6,132 matches
-
iar anul ăsta, i-a răspuns tânărul. Așa mi-a zis Mary Ellen. S-a-ntâlnit cu Stanley la poștă săptămâna trecută. — Cine e Stanley? am întrebat. — Stanley Chowder, a spus Al senior, ridicând mâna și arătând spre vest. A ținut un han la vreo cinci kilometri în sus pe dealul ăla. — Stanley Chowder, am repetat. Ce nume caraghios. — Mda, a mormăit Al cel mare. Dar pe Stanley nu-l deranjează. Cred că chiar îi place. Pe vremuri, am cunoscut un tip pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nouă, el și nevastă-sa, Peg, au cumpărat casa mare și albă de pe deal și, după aia, au venit aici în weekenduri, în vacanțele de vară sau de Crăciun, ori de câte ori au putut. Visul lor era să facă din casă un han și să se mute definitiv aici după ce avea să se pensioneze Stanley. Și-așa, acum patru ani, Stanley renunță la slujba de contabil, el și Peg își vând casa din Springfield și se mută amândoi aici, ca să deschidă Chowder Inn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mașinii. Un drum abrupt de pământ, flancat pe ambele părți de păduri; teren accidentat; câte o creangă mai joasă care mătură parbrizul, în timp ce urcăm dealul până în vârf. Stanley se scuză pentru eventualele probleme pe care le-am putea avea la han. De două săptămâni muncește singur, încercând să pună totul în ordine, dar mai sunt încă multe de făcut. Intenționa să deschidă de 4 iulie, dar, după ce l-a sunat Al junior și i-a spus în ce situație ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zile. Personalul nu a fost încă angajat, dar are să ne facă el paturile și are să se îngrijească să stăm cât mai confortabil, în circumstanțele date. A vorbit deja cu fiica lui, din Brattleboro, iar ea a consimțit să vină până la han în fiecare zi, să ne gătească masa de seară. Ne asigură că gătește bine. Eu și Tom îi mulțumim pentru amabilitate. Preocupat de numeroasele sale probleme, Stanley nu a observat că Lucy încă n-a scos un cuvânt. O casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de înțeles despre ce e vorba, dar o posibilitate ar fi următoarea: Stanley se pregătește să se ducă la culcare, iar Honey, care a băut prea mult ca să mai meargă cu mașina până acasă, își propune să petreacă noaptea la han. Dacă nu mă înșel, camera cu Charlie Chaplin e cea de lângă a lui Tom. Mă bag în pat târâș și încep Senilitate, de Italo Svevo. E al doilea roman de Svevo pe care îl citesc în mai puțin de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sosirea lui Al junior și Al senior, la ora nouă. Tom e încă sus, în camera cu Buster Keaton, leșinat după zbenguiala de-o noapte cu Honey. Lucy și cu mine ne-am trezit de la opt și tocmai ieșim din han ca să mergem la plimbare, când cei doi Wilsoni își fac apariția în convoiul lor de două mașini: un Mustang roșu, decapotabil și Cutlass-ul meu verde-lămâie. Îi dau drumul lui Lucy ca să strâng mâinile celor doi domni voinici. Îmi spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de sport pentru nunți. Primăria”. Oameni gospodari, zîmbesc eu în sinea mea. Mai încolo, zăresc o dubiță cu o reclamă mare pe ea : „Transport orice”. Românul bun la toate ! îmi mai trece mie prin minte. Ne oprim, deprimați, la un han de pe drum. Toată lumea se uită la cazul Becali și comentează. „Păi, ce e el de vină, dacă statul e prost și-ți dă pe degeaba ?” - se revoltă o tînără. „A greșit și el o dată, dar și-a răscumpărat vina prin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sanitar al Orașului și al Brevetului de licență No. 82778 / Mai 1923 eliberat de Ministerul de Finanțe. La 22.10.1923, îi este eliberată o altă autorizație lui Gheorghe N. Chirilă, în al cărui conținut se confirma aprobarea deschiderii unui han și a unui grătar în Tătărași de către autoritățile locale ieșene. Conținutul autorizației de funcționare din 1923 : „AUTORIZAȚIE Noi, Prefectul poliției orașului Iași, în baza art. 15 și 16 din legea pentru controlul străinilor, controlul unor stabilimente publice și pentru înființarea
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
descrierea unor întâmplări sau a unor fapte săvârșite de alții, pe care și le atribuiau fără drept de discuție, asigurându-și în felul acesta o poziție onorabilă în fața ascultătorilor. Spre exemplu, povestea petrecută cu secole în urmă într-un vechi han cu musca căzută în strachina cu ciorbă a unor călători străini în care hangiul, ca să salveze prestigiul hanului, a înghițit-o asigurându-i pe consumatori că nu era decât simplu zarzavat, a auzit-o din gura mai multor ospătari bătrâni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
discuție, asigurându-și în felul acesta o poziție onorabilă în fața ascultătorilor. Spre exemplu, povestea petrecută cu secole în urmă într-un vechi han cu musca căzută în strachina cu ciorbă a unor călători străini în care hangiul, ca să salveze prestigiul hanului, a înghițit-o asigurându-i pe consumatori că nu era decât simplu zarzavat, a auzit-o din gura mai multor ospătari bătrâni de seama lui, fiecare din ei demonstrându-i că în restaurantul pe care îl servea cu credință, el
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs, care conducea Încet, și se uitau amândoi la fețele fetelor care se plimba câte două de-a lungul trotuarului estic, luminat de felinare, vânzătoare ce se ofereau riscant pentru un pahar la han, o plimbare cu mașina În viteză și pentru simpla distracție. Pe cealaltă parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne, cu spatele spre pantele nisipii și tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de prost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iubesc și-și amintesc Întotdeauna, eu rămân credincioasă trecutului În haine negre sau cu bentiță neagră, eu nu uit. Și ochii Îi poposiră o clipă la fata cu care era evreul, cum ar privi un automobilist obosit, ajuns la un han de rând, perdelele stacojii și berea apoasă, Înainte de-a conduce mai departe până la cel mai bun hotel, cu muzică și palmieri. Se gândi: „O să vorbesc cu ea. Are o siluetă frumușică“. Căci, la urma urmelor, nu poți trăi Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Păcurarilor cu ironii usturătoare: “Moșule, ie sama de ține bine telegarii ceia, să nu ieie vânt, că Iașul ista-i mare și Doamne ferește să nu faci vreo primejdie!” Cu zâmbetul pe buze, pasul a devenit deja mai ușor. Trec de Hanul Trei Sarmale, de unde parcă și aud întrebarea lui Costică, feciorul cel mare al Ecaterinei Luca - vestita hangiță - “Mamă, da’ care-i partea mea din toată moștenirea asta?” Răspunsul hangiței te lasă fără replică: “Măi băiete! Vezi tu drumul ista cât
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spusa jupânesei și a luat “drumul” Buciumului... N-a făcut, însă, prea multă cale pe cea arătată de “Coana Tincuța” și, ca un om cu multă glagorie, a deschis Restaurantul “La Doi Castani”. Doar la o aruncătură de băț de “Hanul Trei Sarmale”. Urc mereu, în timp ce în memorie mi se desfășoară, ca la “Panaramă”, momente din drumețiile mele mai vechi. Din marginea șoselei ce purcede spre culmile Repedii, îmi trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium, în foișorul căruia Mihai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la o aruncătură de băț de “Hanul Trei Sarmale”. Urc mereu, în timp ce în memorie mi se desfășoară, ca la “Panaramă”, momente din drumețiile mele mai vechi. Din marginea șoselei ce purcede spre culmile Repedii, îmi trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium, în foișorul căruia Mihai Eminescu, sosit aici de multe ori împreună cu familia Micle, a petrecut nopțile dormind pe un braț de fân proaspăt cosit. Într-una din seri, pe una din scândurile foișorului, a scris prima strofă din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tramvai își lăsa pasagerii taman în mocirla din jurul rondului și, clămpănind din clopot, lua cale întoarsă... Ei, dar gândul că pe aici or fi pășind cândva și cei doi mari și nedespărțiți prieteni - Eminescu și Creangă - în drumul lor către “Hanul Trei Sarmale” sau spre crâșma “La Doi Peri”, îmi încălzește sufletul și pasul îmi devine mai sprinten... După o asemenea drumeție, somnul a venit cu pas grăbit și, luându-mă în brațe, nu m-a slăbit până în zorii zilei... Un
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ghirlande de flori În jurul gîtului, tremurîndu-și șoldurile Într-un dans promițător. Cred că tomnatecul Gauguin s-a plimbat mult prin piețe Înainte de a-și lua zborul spre țărmuri Îndepărtate. Și eu care visam o troică, o cergă de blană, un han În cîmpie, un grog fierbinte și un bărbat necunoscut. Pe atunci nu apăruse la noi Încă noțiunea de kitsch. A rămas o scurtă secvență dintr-o peliculă ștearsă. Filmul nu era reprezentativ, nici Pakardul albastru pe care Îl cumpărase tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a Înregistrat nici un precedent al vreunei alte tulburări seismice similare pe insula noastră de la cutremurul din 1534, anul rebeliunii lui Thomas Mătăsosul. Epicentrul pare să se fi situat În acea parte a regiunii metropolei care e constituită din cheiul hanului și din parohia Sfîntului Michan pe o suprafață de patruzeci și unu de acri două sferturi și un stînjen. Toate impunătoarele reședințe din vecinătatea palatului de justiție au fost ruinate și nobilul edificiu Însuși unde În momentul catastrofei se desfășurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Luați-l de aici!“ Rowe nu se trezi, ci trecu În alt vis. Acum, se vedea pe strada principală a unui orășel de provincie, unde, copil fiind, stătuse cîndva la o mătușă, sora mai mare a maică-sii. LÎngă curtea hanului La stema regală, zărea ferestrele luminate ale șopronului din fundul curții, unde aveau loc În fiecare sîmbătă „serate dansante“. Ținînd la subsuoară o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să iasă din vestiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrebă el. Adică, statuile din care țîșnește apa... Privind-o, inima Îi bătea cu putere, ca și cum ar fi fost un tinerel la prima lui Întîlnire - În fața unui cinematograf, Într-un restaurant „Lyons“ sau la o serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare superbe, cum nu mai văzuse niciodată. — Nu pricep, zise ea. — De unde știai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care-i iubești. Așa, da, merită să-ți primejduiești sufletul!“ GÎndurile lui Digby se Întoarseră la Anna Hilfe. Ori de cîte ori se gîndea la ea, simțea o ciudată strîngere de inimă. Întocmai ca odinioară, cînd aștepta - În curtea unui han numit parcă La Stema regală - iar fata iubită venea Încet pe uliță, În noaptea grea de frumusețe, dar și de suferință și deznădejde, pentru că pe atunci era prea tînăr ca să i se Întîmple așa ceva... Era sătul pînă peste cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
necunoscute și un fel de deziluzie, ca aceea Încercată În copilărie cînd asista la vreo partidă de crichet prost jucată, cînd nu-l Întîmpina nimeni acasă În vacanța de primăvară sau cînd aștepta zadarnic, ore Întregi, o fată la poarta hanului „La Stema regală“. Digby nu putea asemui cu nimic această Încăpere. Sanatoriul Îi apărea ca ceva artificial, ascuns Într-o grădină. Era oare cu putință ca viața de toate zilele să fie așa? Își amintea vag de o pajiște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de propria lui suferință. — Cred că nu s-a Întîmplat nimic acolo, se pomeni el spunînd. Poliția locală... — Anglia e o țară foarte frumoasă, Îl Întrerupse domnul Prentice pe un ton amar. Biserici normande, morminte vechi, islazuri comunale, sate cu hanuri... Fiecare șef de post are o căsuță frumoasă, cu o grădiniță, care-i aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din India, scos la pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte miracole. Tabloul reprezentând o vază cu trei crizanteme galbene, așezată pe o masă veche, alături de-o fâșie de mătase, spunea povestea unui han lyonez unde neguțătorii medievali de stofe se opreau, iar În noaptea popasului lor sulurile se desfăceau spre a fi admirate și pipăite. Conducta de Încălzire era o altă minune a lumii. Zgrunțurii și petele de rugină o făceau să semene
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din ziua de azi poartă adesea singurătatea în suflet și o mai și caută cu orice prilej în lumea din afară. Poteca pe care au apucat‑o cei trei tineri este un traseu de munte care se aruncă temerar înspre hanurile de țară din Grinzing. Pe poteca asta o iau, așadar, cei trei, iar când vor ajunge jos, vor bea o cafea. Vilele vechi din vale se ascund după copaci, deși sunt foarte arătoase. Verandele închise cu sticlă sunt îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]