5,794 matches
-
hobbesiană a lumii: un bellum omnium contra omnes, desfășurat mai ales la nivel microsocial și în special în cadru domestic. Părinții se detestă și se luptă continuu cu copiii (bunicii, mătușile și unchii sunt excepții solitare), soții se războiesc la infinit cu soțiile, iar prieteniile sunt puține și rare. Atlas a sesizat și a documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe” este uimitoare: omul „Abe” este aproape un monstru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe toată lumea. Categoria ficțiunilor despre lupta comuniștilor în ilegalitate se îmbogățește cu Furtuna (1960), A fost prietenul meu (1961), Străzile au amintiri (1962), Vară romantică (1962), Lupeni ’29 (1962), Cerul n‑are gratii (1963), Străinul (1964), La patru pași de infinit (1964), Runda 6 (1965), Cartierul veseliei (1965), Duminică la ora 6 (1966), Procesul alb (1966), Cerul începe la etajul III (1967). Tudor (1963) inaugurează superproducțiile cu subiect din istoria româ nilor, pe care regimul Dej se ferise a le promova
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Sufletul meu a regăsit pe Dumnezeu ! O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată de furtună. Flacăra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploaiei, cu verdeața câmpurilor, cu albastrul care părea un ochi al infinitului, cu infinitul însuși într- o armonie fierbinte. Simțea în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său se simțea în Dumnezeu... De aici încolo, toată viața lui Apostol până în fața ștreangului se desfășoară între el și Dumnezeu. Ca un personaj dostoievskian
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a regăsit pe Dumnezeu ! O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată de furtună. Flacăra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploaiei, cu verdeața câmpurilor, cu albastrul care părea un ochi al infinitului, cu infinitul însuși într- o armonie fierbinte. Simțea în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său se simțea în Dumnezeu... De aici încolo, toată viața lui Apostol până în fața ștreangului se desfășoară între el și Dumnezeu. Ca un personaj dostoievskian, se duce
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
L La capătul liniei (1983) 234, 243, 245 La dolce vita (1960) 181, 188 La Moara cu noroc (1957) 61, 81- 82, 92, 94, 103, 105 La nord prin nord‑vest (North by Northwest) (1959) 188 La patru pași de infinit (1964) 115 La vârsta dragostei (1963) 111, 113-114 Labirintul (1980) 192, 241 Liniștea din adâncuri (1982) 234, 241 Lumina de iulie (1963) 111-112 Lumini și umbre (1981-1982) 108 Lunca Bejinului (1937) 161 Lupeni ’29 (1962) 111, 115 M Maiorul și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
it not at all points arrested by the continuous golden walls of the universe [s.n.]? - the walls of the myriads of the shining bodies that mere number hâș appeared to blend into unity? Aici iaimginea ese folosită pentru a explica infinitul cunoașterii. 24 Ion Barbu, "Karl Firederich Gauss (100 de ani de la moarte), 1958", în Versuri și proza, 1984, p. 248: "Am pomenit de ermetismul memoriilor lui Gauss, în general, și al faimoasei secțiuni a cincea, în particular. El derivă dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
opace. Măguliți de cooptarea lor în sfera "celor ce știu", ei erau fidelizați sistematic și deveneau la rându-le vectorii unei comunicări orale pozitive, eficace și credibile în opinia publică, pe care "telefonul fără fir" al zvonurilor o multiplica la infinit. În raport cu mijloacele de comunicare oficială, demonetizate și discreditate de falsul flagrant pe care îl practicau de două decenii și de stereotipia vacuă care răspundea, pe plan formal, acestei propagande rudimentare, acest mecanism de comunicare predominant orală prin zvon, prin secrete
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în istoria umanității pentru câteva motive. Primul, aceasta este o eră a schimbării sociale extrem de rapide. Al doilea, rata schimbării sociale nu indică o scădere. Evident, unele lucruri, cum ar fi creșterea populației, nu pot continua să se schimbe la infinit cu rata curentă. Însă sociologii nu pot să prevadă cu oarecare acuratețe când și cum rata schimbării va scădea. Această rată a schimbării sociale fără precedent este ea însăși o dificultate în plus pentru studiul schimbării sociale. Ea înseamnă că
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
eficiente, este de altfel singura noastră "tradiție" (Blaga, 1969, p. 223). Esența identitară a românismului rezidă așadar în matricea stilistică dezvăluită de Blaga. În arhitectura categorială a matricei stilistice românești, două axe structurale capătă valențe determinative: i) orizontul spațial al "infinitului ondulat" al plaiului cu ritmicile sale suișui și coborâșuri în alternanțele de relief ale căruia prinde viață doina ca expresie muzicală sublimă a sufletului românesc (p. 47). Acesta este "spațiul mioritic" ca viziune spațială specifică și cadru spațial inconștient al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Acest complex încuibat în miezul tare al inconștientul românismului este rațiunea pentru care românii nu au fost capabili să facă istorie mare prin cuceriri teritoriale și subjugarea altor popoare. În perfect acord cu modelul orizontului spațial configurat sub forma unui infinit ondulat în care se alternează ritmic suișui și coborâșuri, Blaga lecturează istoria românismului ca o înlănțuire de "ademeniri epice" în istorie eșuate și urmate de boicoturi ale istoriei. A doua șansă a românismului de a se lansa în istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
310. (trad. n.) 1044 Ibidem, p. 311. (trad. n.) 1045 Mihai Rădulescu, Dubla personalitate în Renaștere. Studiu monografic de antropologie stilistică, Editura Ramida, București, 1996, p. 18. 279 unei vieți eterne, și nicio continuă transformare, ce se prelungește firesc la infinitul morții și al resurecției. E o clipă, e prezentul, pe care oamenii Evului Mediu nu știau să-l prețuiască prea bine.”1046 1046 Michaela șchiopu, Boccaccio, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, p. 128. 280 Concluzii Lucrarea noastră a urmărit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alcătuit din deal și vale". 118 "Orizontul", reflectat prin intermediul limbajului artistic, este diferit, spațiul real dând naștere spațiului imaginar; astfel, "cântecul alpin" ține de specificul muntelui, "jocul argentinian" descrie insulele pampas, iar "ceardașul" unguresc pune în valoare pusta; doina oglindește "infinitul ondulat", dansul românilor fiind "dansul lent al unui om care suie și coboară, chiar și atunci când stă pe loc; sau al unui om definitiv legat de infinitul ritmic alcătuit din deal și vale, de infinitul ondulat" 119. Fiind "cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
argentinian" descrie insulele pampas, iar "ceardașul" unguresc pune în valoare pusta; doina oglindește "infinitul ondulat", dansul românilor fiind "dansul lent al unui om care suie și coboară, chiar și atunci când stă pe loc; sau al unui om definitiv legat de infinitul ritmic alcătuit din deal și vale, de infinitul ondulat" 119. Fiind "cea mai veche formă de artă", dansul popular "este cel mai social dintre toate categoriile artei populare" 120, însoțind omul în toate momentele esențiale ale vieții: naștere, nuntă, moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în valoare pusta; doina oglindește "infinitul ondulat", dansul românilor fiind "dansul lent al unui om care suie și coboară, chiar și atunci când stă pe loc; sau al unui om definitiv legat de infinitul ritmic alcătuit din deal și vale, de infinitul ondulat" 119. Fiind "cea mai veche formă de artă", dansul popular "este cel mai social dintre toate categoriile artei populare" 120, însoțind omul în toate momentele esențiale ale vieții: naștere, nuntă, moarte. Etimologic, hora provine de la grecescul horos, hará (bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în și prin procedeul repetării".17 III.1.1. STRUCTURI GNOSEOLOGICE: SPAȚIUL, TIMPUL, SPAȚIALITATE, TEMPORALITATE Inițial, spațiul nu putea fi separat de timp, simbolizând atât haosul originar, cât și lumea organizată, cosmosul. Ca "întindere incomensurabilă", cu centru necunoscut, spațiul reprezintă "infinitul în care se mișcă universul", "ansamblul universului, cu actualizările și potențialitățile lui".18 Ca "imagine mobilă a veșniciei" (Sf. Augustin), timpul este perceput ca o limită în durată și diferențierea mai conștientizată față de Lumea de Dincolo, care este lumea veșniciei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Înșelat și, implicit, acoperit de regrete și de rușine. * „Despartă-te de noroc, cînd ai cîștigat.” (B. Gracian) „Norocul” este perfid: nu-ți spune că „obosește” și el, de la o vreme, lăsîndu-te să crezi că vei beneficia de el la infinit. Astfel, prins În mrejele lui te va trăda cînd te aștepți mai puțin și te va arunca În prăpastia celor mai crunte dezamăgiri. * „Oamenuii nu sînt Înșelați Întotdeauna pentru că sînt proști, ci adesea, numai pentru că sînt buni.” (B. Gracian) Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
li s-ar putea opune următoarele trei forme de ignoranță: „A nu ști ceea ce ar trebui să știi; a ști rău ce știi; a ști ceea ce n-ar trebui să știi” (La Rochefoucault). * „Dorul este un organ de cunoaștere a infinitului.” (Lucian Blaga) De fapt, omul - În mod paradoxal - se Îngrijorează cînd Își Împlinește o dorință: ar vrea nu atît redobîndirea liniștii sufletești prin Împlinirea dorinței, cît starea continuă de luptă a conștiinței, de aflare a unor alternative la dorință”. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
noștri părinți: "aceste relații prea adesea ne consumă energia și trebuie permanent redefinite, reclarificate, reafirmate în noi limite", menționează J. Salomé (2002, p. 26). e. relația cu divinul, "cu acea parte care rămâne neatinsă în noi și ne unește cu infinitul" (idem, p. 26), cu absolutul, cu eternitatea, cu desăvârșirea. Relațiile intime Oamenii, cei mai mulți, nu se mulțumesc cu relații superficiale, ocazionale, instituționale. Ei au nevoie de raporturi stabile, în care să aibă încredere și să se implice deplin. Cele mai profunde
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a lui Mihail Dragomirescu din București. Paloda nr. 51 anunța ca viitori colaboratori ai Palodei literare și pe Artur Gorovei, Bogdan Ionescu, Notara, Șt. Petică, C(ezar), Vârgolici și Zigfrid, ale căror nume nu figurau în revistă. * 388 Pași spre infinit Pași spre infinit, revistă de astronomie, editată de Asociația Astronomică “Sirius” (A.A.S.) de la Liceul teoretic “Mihai Eminescu” Bârlad, semestrială, apare la al VIII-lea an de activitate în anul 2006, când ajunge la cititori numărul 15 al său. Directorul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Dragomirescu din București. Paloda nr. 51 anunța ca viitori colaboratori ai Palodei literare și pe Artur Gorovei, Bogdan Ionescu, Notara, Șt. Petică, C(ezar), Vârgolici și Zigfrid, ale căror nume nu figurau în revistă. * 388 Pași spre infinit Pași spre infinit, revistă de astronomie, editată de Asociația Astronomică “Sirius” (A.A.S.) de la Liceul teoretic “Mihai Eminescu” Bârlad, semestrială, apare la al VIII-lea an de activitate în anul 2006, când ajunge la cititori numărul 15 al său. Directorul revistei, profesorul Ioan
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mărturii istorice ............................................... ..................................374 Monitorul comunal al Primăriei din Bârlad.........375 Năzuințe....................................... .....................376 Onoare și patrie ............................................... ..376 Pagini de jurnal ............................................... ..377 470 Pagini literare ............................................... .....377 Pagini medicale bârlădene..................................379 Pagini medicale bârlădene..................................382 Paloda literară ............................................... ....385 Paloda literară ............................................... ....387 Pași spre infinit ............................................... ..388 Pădurenii...................................... .....................391 Păstorul Tutovei........................................ .........393 Despre Păstorul Tutovei Anul IV, nr,3-4 Nicolae Stelian Beldie scrie: ............................................... ....396 Pleiada ............................................... ...............399 Plugul......................................... .......................399 Primii pași ............................................... ..........399 Prutul......................................... .......................401 Procust........................................ ......................405 Prometeu Descătușat..................................... ....406 Revista ............................................... ...............406 Revista ............................................... ...............408 Revista umoristică - literară...............................408
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
poate fi considerat autorul primei mari teorii a posibilului din civilizația noastră. Gîndirea sa e simplă și plină de forță. Pentru că el ia drept arheu (origine, principiu generator și explicativ a tot ce există) nu Apa, precum maestrul său, ci Infinitul/ Ilimitatul (apeiron), Thales afirmă pluralitatea infinită a lumilor care coexistă și se succed. El postulează că lumea noastră este una dintre nenumăratele lumi posibile. Iată cum comentează Marcel Conche 138 teza filosofului din Milet: "Din moment ce la originea lucrurilor se află
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și nu o alta? de ce aici și nu în altă parte? de ce acum, nici mai devreme, nici mai tîrziu? (...) Vitalitatea unei ființe este limitată dar vitalitatea care constituie sursa ființelor este ilimitată. Procesul de generare este un proces de limitare: infinitul ajunge finit. De cîte ori se întîmplă acest lucru se naște o lume. O lume are un început, o anumită durată de viață, un sfîrșit, și acest lucru e valabil pentru tot ce există pe lume. Orice ființă a ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
parte dintre ele ținînd de însăși natura limbii, o parte de aptitudinile vorbitorului de a folosi limba și altele de condițiile (mereu diferite ale) comunicării (care vizează atît conținutul, cît și forma ei, ambele cu posibilita-tea de a varia la infinit). Prin urmare, în principiu, inovația trebuie să apară în vorbire, iar, de aici, prin menținerea și difuzarea ei la alți vorbitori, să intre în tradiție și, prin aceasta, în limbă, devenind astfel model de raportare pentru vorbirea ulterioară. De aceea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu câtă variată pasiune și cu ce admirabile rezultate acest poet lipsit de ostentație și-a alcătuit, și-a cultivat, și-a desăvârșit un mit al său, prin simpla dar sugestiva potențare a unei perspective tradiționale.” Pentru volumul Fragmente despre infinit (101 intropoeme) (2000) I. a fost distins cu Premiul Academiei Române. SCRIERI: Măștile somnului, București, 1968; Poeme (Valea Plângerii), București, 1971; Pseudopatriarchalia, București, 1974; Zodia Șarpelui, București, 1975; Cântec la izvoarele lumii, București, 1975; Sceptrul singurătății, București, 1978; Rune, postfață Cornel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]