6,237 matches
-
a de-a doua grupă, condusă de Ripley. Voi luați al doilea radar. La primul semn, prioritatea constă în capturarea creaturii și ducerea la sas. Anunțarea descoperirii la celălalt grup nu are importanță pe moment. Haide! Părăsiră pasarela în șir indian. Niciodată culoarele nivelului A nu păruseră atât de lungi și întunecate ca în aceste momente. Fiecare metru pătrat al navei era cunoscut ea-n palmă de Dallas. Dar știind că o bestie hidoasă putea să se ascundă pe undeva șt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Are o presimțire. Îl oprește și sare în el. Îl întreabă pe șofer: — Bistroul Aux Immigrants Heureaux. Știi unde e? — Dumneavoastră ce credeți? răspunde șoferul cu o întrebare și abia atunci Lionel observă că are de-a face cu un indian sikh - cu barbă și turban. Știți că marțea e închis? — Tu ce crezi: știu sau nu știu? Șoferul oprește la câțiva metri de bistrou, pentru că nu are loc în față. Acolo sunt parcate trei mașini: una de la poliție, una de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șampanie Moet pentru acasă? Mi s-a părut potabilă. — Cu mare plăcere. Robert face un semn spre Gustave, care și-a revenit din leșin și a ieșit în ușa restaurantului. Între timp, un taxi oprește în dreptul lor. Șoferul e un indian sikh, cu turban și barbă. Lionel începe să creadă că toți șoferii din Angers sunt sikhși. Liliane se urcă - de fapt, e urcată cu greu de Robert și Lionel - pe bancheta din spate. Lionel se așază lângă șofer și se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cuvintele de undeva, de sus de tot, unde bieții muritori n-au acces. Mult după campionatul mondial de fotbal din Argentina, nea Gică se agățase de-a binelea de momeală. „Zici că ăștia sunt făcuți din bărbați spanioli și muieri indiene, adică indigene, cum zici mata? Cum dracu’, că arată ca noi. M-am uitat bine la televizor.Au fețele noastre.“ „Păi, rude latine, amantissime“, începea Tolea, fără să ridice chelia din registrul de socoteli, de parcă toată ziua n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
măcar pentru a găsi unul. Bătrânul își amintise, însă, dintr-odată, de pastilele pe care trebuie să le ia în fiecare seară și se repezi la bucătărie, să facă ceai. „Îți fac și dumitale. Un ceai special. Am un ceai indian, formidabil. Cu totul, cu totul special. Face minuni. Minuni inconfortabile, uneori, crede-mă“, bodogănea bibliofilul, retrăgându-se spre bucătărie. Îl aștepta să revină, privea peretele foarte înalt, ca la clădirile interbelice, plin de cotoare aurite și exotice. Se rotise iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primul este un complex de supoziții, un agregat de ipoteze iar poemul este un absolut. Poetul este un darsanik (cel care vede), așa cum afirmă Amita Bhose în cartea sa, Eminescu și India (Eminesciana, ed. Junimea,1978). În viziunea distinsei scriitoare indiene, "Eminescu nu a fost un filozof și a fost mai mult decât poet; el a fost un kavi, (poet înțelept)". Filozofia pură vorbește idee cu idee. Poezia vorbește imagine cu imagine, dar la poetul gânditor imaginile nasc nu numai reprezentări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
asemenea de mare puritate și vibrație, întâlnim la Rabindranath Tagore. Pe de o parte, concepția panteistă hindusă, în sensul că toate sunt în Unul, confundate prin iubire advaitam=anandam datorită unei armonizări existând din eternitate și, din acest motiv, poetul indian sacralizează și transfigurează poetic viața. Pe de altă parte, într-un poem deosebit de semnificativ din volumul Balaka Lebedele, poetul vorbește de zborul durând veșnic al unui stol de lebede însetate de un Dincolo indiscernabil, dar intens râvnit, luând pe aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
peste hotare originea viziunii spațiale infinite eminesciene, viziunea cosmică a autorului Luceafărului. În realitate, această origine nu se află nici în Estetica transcendentală din Critica rațiunii pure nici în Vedele sacre. Filozofia kantiană a spațiului și timpului precum și gândirea veche indiană, impregnată de spiritul incomensurabilului, au venit în consonanță cu viziunea cosmică a poetului. La Eminescu perspectiva spațio-temporală nu reprezintă un fundal inert, un decor neparticipant, ci orizontul necesar, activ, singurul în care se puteau mișca liniile de forță ale gândirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
stins, dar simbolica mitului lui Ghilgameș rămâne peren, cultura greacă s-a înnemurit în cultura europeană prin mituri precum Apollo, Orfeu, Dionysos, prin ideea de "secțiunea de aur" sau "proporțiile divine", iar presocraticii au fundamentat întreaga filozofie ulterioară occidentală. Vedele indiene au creat viziunea unui întreg popor, întruchipată în operele lor culturale poezia, sculptura, pictura, arhitectura. Configurația spirituală a popoarelor este o neonatură în natură, așa cum proclama Kant. * Și dacă vorbim în limbajul unor deschideri ale modernității, poezia își creează spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eternității alături de Unul. Volume precum Grădinarul dragostei, Fugitiva, Lebăda, Coșul cu fructe sunt catehisme ale exaltării vieții, iar Jertfa lirică o laudă a morții unică în literatura universală. Unind viața cu moartea într-un monism al bucuriei, Tagore contracarează ideea indiană pesimistă a lumii ca aparență creată de Brahma împreună cu Maya, iluzia: Dacă nemurirea nu ar fi cucerită în inima adâncă a morții, ... Atunci de ce ar mai fi aceste armate de rătăcitori, Sub ce impuls plin de nădejde ar fugi ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
voință de renaștere, de eternă întoarcere. * Așa cum afirmă în autobiografia sa, Ecce homo esența cărții Așa vorbit-a Zarathustra, este ceea ce Nietzsche consideră marea sa descoperire, Eterna întoarcere. Ideea revenirii, a renașterii iterative de-a lungul veșniciei, este de origine indiană. Omul revine în aceeași formulă ontică, iar pentru Eminescu, în același spațiu și același timp. Dar dacă pentru Eminescu eterna întoarcere este forma supremă a tragicului, în sensul că omul, care confiscă întreaga posibilitate de a fi, totalitatea Ființei, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fulgurant. Și atunci suntem, adică devenim acel Niciunde. Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke, Deschisul constituie pentru Rabindranath Tagore suprema năzuință: " Sfarmă lacătele porților tale,/ Părăsește-ți măruntele sentimente/ Și aruncă-te în Marele Deschis." În viziunea poetului indian, deschiderea supremă este figurată de zborul fără răgaz, zi și noapte. al unui stol de lebede: Nu aici! Nu aici! În altă parte!" Setea nebună de transcendere către un Dincolo fără formă și nume, cuprinde întreaga natură, cosmosul însuși. Lebedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
privirea", așa cum cerea Leonardo da Vinci. Încă din copilărie, simțindu-mă un însingurat, străin de lumea din jur, o puternică voință mă determina să-mi identific sinele cine sunt eu ? Astfel, după ce prin Eminescu, în adolescență, luasem contact cu gândirea indiană, budismul în primul rând (mai ales din cartea Bouddha et le bouddhisme a indianologului Hermann Oldenberg) și pe fondul unei puternice independențe de gândire preocuparea mea a fost de a afla care este libertatea metafizică radicală. Ca atare, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fanfara, le scrie pentru cei de la armată, pentru foștii securiști, activiștii de partid, tot ce ține de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat, nu-ș’ cum le răsucește, dar la el se plânge ca la filmele indiene, adică familia comandă cuvântarea, tocmește câte apreciază că e durerea, unu, două, trei discursuri, câți vorbitori vrea să aibă la ceremonie, eu angajez specialisul pe domeniu, le execută, le citim, le discutăm și p-ormă le dăm familiei gata printate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
boabele de tăciune că pe niște zaruri de os, eu cred că e limba gerurilor, de-aia vorbesc scurt ca să nu răcească. Se auzea bocănitul cizmelor rusești în foișoarele acoperite cu zăpadă din trecut, în timp ce noi ne strecuram în șir indian prin noaptea de vară a grânelor noastre frumos foșnitoare. Dar nu vântul vălurea grâul și izbea știuleții, era Căpcăunu, zburând pe deasupra imensei câmpii, urmărind cu ochii de vultur pe repetenții lui dragi ce trebuiau să fie la școală, fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că masele au intrat în școală, nu vom mai putea fi opriți de nimic, cel puțin pentru moment. Ne-am continuat drumul până în dreptul primei săli de clasă. Ne-am apropiat încet și fără sunet. Ne-am aranjat în șir indian. Am deschis ușa rapid și... nimic. Clasa era goală! Nici urmă de vreun gardian. Am ridicat din umeri și am purces spre următoarea. Ne-am apropiat la fel ca și la prima clasă și... nimic. Nici aici nimic! Ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe câte vreo creangă. Nici gerul nu-i mai pișca atât de tare aici. Au mers șovăind, căci nu știau ce pericole se ascund sub pătura groasă de zăpadă de sub picioarele lor. Se strecurau printre trunchiurile de Spini în șir indian. Oare mai avem mult? întrebă Soliteraj după vreun sfert de oră. Or fi mantiile astea din Leverif, și or fi ele căptușite cu tot felul de minuni, dar mie îmi îngheață oasele! Așa-i, zise Cosmin. Și mie... Vorbele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înapoie. Nu veni pe unde plecase, ci prin spatele lor. Se întoarse și se așeză, apoi se uită succesiv ba la Corvium, ba la locul de unde venise. Înțeleseră că nu aveau motiv de a se teme. Porniră tot în rând indian fără nici un cuvânt. În curând, în fața lor se dezvăluia scena unui întreg măcel. În dreapta cărării pe care o făceau mergând, zăcea un om îmbrăcat în alb. Mâna sa se odihnea pe o pușcă cu lunetă. Era împușcat în partea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu prea grăbiți, le mișcă dintr-un loc în altul, Nicu Ciot, maistrul lor, dar și angajatul firmei pe care și-o făcuse doamna Loredana, mai trece de ici-colo plictisit, părul lui negru, cârlionțat, îi cade într-un mod absolut indian în ochi, așa văzuse el prin filmele indiene care începuseră să se dea iarăși la televiziuni, și care filme făceau la mulțime, popor, oșteni, un rating deloc de mirare, firma lui Ciot pune termopanele, câștigase licitația ușor, nespus de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în altul, Nicu Ciot, maistrul lor, dar și angajatul firmei pe care și-o făcuse doamna Loredana, mai trece de ici-colo plictisit, părul lui negru, cârlionțat, îi cade într-un mod absolut indian în ochi, așa văzuse el prin filmele indiene care începuseră să se dea iarăși la televiziuni, și care filme făceau la mulțime, popor, oșteni, un rating deloc de mirare, firma lui Ciot pune termopanele, câștigase licitația ușor, nespus de ușor. Ușa de la Catedra Maestrului e acoperită cu afișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unui fotoliu gol și și-o lua la labă, era atent numai la fotoliul de ratan din fața lui, parcă vedea pe cineva acolo, în față, se futeau numai din ochi, fără să se atingă, eu știu că e o tehnică indiană asta, se masturba privind la scaunul ăla gol, pe cine o fi văzut în fața lui?, gâfâia ca un prost, iar eu... ca și cum n-aș fi fost în casa aia, prefera să se fută c-o imagine decât cu mine... Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
expoziție națională de pictură, împreună cu încă patru amici expozanți, tot ieșeni, și cum mai erau vreo două ore și ceva pînă la sosirea trenului, ca să nu ne plictisim, ne-am hotărât s-o luăm pe jos până la gară, în șir indian, printre liniile de cale ferată. Mergeam încet pentru că n-aveam nici o grabă, ne amuzam cu remarci hazlii pe care ni le aruncam unul altuia ca la pimpong. Doi muncitori lucrau de zor, fumând și astâmpărându-și din când în când
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
comunicări științifice de filosofie, indologie, istoria religiilor, istorie culturală și intelectuală în periodice academice din România și din străinătate. A editat revista de studii culturale Origini. Caiete silvane (5 volume, 2002-2003). Este autorul cărții Iter in Indiam. Imagini și miraje indiene în drumul culturii române spre Occident (Polirom, 2006). Are în pregătire pentru tipar volumele Eliade secret și Comentarii la legenda Meșterului Eliade. Îngrijește, la Editura Humanitas, publicistica din India a lui Mircea Eliade. Precizări scenografice Personajul principal al acestei cărți
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
distincția între societate și spirit comunitar). Pentru păstrarea echilibrului, Alexandru George adăuga că ar fi interesant ca un comparatist să depisteze „accentele personale“ din textul lui Nae Ionescu. Am comparat cele două texte, în special în privința ideilor lor asupra filozofiei indiene. E adevărat, așa cum scria criticul român, că profesorul debutant luase de la Max Scheler cadrul general al prelegerii, o serie de idei fundamentale și unele expresii ad litteram. Funcțiunea epistemologică a iubirii, la fel ca Liebe und Erkenntnis, confruntă concepțiile buddhistă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Dintre toate instanțele de împrumut pe care le dă Marta Petreu pentru acest capitol, una singură se verifică. E vorba de exemplele ce ilustrează că extazul mistic sau îngustarea câmpului conștiinței pot fi obținute prin mijloace fizice, mecanice: mantrele misticilor indieni și cazurile lui Böhme, Ignațiu de Loyola și Kant, citate de Underhill. Dar dorința ei de a găsi împrumuturi cu orice preț o împinge la afirmații care se apropie infinitezimal de falsul intelectual. Iată un exemplu (dar fără croșetele autoarei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]