7,158 matches
-
În micul ei teatru, a jucat în piese ca "Bărbierul din Sevilla" de Beaumarchais în rolul unei servitoare, spre amuzamentul lui Ludovic al XVI-lea. Prin dorința sa către plăcerile simple și prieteniile exclusiviste, Maria Antoaneta își face din ce în ce mai mulți inamici chiar și la curtea de la Versailles. A fost tentată să influențeze politica regelui, de a face și desface miniștrii, întotdeauna la sfatul prietenilor. Totuși, contrar zvonurilor, rolul ei politic a fost extrem de limitat. A existat o întreagă campanie împotiva ei
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
oribile. Fără să știe nimic despre soția și fiica lui, Gion s-a întors acasă după câteva zile în Jilava. Carieră și popularitatea lui pe scenă a fost întreruptă definitiv. Nici un fost deținut politic nu va fi altceva decît un „inamic al poporului” și nici vorbă de a fi adorat de cineva în noua societate. Gion însă a continuat să iși cânte cântecele lui în multe restaurante din București și pe Litoral din 1960 până în 1978. Este mult mai obscur decât
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]
-
aeropurtate s-au concentrat la Oosterbeek pentru ultima lor acțiune de luptă. La est de localitate, se aflau batalioanele 1, 3 și 11 de parașutiști și regimentul de infanterie care, în timpul luptelor sângeroase din dupăamiaza zilei, au reușit să respingă inamicul și să păstreze fragilul cap de pod. În pădurile de la vest de Oosterbeek, Brigada a 4-a de parașutiști a luptat pentru a ajunge în zona diviziei, dar a trebuit să facă față reacției viguroase a infanteriștilor germani, care aveau
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
atacurile împotriva polono-lituanienilor. Hmelnițki a negociat cu suedezii pentru a-și coordona acțiunile împotriva Uniunii polono-lituaniene. În 1656, principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, s-a alăturat luptei antipoloneze. Uniunea statală polono-lituaniană a supraviețuit miraculos în fața atacurilor concentrice ale inamicilor ei. Suedezii nu s-au limitat la atacurile împotriva Poloniei și Lituaniei și au început războiul și cu Rusia. Situația s-a complicat și mai mult pentru Hmelnițki, de vreme ce aliații săi suedezi erau în război cu țarul, suzeranul cazacilor. În afară de
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
sale. Relația între Afonso și mama sa a fost una dificilă. La numai unsprezece ani, Afonso avea deja idei politice proprii, foarte diferite de cele ale mamei sale. În 1120, tânărul prinț a trecut de partea arhiepiscopului de Braga, un inamic politic al Teresei, și amândoi au fost trimiși în exil din ordinul ei. Afonso și-a petrecut următorii ani în afara țării sale, sub supravegherea episcopului. În 1122 Afonso a împlinit patrusprezece ani, vârsta majoratului în secolul XII. S-a proclamat
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
numeroși evrei expulzați și ei din Palestina (cei de naționalitate rusă, Rusia luptând în război împotriva Imperiului Otoman). Acolo l-a cunoscut pe Vladimir Jabotinski, împreună cu care a dezvoltat ideea creării Legiunii Evreiești pentru a lupta împreună cu trupele britanice împotriva inamicilor comuni, cu scopul de a elibera Palestina în beneficiul poporului evreu. La propunerea lui Jabotinski, el a format Corpul de călăreți ai Sionului în anul 1915, care este considerat a fi prima unitate militară exclusiv evreiască din ultimii aproape 2000
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
Guards, în iunie 1914, și deși Eduard a fost dispus să servească pe front, secretar de stat pentru război, Lordul Kitchener, a refuzat să-i permită, invocând răul imens care ar apărea dacă moștenitorul tronului ar fi fost capturat de către inamic. În ciuda acestui fapt, Eduard a vizitat linia frontului cât de des a putut, lucru pentru care a primit Crucea Militară în 1916. Rolul său în război, deși limitat, l-a făcut popular printre veterani. Eduard a participat la primul său
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
semnat din nou pacea în 1373. La moartea lui Henric în 1379, ducele de Lancaster și-a prezentat din nou pretențiile, și a găsit din nou un aliat în Portugalia; dar, conform analiștilor de pe Continent, englezii și-au ofensat atât inamicii, cât și aliații; Ferdinand a semnat pe cont propriu pacea la Badajoz în 1382, în tratat menționându-se că Beatrice, moștenitoarea lui Ferdinand, se va căsători cu regele Ioan I al Castiliei, asigurând astfel uniunea celor două coroane. Ferdinand a
Ferdinand I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310252_a_311581]
-
după un an, încercând cu eroism și abnegație, dar fără succes, să apere ceea ce clădise. După ce a trecut munții în fruntea trupelor sale, după luptele nefericite de la Năeni și Ceptura și după strălucita manevră prin care s-a degajat de inamic, Mihai și-a ales pentru rezistență un loc la nord-est de Ploiești, pe valea Bucovelului. Existența orașului, cu oamenii lui, devotați domnitorului, în spatele taberei, îi oferea acestuia liniștea și răgazul de a-și odihni armata istovită, posibilități de aprovizionare și
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
clase a VII-a de la Liceul „Petru și Pavel” au fost desființate din cauza atitudinii patriotice a elevilor, o femeie a fost arestată pentru că adăpostea prizonieri români evadați din lagăre. Aveau loc mereu împotriviri la rechiziții, muncitorii sabotau transporturile și depozitele inamicului sau refuzau să lucreze pentru acesta. Ocupanții germani au intrat în conflict până și cu autoritățile numite de ei (în 1917, primarul orașului a fost destituit și arestat), fără ca mișcarea de rezistență să poată fi înăbușită. În condițiile desăvârșirii unității
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Adjutanturii al Diviziei 5 Infanterie (1941-1942). În noiembrie 1942, este luat ca prizonier în U.R.S.S.. Semnează o adeziune și se înrolează în Divizia 1 Infanterie Voluntari "Tudor Vladimirescu", formata din prizonieri romani, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă tradare pe timp de război), încălcându-și astfel jurământul de credință față de țară și Rege, fiind numit locțiitor tactic al comandantului (noiembrie 1943 - octombrie 1944, ianuarie - martie 1945) și comandant al Diviziei (octombrie 1944 - ianuarie 1945 și
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
își făcea prezenta doar în Mordor, ținutul sau luat prin forță de la oameni, sub forma unui ochi fără pleoape și înglobat în flăcări, suit în vârful turnului Barad-Dur. Galadriel, regina ținutului fermecat al elfilor, Lothlórien, era cel mai de temut inamic al lui Sauron, căci posedă putere atât de mare încât nici o armie orcească sau vreun demon nu reușea să intre în Lothlórien fără să moară. Singurul care ar fi fost în stare să intre în Lórien ar fi fost, dacă
Sauron () [Corola-website/Science/309045_a_310374]
-
Numele de Sauron provine din adjectivul 'saura', care în limba Quenya ( limba ficționala inventată de Tolkien ) înseamnă abominație. În Sindarin ( o altă limbă inventată de Tolkien ) Sauron este numit Gorthaur, care înseamnă 'temută abominație'. Sauron are și alte nume, precum Inamicul fără Nume sau Sauron Înșelătorul, nume dat de Dúnedain (urmașii lui Isildur) pentru rolul jucat de acesta în facerea inelelor și căderea Númenorului.
Sauron () [Corola-website/Science/309045_a_310374]
-
4 iulie 1940, constituind foști funcționari ai statului român sau suspecți de colaborare cu administrația română. În următoarele luni au fost arestate alte cca. 2 000 persoane, majoritatea fiind lucrători ai căilor ferate în care regimul sovietic nu avea încredere. Inamici potențiali ai puterii sovietice au fost considerați și germanii din Basarabia, urmași ai coloniștilor din secolul al XIX-lea. Astfel, în lunile iulie-noiembrie 1940 au fost repatriați în Germania cca. 124 000 de germani basarabeni, conform unor acorduri bilaterale sovieto-germane
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
respins cu succes și pe langă puterea arcurilor zvelte ale Galadhrimilor a fost și puterea inelului "Nenya", prea mare ca să fie înfrânta. Decât dacă Sauron însuși având Inelul Suprem ar fi venit în Lorien acesta ar fi căzut în mâinile inamicilor. Galadriel adesea se luptă cu Sauron în gând ea fiind telepatica. Acesta dorea cu ardoare să vadă în mintea lui Galadriel și s-o controleze, dar nu putea. Ea era prea puternică pentru el. Se spune că în timpul celei de-
Galadriel () [Corola-website/Science/309188_a_310517]
-
ei, camarazii de arme nu l-au trădat Gestapoului”. Este remarcabil că în timpul celor doi ani de comploturi, structurile opozanților de la toate nivelurile au rămas nedescoperite. O explicație ar fi aceea că în acele momente Himmler se concentra încă asupra inamicilor tradiționali ai naziștilor, social-democrații și comuniștii, (și, bineînțeles, evreii), și nu putea crede că există un centru al opoziției chiar în apropierea sa. Un alt factor hotărâtor a fost protecția asigurată de Canaris compolitiștilor. Slăbiciunile majore ale corpului ofițeresc erau
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Răsăriteană și să obțină controlul asupra Poloniei la est de Vistula. Această bătălie a fost descrisă ca un triumf al teoriei sovietice a „războiului operațional”, care presupunea o coordonare completă al tuturor mișcărilor frontului și semnalelor de trafic pentru înșelarea inamicului cu privire la ținta ofensivei. În ciuda mărimii forțelor implicate, comandanții sovietici de fronturi au reușit să-i înșele până în ultima clipă pe comandanții germani de armate asupra principalei axe de atac. "Oberkommando des Heeres (Înaltul Comandament al Armatei)" se aștepta ca următoarea
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
din gruparea "azionistă". Partizanii comuniști italieni au pretins că partizanii catolici și "azioniști" au refuzat să accepte autoritate liderului iugoslav Josip Broz Tito. De asemenea, comuniștii i-au acuzat pe cei atacați că ar fi colaborat în domeniul spionajului cu inamicul fascist. În vreme ce grosul trupelor de rezistență au acționat în regiunile muntoase din Alpi și Apenini, au mai existat grupări importatne în câmpia râului Pad și în principalelel orașe. "Gruppi di azione patriottica (Grupurile de acțiune patriotică)" au organizat o serie
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
Câteva au fost transformate în T-54, după schimbarea transmisiei, turelei și tunului. Alte variante: Efectul psihologic al apariției tancurilor T-34 pe câmpul de luptă din vara anului 1941 a fost imens. Armata germană se aștepta să înfrunte un inamic inferior, însă T-34 era superior tancurilor germane și aproape invulnerabil în condiții normale de luptă. Singurele arme eficiente împotriva noului tanc sovietic erau tunul antiaerian de calibrul 88 mm, aviația și folosirea obuzierelor de la distanță mică. Infanteria germană era
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
se strecurau sub armuri. În zori, cruciații încep marșul spre izvoarele de la Hattin. Sute de cai muriseră deja doborâți de sete sau de săgețile sarazinilor, mulți cavaleri mărșluind cu infanteria. Moralul armatei creștine era foarte scăzut, unii cavaleri trecând la inamic. Dificultățile au încetinit înaintarea coloanei până când marșul a fost din nou oprit. Infanteria cedase brusc și, cu strigăte puternice, sute de pedestrași părăsiseră coloana, năpustindu-se pe pantele stâncoase spre locul în care credeau că vor găsi apă. Confruntat cu
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
aparținând României, ocupate samavolnic de Uniunea Sovietică. Primii care au intrat în luptă au fost, în ambele tabere, aviatorii. Formațiunile de bombardament au survolat linia frontului, în căutarea unor ținte care să afecteze decisiv puterea de luptă și economică a inamicului. Astfel, în primele ore de dimineață, o formație de șase bombardiere sovietice s-au apropiat, peste Marea Neagră, de instalațiile portuare ale Constanței. Escadrila 53, afectată apărării litoralului, era plecată în misiune. Numai locotenentul Horia Agarici, cu rezervoarele de carburant perforate
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
din capul formației. Îl lovește decisiv. Avionul sovietic cade în mare și explodează odată cu bombele pe care le transporta. Printr-o ranversare și un semitonou, Agarici revine la atac, trăgând în avionul din dreapta, care cade. Apoi atacă și al treilea inamic, care se îndreaptă spre sol, deși nu are incendiu la bord. Probabil că echipajul a ales prizonieratul... În acel moment, al doilea avion lovit de Agarici este luat în primire și de artileria antiaeriană română. Celelalte două avioane sovietice au
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
era în favoarea unei inițiative diplomatice prin care liderul sovitic Stalin să fie convins să acționeze ca mediator al unor aranjamente cu SUA și aliații acestora, și o tabără a durilor, care erau în favoarea unei ultime bătălii „decisive”, care să producă inamicului niște pierderi atât de cumplite, încât SUA să se arate dispuse să ofere condiții de pace acceptabile. Ambele abordări ale problemei se bazau pe experiența căpătată în timpul războiului ruso-japonez din 1905. Acel conflict a fost caracterizat printr-o serie de
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
Filipinelor și din insula Saipan, aflat în fața posibilității unui atac aliat asupra arhipelagului nipon, Cartierul general imperial a ajuns la concluzia că singura soluție care mai rămânea era lupta și sacrificiul întregului popor, care să provoace pierderi atât de mari inamicului, încât să-l facă să-și piardă dorința de luptă. În februarie 1945, prințul Konoe Fumimaro i-a dat împăratului Hirohito un memorandum care cuprindea o analiză a situației și în care se afirma că, dacă războiul va continua, casa
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
sovieto-japoneze. Japonezii considerau că victoria sovietică împotriva germanilor se datora în mare parte neutralității nipone și că ar fi fost în avantajul ambelor părți ca URSS să sprijine poziția guvernului de la Tokyo, de vreme ce Statele Unite era, cel puțin pentru viitor, un inamic comun. Pe 9 iunie, apropiatul împăratului, marchizul Kido Kōichi, a făcut analiză a situației prin care avertiza în legătură cu incapacitatea Japoniei de a mai duce un război modern și cu improbabilitatea ca guvernul să poată controla revoltele interne. Kido a i-
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]