5,969 matches
-
distrus”. În ciuda distrugerilor însă, regatul nu a încetat să existe, dat fiind faptul că mongolii nu au reușit să cucerească cetățile întărite și nu au capturat familia regală. Moartea marelui han, Ögedei, în martie 1242 l-a determinat pe Batu Han să-și retragă armatele înapoi între frontierele Imperiului Mongol, unde a urmat o luptă pentru moștenirea poziției de lider suprem al mongolilor. Istoricul Florin Curta avea să descire invazia mongolă drept un punct de cotitură în istoria Europei de Sud-Est
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
pe proprietățile lor. Această politică le-a permis țăranilor să migreze pe moșiile care le asigura condiții mai bune de viață Béla al IV-lea a promovat dezvoltarea a mai multor orașe precum Nagyszombat (Trnava, Slovacia) și Pesta. În ciuda amenințării hanilor mongoli ai Hoardei de Aur, Béla al IV-lea a promovat o politică externă expansionistă. Frederick al II-lea al Austriei a murit în lipta cu maghiarii în Bătălia de pe râul Leitha în 1246, iar ginerele lui Bela, Rostislav Mihailovici
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Postelnic Antonache Ramadan - în preajma Marelui Vizir Tiriachi Mehmed-Pașa, Ioan Mavrocordat a primit porunca de a-l trimite arestat la Constantinopol. Informat la timp, Dapontes a fugit în 1746 în Crimeea, unde - la recomandarea principelui Mavrocordat - a fost bine primit de hanul tătarilor Selim Ghirai al II-lea. Totuși uneltirile au continuat, iar în anul următor, mergând cu suita hanului la Constantinopol, a fost prins și închis în temnița Muhzur-aga pentru aproape doi ani (27 martie 1747 - 27 noiembrie 1748). După eliberare
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
la Constantinopol. Informat la timp, Dapontes a fugit în 1746 în Crimeea, unde - la recomandarea principelui Mavrocordat - a fost bine primit de hanul tătarilor Selim Ghirai al II-lea. Totuși uneltirile au continuat, iar în anul următor, mergând cu suita hanului la Constantinopol, a fost prins și închis în temnița Muhzur-aga pentru aproape doi ani (27 martie 1747 - 27 noiembrie 1748). După eliberare, s-a retras pentru reculegere la mănăstirea Sfânta Treime din insula Halki, în apropiere de Constantinopol. Acolo a
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
înscris și la Facultatea de Filosofie și Litere, secția Estetică - Istoria Artelor, pe care a frecventat-o, concomitent cu Academia de Arte Frumoase. Printre marii dascăli pe care i-a avut în timpul studenției se numără: Camil Ressu, Frederic Storck, Oscar Han, George Oprescu, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Francisc Iosif Rainer, Tudor Vianu. De asemenea, întâlnirile și prietenia cu poetul Tudor Arghezi, pe care îl menționează cu venerație, ocupă un loc special în parcursul devenirii sale spirituale. Ulterior, Gheorghe Ghițescu a absolvit Facultatea de
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
este o berărie din centrul orașului München (Germania). Hanul a fost construit inițial în 1598 de către ducele bavarez Maximilian I. El a fost construit ca o extensie a fabricii de bere Hofbräu, dar pentru bere albă (bere din grâu). Accesul publicului larg a fost admis abia în 1828 de către
Hofbräuhaus am Platzl () [Corola-website/Science/328365_a_329694]
-
atunci când fabrica de bere a fost mutată în suburbii. Ea a fost bombardată în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind distrusă aproape în întregime, cu excepția parterului ("Schwemme"); lucrările de reconstrucție au durat până în 1958. Restaurantul cuprinde mare parte din hanul menționat, o sală de bal, precum și o grădină interioară. Meniul său oferă mâncăruri bavareze precum friptură de porc, ciolan de porc, cârnați de tip Weisswurst. "Helles"-ul este servit într-o halbă ("Maß"), împreună cu bere din grâu și vin. Deși
Hofbräuhaus am Platzl () [Corola-website/Science/328365_a_329694]
-
pierderi materiale și umane dar, pe termen lung, toate aceste grupuri au fost absorbite de populația europeană și au devenit elemente constituente ale noii civilizații europene . Prima menționare a războinicilor maghiari datează de la începutul secolului al IX-lea. În 811, hanul bulgar Krum a primit ajutorul maghiarilor împotriva împăratului bizantin Nicefor I Genikos, pe care l-a învins în bătălia din Pasul Vărbița din Munții Balcani. Cronicarul grec Ghiorghios Hamartolus a menționt într-un dintre scrierile sale de pe la 837 că Țaratul
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
mare precizie, ora nașterii unei persoane. Conform metodei celor patru stâlpi, ora oferă informații în legătrură cu copiii unei persoane și contribuția să în viață. 9 martie cu 13 mai Metodă celor Patru Stâlpi apare, cel mai devreme, în timpul dinastiei Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr.), si este în continuare folosită în astrologia Feng Shui. Inițial o traducere colocviala a "ShēngChén BĂZì" (生辰八字) lit. „Cele opt simboluri ale momentului nașterii” sau "Sì Zhù MìngLǐ Xué" (四柱命理學) „Studiul principiilor celor «Patru Stâlpi
Zodiacul chinezesc () [Corola-website/Science/327564_a_328893]
-
Cincșor din comuna Voila, a fost construită începând cu secolul XIII. Ansamblul care cuprinde biserica evanghelică și incinta fortificată figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Cincșor , mai demult "Cincu Mic", "Șincșor", "Șinchișor" (în dialectul săsesc "Kli-Schink, Klišink", în , în trad. "Hanul Mic", în ) este un sat în partea de vest a județului Brașov, la contactul podișului Podișul Hârtibaciului cu Depresiunea Făgărașului. Aparține de comuna Voila. Biserica evanghelică din Cincșor se află în satul Cincșor, județul Brașov, la 14 km de Făgăraș
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
loc un bâlci la care participă și un circ ambulant. Printre cei care se plimbă pe acolo sunt și doi tâlhari păguboși și un muzicant, care s-a îndrăgostit de fata unui aruncător de cuțite fioros. Un moșneag intră în hanul „La șapte cocoși” și-i povestește lui Bobilică, un bărbat proaspăt însurat, că găina babei sale s-a îndrăgostit de cocoșul de tablă de pe acoperișul casei. Găina a căzut cloșcă după cocoșul de tablă și a făcut un ou din
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
Bătălia de la Anchialus (în bulgară "Битката при Анхиало") a avut loc în anul 708 lângă orașul Pomorie, Bulgaria, între trupele bizantine conduse de Iustinian al II-lea și cele bulgare ale hanului Tervel. În 705, Tervel îl ajută pe Iustinian să-și recapete tronul pierdut, după zece ani în exil. Ca mulțumire, noul împărat bizantin le oferă cantități enorme de aur, argint, mătase, precum și teritoriul situat între Stara Zagora, Sliven și Marea Neagra
Bătălia de la Anchialus (708) () [Corola-website/Science/327031_a_328360]
-
consideră destul de puternic pentru a recuceri teritoriile pierdute. Bătălia a avut loc lângă fortăreața Anchialus. Bizantinii și-au ridicat tabăra, inconștienți că armata bulgară se afla în apropriere. Tervel și cavaleria au zdrobit trupele periferice bizantine, în timp ce infanteria ataca tabăra. Hanul a capturat cai, arme și numeroși prizonieri. Împăratul bizantin, Iustinian al II-lea, a fost printre puținii care au scăpat, și s-a adăpostit în cetate, de unde a plecat la Constantinopol pe o navă. Bulgarii și-au asigurat noile teritorii
Bătălia de la Anchialus (708) () [Corola-website/Science/327031_a_328360]
-
câteva mii de cazaci nu ar putea salva situația). Prin urmare, Timuș a decis să ție apăre până vor sosi ajutoarele. Deasemenea există relatări potrivit cărora, Bogdan Hmelnițki a încercat să-și ajute fiul trimițînd soli la Istanbul și la hanii Crimeii, pentru ai ajuta pe cei asediați, însă fără vre-un rezultat. Odată ce impactul blocadei a devenit vizibil: produsele, praful de pușcă, apa se terminau. Timuș Hmelnițki a încercat să iasă de sub asediu. Acesta a format un grup de atac
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
a Regatului Bulgar între 681 și 701, de asemenea este considerat întemeietorul Primului Imperiu Bulgar. Asparuh a fost un membru de seamă a clanului Dulo, ce se considerau urmașii lui Attila, regele hunilor. Într-o cronică în care sunt menționați hanii bulgari, Asparuh este membru al clanului Dulo și a domnit 61 de ani. Această perioadă lungă de timp nu poate fii aceptată de către istorici ca durata domniei lui Asparuh, ci a vieții lui. În acord cu cronologia propusă de Moskov
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
o dimineață, m-a ispitit o nuvelă, Fata Căpitanului; destul de scurtă, am încheiat-o în aceeași seară. Personajele principale erau doi adolescenți, o fată și un băiat, amândoi neobișnuit de enigmatici.”"). Aproape toată luna august a petrecut-o într-un han modest din micul sat Täsch de lângă Zermatt, în apropierea graniței dintre Elveția și Italia; acolo se aflau medicul cardiolog Roger Godel și soția sa, Alice, prieteni de familie din Paris, care erau pasionați de Grecia antică și spiritualitatea indiană. Acolo
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
liderii cazacilor s-au preocupat de continua fortificare a Siciului. Pe 15 martie 1648, o delegație a cazacilor condusă de Bogdan Hmelnițki și de fiul său Timuș a sosit la Bahcisarai pentru începerea tratativelor de alianță. Hmelnițki i-a prezentat hanului Ghiray scrisoarea regelui polonez și a propus tătarilor semnarea unei alianțe. După câteva zile de gândire, hanul a fost de acord să trimită în sprijinul cazacilor pe generalul său Tugay Bey. După ce Hmelnițki s-a reîntors la Sici, (fiul său
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
cazacilor condusă de Bogdan Hmelnițki și de fiul său Timuș a sosit la Bahcisarai pentru începerea tratativelor de alianță. Hmelnițki i-a prezentat hanului Ghiray scrisoarea regelui polonez și a propus tătarilor semnarea unei alianțe. După câteva zile de gândire, hanul a fost de acord să trimită în sprijinul cazacilor pe generalul său Tugay Bey. După ce Hmelnițki s-a reîntors la Sici, (fiul său rămăsese la curtea hanului ca „oaspete”), atamanul taberei a convocat o adunare a tuturor cazacilor pe 19
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
polonez și a propus tătarilor semnarea unei alianțe. După câteva zile de gândire, hanul a fost de acord să trimită în sprijinul cazacilor pe generalul său Tugay Bey. După ce Hmelnițki s-a reîntors la Sici, (fiul său rămăsese la curtea hanului ca „oaspete”), atamanul taberei a convocat o adunare a tuturor cazacilor pe 19 aprilie. Datorită numărului mare de cazaci prezenți la întâlnire, discuțiile au fost ținute în aer liber, în afara zidurilor Siciului. Cazacii și-au exprimat în unanimitate dorința de
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
care forțele Rzeczpospolitei polono-lituaniene (aproximativ 25.000 de soldați) conduși de regele Ioan Cazimir al II-lea Vasa au luptat cu o forță combinată a cazacilor și tătarilor (aproximativ 80.000 de luptători) comduși de hetmanul Bogdan Hmelnițki și respectiv hanul İslâm al III-lea Ghiray. Printre prevederile tratatului se numărau: Tratatul a fost ratificat de Dietă în sesiunea din noiembrie 1649 - ianuarie 1650, dar nu a fost niciodată pus în practică datorită opoziției clerului catolic, care s-a opus unor
Tratatul de la Zboriv () [Corola-website/Science/327338_a_328667]
-
6/16 august 1649) a fost una dintre bătăliile din timpul Răscoalei lui Hmelnițki dintre armata polonezo-lituaniană condusă de regele Ioan Cazimir pe de-o parte și forțele aliate ale cazacilor conduși de hetmanul Bogdan Hmelnițki și tătarii comandați de hanul İslâm al III-lea Ghiray. Bătălia a avut loc la Zboriv, localitate aflată în zilele noastre pe teritoriul Ucrainei (Regiunea Ternopil). După seria de înfrângeri suferite în vara anului 1648, liderii polonezi au hotărât să rupă armistițiul și, în primăvara
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
să atace spre vest, iar o forță cu efective mai mici condusă de polcovnicul Kicevski urma să asigure protecția flancului armatei hetmanului împotriva atacurilor lituanienilor din regiunea Polesia. Hmelnițiki era sprijinit de un detașament important al tătarilor conduși de însuși hanul İslâm Ghiray. În iunie 1649, cazacii au reușit să învingă puternicele trupe poloneze conduse de principele Jeremi Wiśniowiecki, nevoite să se retragă în cetatea Zbaraj (aflată în zilele noastre în Regiunea Ternopil - Ucraina), unde au fost asediate de efective net
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
mercenarii germani din slujba regelui. Cu toate acestea, situația polonezilor era disperată - ei nu dispuneau de suficiente forțe și provizii pentru a rezista atacurilor viitoare și regele Ioan Cazimir a ales să încerce negocieri pentru încetarea focului. Ținta negocierilor era hanul tătar care, deși aliat cu Hmelnițki, nu era dornic să vadă consolidarea excesivă a forțelor cazacilor în apropierea granițelor Hanatului Crimeii. Regele polonez a promis hanului plata unei mari sume de bani ca răscumpărare și a acceptat ca tătarii să
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
regele Ioan Cazimir a ales să încerce negocieri pentru încetarea focului. Ținta negocierilor era hanul tătar care, deși aliat cu Hmelnițki, nu era dornic să vadă consolidarea excesivă a forțelor cazacilor în apropierea granițelor Hanatului Crimeii. Regele polonez a promis hanului plata unei mari sume de bani ca răscumpărare și a acceptat ca tătarii să poată jefui în voie ținuturile ucrainene pe care urmau să le străbată la reîntoarcerea în Crimeea ( Podolia și Brețlav). Hmelnițki a ajuns să fie într-o
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
reîntoarcerea în Crimeea ( Podolia și Brețlav). Hmelnițki a ajuns să fie într-o situație dificilă - cu polonezii slăbiți, dar neînfrânți în Zboriv și Zbaraj pe de-o parte și cu tătarii deveniți aliați nesiguri pe de altă parte. Presat de han, Bogdan Hmelnițki a acceptat în cele din urmă să semneze tratatul de la Zboriv cu regele Poloniei. Prin semnarea păcii de la Zboriv, polonezii recunoșteau dreptul cazacilor să administreze teritoriile de sud-est al Rzeczpospolitei. Acest tratat nu a recunoscut țăranilor ucraineni, care
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]