6,703 matches
-
mai puțin atente la limbaj ca normă, scriitoarele franceze sînt preocupate, În ton cu epoca, de limbaj ca expresie a unei energii vitale destituite de metafizică. Miza cade pe o autenticitate imediată a trăirii și a experienței trupului. Scriitoarele au intuiția că numai vorbele lui pot fi suficient de ritoase pentru a atrage atenția și pentru a transmite un alt adevăr omenesc - mai omenesc - decît cel cu care literatura ne Învățase pînă acum. De aceea, cred, tipologia reprezentării corpului În literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o rulotă kusturițiană, pînă la nouă ani, cînd rulota și bunica dispar mistuite Într-un incendiu. Fio rămîne singurică. Familia adoptivă și orfelinatul Îi desăvîrșesc inițierea În viață. La 18 ani, Fio are o idee interesantă În privința asigurării propriei subzistențe: intuiția ei morală Îi spune că oamenii, cu cît o duc mai bine din punct de vedere material, cu atît au mai puține credințe și acționează În virtutea impulsului. Că au, prin urmare, Întotdeauna ceva de ascuns pentru că se simt vinovați. și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fără iminența unei consecințe. Supravegherea nu este niciodată gratuită. Se înțelege de la sine că celălalt pol de referință rămâne, inevitabil, acea versiune a ceea ce se consideră a fi „o utopie negativă”, 1984 de George Orwell, scriitorul vizionar care va avea intuiția recurgerii la supravegherea generalizată ca practică prioritară a puterii totalitare. Supravegherea generalizată servește drept temelie autorității supreme care, în esență, înlocuiește autoritatea divină - un Big Brother al cărui portret e de ajuns pentru a-ți da sentimentul că te privește
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
văzut. Redistribuirea rolurilor interzice dihotomiile definitive sau evaluarea morală durabilă: nimeni nu e mai vinovat decât alții și fiecare e vinovat, rând pe rând! Reciprocitate absolută, imposibilă în afara acestui conglomerat uman, în sânul căruia toată lumea se supraveghează. Strehler a avut intuiția a ceea ce supravegherea de proximitate poate genera ca implicare afectivă și reconciliere ce nu trebuie niciodată exclusă, căci, spre deosebire de supravegherea „dură”, cea „moale”, „blândă” nu se exercită în numele unei puteri exterioare și nu este însoțită - cel puțin în acest mic
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
trebuie, desigur, respectat, dar care, în același timp, lasă câmp liber unor lecturi diferite, permite interpretări și admite alegeri. Mai mult decât oricare altă piesă, Hamlet poate fi citită din perspectiva supravegherii, fără a se reduce însă doar la atât, intuiție formulată deja de Jan Kott care, vorbind despre Hamlet, constata: „cuvântul cu cea mai mare rezonanță pe scenă este a supraveghea” (Kott, p. 56). Supravegherea se manifestă încă de la început: „Cine e acolo?”, întreabă neliniștit străjerul însărcinat, alături de camarazii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
vizibil să-l seducă, dar bărbatul nu cedează din prima clipă, ba chiar dă înapoi, ca și cum s-ar teme de o capcană; în cele din urmă, însă, nu poate rezista insistențelor Elmirei, renunță la orice precauție, nu-și mai ascultă intuiția și-și recunoaște dorința atâta vreme nemărturisită și, în sfârșit, declarată. Ei bine, în timp ce Tartuffe, înflăcărat, trece la acțiune și e aproape gata să comită un viol, Orgon, sub masa lui, rămâne nemișcat. Nici o reacție, nici o intervenție: revelația l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe mijloace moderne. În ciuda pronosticurilor futuriste ale lui Deleuze, trecutul nu piere cu una cu două și tocmai această dependență a cetățeanului de două instanțe diferite îi conferă acestuia un statut absolut inedit. Kafka a fost primul care a avut intuiția acestei trăsături a modernității: controlul impersonal coexistă cu supravegherea personală. Noi ne aflăm, chiar și la ora actuală, într-o zonă intermediară, în interstițiul dintre mediile închise care se lasă supravegheate și mediile deschise, nedefinite, plasate sub control. Cele dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
factori, cum ar fi mărimea, lățimea sau volumul, conformitatea lor cu trama verticalității și orizontalității, culoarea și stră lucirea ș.a.m.d. Această varietate de factori ponderali determină totodată distanța dintre obiecte. Ei sunt aleși de pictor cu o subtilă intuiție. Înțelegem, de exemplu, că, din cauza greutății lor, cele două forme de jos trebuie să stea la o mai mare distanță una de cealaltă decât formele mai mici a căror atracție reciprocă este mai slabă și, prin urmare, mai puțin restrictivă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Albatros, 1974. O caracteristică a poeziei sale este starea nostalgică; poeta se află undeva între vis și realitate: "Parcă plânsesem mult și dormeam/ și mi-era cald și teamă de vis." Constanța Buzea este o poetă a emoției și a intuiției. Când încearcă să scrie o poezie de idei, inspirația poetei secătuiește: "Ce să mă fac? Întrebam,/ Stoluri deslușind prin dezghețul din geam./ Încă mi-e frig de domnul iernii, cumplit./ Oare-am pierit? N-am pierit!" Reușitele în arta pastelului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru specialiști, iar pentru cei mai puțin inițiați în ale științei, frumoase abstracțiuni în care încearcă a poetiza raționalizarea matematică a universului. Figuri geometrice ca pătratul, cercul, punctul, supuse unor demonstrații, de care poetul se îndoiește, (pretext pentru a opune intuiția rațiunii) vin să figureze unitatea întregului în virtutea mișcării. De asemenea, aduce teoria numerelor, puterea ansamblurilor. Aflăm că viteza este spațiul parcurs în unitatea de timp, mai aflăm că viteza este invers proporțională cu timpul; că în lumea noastră materială, pragul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a demonstrat heliocentrismul cu cifre, dar nu și cu înfățișările lumii sensibile, fapt ce-l determină să se bizuie mai mult pe intuiție decât pe studiul matematic al legilor ce jalonează universul cosmic. Înțelegerea îi apare poetului ca o stare de grație dăruită aleșilor care sunt atemporali, în timp ce restul omenirii trece prin "criză de timp": "Dau sfat:/ Cei care au pus pământul/ să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetului ca o stare de grație dăruită aleșilor care sunt atemporali, în timp ce restul omenirii trece prin "criză de timp": "Dau sfat:/ Cei care au pus pământul/ să fie sluga soarelui/ să-i caute justificare./ Altfel e trist pe pământ". De la intuiție la experiment s-au făcut pași enormi și drama conștiinței continuă, condiționată de timp și spațiu, dar și de structura sa contemplativă, situată în raport cu sinele. În "Despre viața lui Ptolemeu" arată că ipotezele nu pot fi demonstrate, ele se neagă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Blaga: "Aleph! De bobotează arunc/ plumbul topit în apă rece,/ și iată-mă ghicesc viitorul". Ciclul ptolemaeic și cel alephic includ apologia fanteziei excitate de exactitățile inefabile ale gândirii matematice și ale fizicii, de cutezanța superioară a demonstrației, de subtilitatea intuiției opusă rațiunii. "Axios" este ciclul care creează un fel de preludiu la ceea ce se va chema "Împotriva cuvintelor". Cele șapte expuneri și opt pastorale sunt alternări de poeme aride cu poeme realizate artistic, toate subordonate ideii de neputință a creației
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stabilește ce este legitimitatea? Legitimitatea este legitimată în cadrul unui discurs; astfel că trebuie să aflăm cine conduce (sau controlează) discursul pentru a descoperi cine deține puterea dincolo de orice discuție asupra legitimității puterii. În prima instanță aș tinde să merg pe intuiția lui Marx: capitalul. Însă și el depinde de jocul convențiilor sociale (pe care, e drept, acționează să le permanentizeze în sensul dorit). Cred însă că puterea este dependentă de dorința de putere (Nietzsche). Deslușirea structurilor acestui impersonal poate să ne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
concurența. Biruința omului împotriva Naturii dă seama de un asemenea mod de a fi. Succesul unei demonstrații este dat de imaginea de coeziune socială în jurul unor idei sau dorințe pe care ea o creează în fața celor împotriva cărora se îndreaptă. * Intuiția lui Nietzsche este confirmată de psihologia socială: regulile societății actuale sunt făcute de cei slabi pentru a-și maximiza posibilitățile de perpetuare. Numai că ideea este valabilă în planul axiologic al evoluției, nu și în ce al umanității. Rămâne doar
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
noul chip al lumii ce stă sub semnul lui "Cât?" și "Pentru ce?" Chiar și timpul cade pradă acestor criterii de evaluare. * Instituirea omului ca fundament pentru tot ceea ce există începe odată cu metoda lui Descartes, cu organizarea cunoașterii pornind de la intuițiile cele mai simple, ordonate apoi după reguli. Din acel moment punctul de plecare (și capătul final) îl constituie omul, renunțându-se la contextul metafizic, la Dumnezeu ca măsură a tuturor lucrurilor. * Științele socio-umane nu vor scăpa nicicând de experiența traumatizantă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
operezi cu numere, suprafețe, volume etc., cât prin ceea ce aduc ele în mod indirect. Să gândim matematica sub forma unui instrument de gândire, să-i vedem influența asupra instrumentelor de gândire. Este vorba de modelarea anumitor conexiuni, putând considera că intuiția își capătă formele și din modelele matematice. Preluând o idee a unui autor, s-ar putea ca în momentul în care cunoaștem semnificația lui "2", a semnului "+", a lui "2" (iarăși) și a semnului "=" automat avem semnificația lui "4", ea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
al societății și încep opreliștile pe care ea le exercită împotriva libertății individuale? Altfel spus, nu cumva societatea contemporană este mult prea prezentă în viața persoanei? Poate avem nevoie de noi granițe între individ și societate. Vârsta aduce cu sine intuiția puținului timp scurs de la începutul omenirii; distanța față de strămoși se scurtează în mod semnificativ, nu dintr-o unire cu ei așteptată odată cu moartea, ci dintr-un sentiment de apropiere pe care ți-l dă noua raportare la timp. Diavolul constituie
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
menită să ascundă momentele de prostie, el fiind scuza ideală pentru proști. De câte ori rostim formula "Și-a băgat Dracul coada!" atunci când ceva nu merge dintr-o lipsă a noastră de cunoaștere?! Însă putem gândi în modalitatea aceasta atunci când avem o intuiție a posibilității lucrului făcut altfel, conștiința unei variante diferite, admiterea faptului că am fi putut face lucrurile mult mai bine sau altcineva le-ar fi putut rezolva într-un mod mult mai reușit. Ceea ce înseamnă o recunoaștere implicită a prostiei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a fost meniul standard, pe care o bună perioadă l-am savurat fără nazuri și fără frustrări gospodărești; apoi a apărut îndoiala: „Iar ne dau ăștia piure cu vițel la tavă și salată bulgărească... o fi bine, o fi rău?“; intuiția mea gospodărească, ieșită pe nesimțite din starea de letargie și cuprinsă de o neliniște creatoare, a adulmecat dincolo de cortina de fier a meniurilor fixe și a deslușit terra incognita pe care s-ar putea afla comori minunate. După o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
aflam în piață, artista din mine a hotărât că e momentul unei cine mai speciale. Lumânări aveam acasă, dar tot lipsea acel quelque chose care să-i taie respirația extraterestrului numărul unu... El nu depășise încă stadiul aluziilor voalate, dar intuiția îmi spunea că asta așteaptă de la mine: să-l uimesc în bucătărie. În timp ce căutam ca bezmetica prin piață, mă gândeam la toate cinele memorabile văzute prin filme, dar nu reușeam să identific nicio variantă accesibilă; într-un târziu mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
imitație voluntară, În timp, de natură spirituală, aleasă În mod liber și conștient de către individ. Rezultă În mod clar faptul că tipurile morale sunt rezultatul imitării unor modele aflate la dispoziția persoanei. Adoptarea unui anumit model presupune, În primul rând, intuiția unei valori ce caracterizează modelul respectiv. Eu ader, accept, admir și doresc să fiu conform cu un anumit model, Întrucât acest model moral reprezintă pentru mine o anumită valoare către care tind, cu care doresc să mă identific și să mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
odihnă la Bușteni, Bacovia îl vizitează aci, fapt care, sigur, nu-l va fi încîntat. îl tolera, dar nu-l înțelegea. Deși a scris și el versuri, ba a și publicat o poezie în „Ateneul literar”3) n-a avut intuiția a ceea ce reprezenta Bacovia. Recent, citind Soarele melancoliei de Petre Pandrea, am dat peste dovada opacității lui. Se află într-o scrisoare pe care memorialistul i-o trimite altui memorialist, M. Sevastos: „Am tot așteptat să revin în București și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
față-i fierbe și se cerne”)8). Rescriind de mai multe ori „Lacustră” și înlocuind (după informația dată de Aurelia Batali lui Ion Caraion)9), într-una din variante, versul „Aud șuvoaiele plîngînd” cu „Aud materia plîngînd...”, Bacovia a avut intuiția enormei puteri evocatoare pe care o are acest cuvînt. „Cuvîntul «materie» - remarca Blaga, care îl folosește în «Lucrătorul» - este plin de rezonanțe mitologice: el vine dintr-o epocă cînd materia era privită ca principiu matern al lumii sau chiar ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gol. Și goliciunea mă doare cînd văd golul din jur”, scrie primul dintre aceștia, mărturisire pe care, cu mici schimbări, nu se va sfii să o repete de mai multe ori. Chiar dacă antenele lor nu sînt orientate către Bacovia, au intuiții și stări asemănătoare cu cele anunțate de acesta în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi... „Adînc pe adînc cheamă...”, spune Psalmistul. Aceeași mișcare se întîmplă și la Bacovia: golul dinăuntru cheamă golul din afară. Cuvîntul, folosit și ca titlu de poem
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]