7,075 matches
-
Age, tome 64, Vrin, Paris, 1997, pp. 206, 207. 10 Poem postum publicat în Tomis, II, 6 iunie 1967 și Contemporanul, nr. 27, 1968, în Ion Vinea, op. cit., p. 460. 11 A trăi o anumită irealizare produsă de activitatea de imaginare provocată de text ne ridică din datul realității (cf. Wolfgang Iser, Actul lecturii. O teorie a efectului estetic, Editura Paralela 45, Pitești, 2006, p. 307). 12 "Golul orb al lumii pale" (Ispită, vol. Ora fântânilor, 1967, în Ion Vinea, op. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
puterea a doua" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). Această a treia mișcare, guvernată de har, reprezintă coborârea de sine (decreația) până la nimicul din care am fost creați. Eliberați de greutatea materială și de cea imaginară, "cădem spre înalt" (ibidem), ușurați de tot ceea ce în noi se leapădă de noi. A coborî până la ultima limită a golului din noi înseamnă a primi darul imponderabil al harului la a cărui înălțime nu ajungem decât în adâncul în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semitransparentă lumea fanteziei, spre care tindem. Fiecare tablou măreț apare ca și cum s-ar ridica invizibilul perete despărțitor dintre lumea reală și cea ideală și el nu e decât deschiderea prin care se profilează complet acele făpturi și ținuturi din lumea imaginară, care licăresc doar imperfect prin lumea reală" (F. W. J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Editura Humanitas, București, 1995, pp. 307-308). 3 În acest sens vorbește Marin Tarangul despre actul străbătător al privirii care creează poeticul, despre "dreptul natural al privirii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
față" (Simone Weil, Greutatea și harul, ed. cit., pp. 178, 81). 14 Despre neînserata iubire (PD), p. 227. 15 Prima oară (E), p. 106. 16 Alb, veșmântul (PD), p. 252. "A te goli de lume. A te despuia de domnia imaginară asupra lumii" (Simone Weil, op. cit., p. 49). 17 Balada splendorii (E); Athanatos (E), pp. 120, 158. În "adiere de vânt lin și acolo va fi Domnul" (3 Regi 19, 12). 18 Despre poezie (E), p. 146. 19 "Trupul unui om
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 248). Semnificabilul originar este posibilul încă nemanifestat, prezentul lui fiind doar potența imprezentabilă, iar viitorul său stă în existența în care el nu mai există, e deja inexistentul care trece în actul manifestării. Nu este, prin urmare, un "posibil imaginar, deci ca o reprezentare a ceea ce nu există" (ibidem, p. 247), ca și cum ar reflecta în imagine ceea ce va fi, ci pura prezentare de sine în trupul poetal al unei imagini ascunse, autodonația revelatoare a unui infra-existent. Aici, cum spune Jean-Luc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ții minte că Minos trebuia să-i sacrifice lui Poseidon taurul superb trimis lui de zeu din adâncul mării? Parșivul! Refuzând să-l mai dea înapoi, și-a furat practic darul, căzu Ondine pe gânduri. Trees cochetă mai departe cu imaginara situație evocată: − Ce se întâmplă când o parte din misterul tău încă neîngrădit de forme îți năvălește în lumină prin privirea unui artist primit în ospeție intimă? Ei, bravo lui dacă revine din voiajul ăsta șamanic cu o capodoperă! Dar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
you did". Era roșie ca focul și privise în sală, nu la el, când rostise cuvintele incriminatoare; trăia în fața publicului, încarnată pe scheletul privirii lui, cotând în permanență nivelul de audiență al vieții ei și locuind, practic, pe un ecran imaginar de televiziune hămesit de feedback pozitiv. Cuvintele spune sincer fâlfâiseră degeaba prin aer, fără a găsi în final o ușă la care să bată - o despărțitură eficace între spațiul public și cel privat; anacronice, fuseseră supte de deschiderea nelimitată a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
foarte în acord cu ceea ce forurile Uniunii așteptau să audă. În măsura posibilului, obiectivul fusese atins; mai departe începea întoarcerea la lumea familiară lor, ceea ce ar fi putut la fel de bine spune și nomazii după sâcâitorul joc de-a oglinda. Podul imaginar dintre cele două grupuri, cu ideea căruia cochetaseră la început, îi împingea acum hotărât înapoi, de cele două părți ale sale, și pe unii, și pe alții. Despărțirea fu scurtă și zgârcită în formalități. Mai-marele gazdelor primi o carte de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în seamă, obligate să facă anticameră, o serie de crize ar trece, poate, de la sine; pur și simplu puterea lor de constrângere s-ar uza cu timpul. Ieșirea dintr-o epocă se propulsează tocmai prin isteria stârnită de sfârșitul ei imaginar. Profeția sfârșitului se împlinește numai pentru că e luată în serios. Atunci Ian se lansă într-una din explorările sale favorite: − E drept că suntem o civilizație a nerăbdării, definită de impetuozitatea juvenilă a unui Alexandru Macedon. Uite, multă vreme chinezii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
valorii. În minte i se învârtea un disc din copilărie cu Olandezul zburător, ascultat obsesiv de tatăl ei. Când izbucnea furtunos corul umbrelor și vocea fantomei tuna "sieben Jahre sind vorbei"6, tatăl închidea ochii, plonjat în delirul unei făptuiri imaginare ce-și așteptase până la exasperare realizarea. Cândva, îi destăinuise că numele de Ondine se inspira din opera wagneriană: tatăl ar fi dorit-o purtătoarea eroului înspre izbăvire, călăuzitoarea lui afară din învolburata nedeterminare. Cu alte cuvinte, Ondine era valul bun
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
flautist într-o orchestră de provincie, așteptând zadarnic șansa intrării în lumea muzicală a primei scene. Înaintea audițiilor decisive tracul îl descompunea, lăsându-l complet epuizat la susținerea probei. Pentru că valul cel înălțător întârziase atât la întâlnire, îl ajutase el imaginar să "se" ivească, dedicându-i singurul său copil ca pe un legământ al rămânerii credincioase în așteptare până la moarte. Treu sein - a fi fidel - se numea boala de care suferise el cronic până la handicap. Așteptase deșănțat de rigid o formă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întinde imperios de nevoiaș înspre femeia de alături - un căuș al penuriei ultime, tremurător și deznădăjduit, un umil golf uman, în care se legăna majestuos la ancoră marele vid. Se opri în loc jenat și-și îndreptă spatele de o încovoiere imaginară: deși perfect vertical, se descoperea chircit la marginea umbroasă a femeii, cu ochii în pământ, cerșind cu nerușinare pietrăria ei prețioasă. În curbura întinsă implorator către ea bălteau străveziu toate lucrurile jinduite rămase lui deocamdată neatinse. Îl neliniști până la panică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Dar psihologul este un participant la construcția de sens colectivă și el reproduce, adesea, structurile sociale și dimensiunile ideologice În care s-a format ca personalitate și ca profesionist, Învățând ordinea socială și tipul de putere, referințele, ancorările, negațiile, vibrațiile imaginare. Este participant la construcția colectivă a imaginarului. Imaginarul social - iată grila de lectură și de reglare cu care participăm la viața socială și punem ordine În faptele și evenimentele de care ne lovim. O producție mintală: analizăm și construim o
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
activă”, Îl citez din nou pe Castoriadis, o reorganizare dinamică a realului, o nouă re prezentare de sine. Poate mai mult decât „savantul-amator”, cum Îl numește Moscovici pe omul obișnuit care privește și analizează, psiho(socio)logul propune o viziune imaginară construită nu doar din reflecții și experiențe personale, ci - mai ales - prin implicare, prin participare. El vine cu un discurs elaborat cu instrumentele profesionistului, ale analistului și ale diagnosticianului deprins să identifice complexitatea fenomenelor și defectele de proiectare ale construcției
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu e nou, au mai apărut jurnale intitulate „roman” sau romane care au virtuțile unor studii de sociologie clinică, cum e cartea lui Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe Înțelesul tuturor, un reportaj-roman despre Închisorile comuniste. Poetul turtureanu descrie unui prieten imaginar, În treisprezece scrisori, viața sa Într-o instituție controlată situațional de un anumit sistem, Într o anumită epocă, pe care am cunoscut-o bine eu Însumi. Și nu numai eu. Desigur, poet fiind, recurge la artificii artistice, complică, Încurcă identitățile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
uneori eterică, mângâietoare, alteori devoratoare, distrugătoare. Iar practica delațiunii se conjugă cu voluptatea purtării fantomei personale, semn al constrângerii și siguranței. Viața aceasta ascunsă semnifică nevoia intimității cu cei puternici, exprimă dorința construirii unui spațiu antideșertic, e autoprotejare și fructul imaginar al expansiunii, al nevoii de perfecționare, al inițierii, al autodepășirii, al purității. Delațiunea ca aspirație de purificare, ce ironie a sorții! Toți ascund câte ceva, mizând pe incapacitatea celorlalți de a descoperi secretul. Superficialitate, derizoriu și trăiri adânci, dar secrete - aici
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de presă că „poporul meu” este capabil de orice sacrificii, mai ales să-și reducă consumul pentru a plăti datoria externă. Istoria aceasta nu e fără urmări. Se simt și astăzi mulți chemați să gândească și să simtă pentru un imaginar popor al lor. Avem desigur o identitate comună dacă ne gândim la același spațiu geografic și istoric, la unele trăsături morfologice. Dar identitatea psihosocială este produsul unui proces interactiv dintre individ și câmpul social, are regimul nodului central al personalității
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Ioan Cuza� Ia?i, 1993) am ar?tat c? refacerea istoriei disciplinei noastre este o �ntreprindere anevoioas? ?i ea poate fi realizat? �n variate moduri: c?ut�nd printre autori ?i scrierile lor că ?i cum am fi �ntr-un muzeu (imaginar) �n care lucr?ri, autori, acte, fapte stau că pe etajere, ca �n vitrine, ?i li se schimb? din c�nd �n c�nd etichetele de identificare; f?c�nd �inventarul� ideilor, teoriilor, doctrinelor care au �ncercat s? surprind? mai
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a repeta cu tandrețe acel: „A se scuti, Miticăț”. Există, slavă Domnului!, merite suficiente în dreptul atâtor și atâtor nume, pentru a nu fi nevoie de acest „construct” prea din cale afară de „postmodernist”. La ce ne-ar folosi o altă meritocrație imaginară? În sfârșit, ceea ce aș numi hârtia de turnesol. Este vorba de reacțiile pe care le avem la informațiile oferite de dl Mihai Pelin în diferite forme - cărți, analize, articole etc. Dacă ne convine ce scrie dl Pelin, îl cităm ca
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ca Domnia sa, in intervalul în care nu mai sunt la putere, procedează la fel de infantil față de adversarii lor politici nu fac decât să dovedească celor din afara României că diferența între românii „de bine” și cei „de rău” a devenit una aproape imaginară . Hărmălaia „organizatorică” de după sângele vărsat în decembrie 1989 a adus în față nu doar vechi comuniști „de omenie”, lucru care putea fi evitat cu greu, nu doar disidenți de seră, dar și „lupi tineri”, veniți din familia foarte numeroasă a
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
sa face orice. Eroarea teribilă a dlui Breban este că, în sinea sa, persistă să reproșeze românilor că nu au făcut front comun în jurul Domniei sale în 1971. Asta este ceea ce-l roade. Clamarea zgomotoasă a meritelor - reale și mai ales imaginare - trădează tocmai această nefericită incapacitate de a accepta că nu mai poate schimba nimic din ceea ce s-a întâmplat. În loc să accepte că a calculat greșit, dl Breban continuă să creadă că restul lumii - fie ea lumea românească, fie ea lumea
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ea lumea occidentală - a fost în eroare. Chiar și incapacitatea de a duce până la capăt crucea pe care i s-a năzărit că o alesese în 1971 este trecută pe lista slăbiciunii celorlalți. Câtă vreme dl Breban nu reclamă merite imaginare, nici un om de bună-cuviință nu-i poate reproșa că, după întoarcere, a tăcut mâlc, rezistând „numai” prin cultură. Cei mai mulți am ales această cale. Dar dl Breban e făcut să pluseze, chiar dacă așa ceva îl aruncă în minciună ori doar în ridicol
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
relațiile pe care le cultivă, ci solidaritatea cu setul de valori democratice pe care le slujește strălucit prin scris de peste două decenii. Solidaritatea cu dreptul Domniei sale de a se afla în eroare, fără a fi decapitat pentru trădări nedovedite, comploturi imaginare sau presupus haimanalâc profesional și etic. Dacă astăzi acceptăm linșajul împotriva cuiva, practic acceptăm legitimitatea lui împotriva fiecăruia dintre noi. Când suntem mai înclinați să scuipăm decât să îmbrățișăm, când suntem extrem de preocupați de vinovăția altora față de noi, dar dormim
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
trăind într-o libertate perfectă și care nu mai are nimic de spus?”, se întreabă Kurt Vonnegut. Omul e „confuzionat” rău de tot, nu-i așa? Ce ți-e și cu „drama opțiunii”! „Cruciada împotriva comunismului a fost chiar mai imaginară decât stafia comunismului”, spune A.J. Taylor. Despre zicerea asta chiar nu știu ce să spun. Îmi trebuie ceva timp de gândire. „Comunismul distruge democrația. Dar și democrația poate distruge comunismul”, crede André Malraux. Pentru asta nu-mi trebuie timp de gândire
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
pușcăriile comuniste. Pentru a proba că ipochimenul a făcut și poliție politică, oameni serioși și-au pierdut vremea și sănătatea cotrobăind prin arhivele atât de parțiale - și astăzi, și mâine, mereu! - care au fost puse la dispoziția unei instituții aproape imaginare de către o alta, pare-se eternă. De fapt, tot ceea trebuia intreprins spre a dovedi că bâțâitul a practicat poliție politică ar fi fost fotocopierea colecției acelei fițuici săptămânale în care a tunat și turnat împotriva „dușmanilor poporului”, cum numai
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]