucru de mână, pentru limba și religia ebraică erau Levi Rabinsohn și Elie Singer. Grădina de copii: înființată în 1929 cu autorizație de la Ministerul Instrucțiunii din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Singer. Grădina de copii: înființată în 1929 cu autorizație de la Ministerul Instrucțiunii din 1931 și din 1938 de la Inspectoratul Școlar Cernăuți, cu predare în limba română; are o clasă cu 43 de copii și sunt două posturi: pentru limba română, Gusta Lipa și Ana Robinsohn pentru limba ebraică. Comunitatea mai face o largă „operă de asistență socială, ajutând cu pensii lunare văduvele de război sau împărțim 5-6 vagoane de lemne pentru săraci. Unele imobilele aflate în proprietatea comunității erau închiriate. Astfel
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
232 de elevi și cu trei cadre didactice: Meier Herșcu Herșcovici, Mina Cohn și Reghina Segal. Școala primară izraelito-română de fete, autorizată cu nr.3813 din 16 iulie 1935, funcționa cu un număr 201 de eleve și șase cadre didactice: Gusta Lincher, titular din anul 1920, Sura Trebici, titular din 1920, Șmil Barid și Levi Rabinsohn titulari din 1926, Bruha Șarf din 1934, Sabina Rozen din 1935. Măsurile legislative, care reglementau situația evreilor în învățământ, din august 1940 au creat dificultăți
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a[u] fost socotit[e] altceva sau chiar poate că a[u] fost privite cu ironie Asemenea indivizi sunt negustori, și piața este locul lor. Eu, aici, m-am degajat total de anumite lucruri și încerc tot mai mult să gust plăcerea independenței literare. Mafia e prea puternică și trebuie să știm cum s-o ocolim cînd terenul nu ne este favorabil și s-o lovim la timpul oportun. Ți-am trimis acum cîteva zile Ibrăileanu din colecția Eminesciana (numele meu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]