6,343 matches
-
și umanul) în absența completă a dimensiunii religioase (ori spirituale). Când se disociază de Buber, Etzioni revine în postura ingrată (de fapt, de-a dreptul tragică) a modernului ateu, care nu are la îndemână decât culturalismul pentru a gândi și legitima continuitatea agregatelor umane. Astfel, atunci când, ca orice comunitarist, Etzioni spune că putem construi comunitatea (așa cum alții ne spun că putem construi democrația, societatea civilă etc.), el intră în aporie: cum să facem ceea ce este dat? Comunitariștii repetă că, în comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
devenind tot mai dogmatic și intolerant, ridicându-se vehement împotriva tuturor canoanelor, dar promovându-și-l agresiv pe al său. E vorba de un „anticanon” (adică tot un canon, așa cum „antimateria” e tot materie) care își ascunde ipocrit propria canonicitate, legitimându-și noua redefinire a normelor (absolut normală, practic inevitabilă și în principiu bine-venită) printr-o pledoarie pro domo, întemeiată pe o autoatribuită superioritate etico-morală. Această imaginară superioritate provine, în opinia celor care o reclamă, din noua formă a „luptei de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
analiză a disprețului europenilor pentru americani și interesanta idee că eliberarea de istorie și cultură ar putea fi un avantaj în condițiile declinului actual al Occidentului -, îl prezintă pe Allan Bloom cu mare simpatie și admirație, ca pentru a-l legitima (Bellow avea prestigiul Premiului Nobel pentru literatură, pe când Bloom era necunoscut marelui public, chiar și mediilor universitare nespecializate); în prefață, Bloom face elogiul profesorului (ideal), al educației liberale (se introduce astfel tema centrală a întregii lucrări), al spiritelor superioare (în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
au rezistat În diferite feluri Într-o perioadă În care a avut loc distrugerea societății civile și politice democratice și instaurarea dictaturii grupului sau aliderului partidului comunist. Conștiința, cultura, memoria au fost deturnate de la rolul lor social, fiind puse să legitimeze noua putere, să realizeze cultul personalității conducătorului partidului, să promoveze interesele acestuia și ale nomenclaturii. Milioane de oameni au trăit Într-un univers Închis , represiv și umilitor , cu toate că la nivelul teoretic, al scopurilor proclamate, comunismul s-a pretins Întruchiparea „umanismului
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
Stoian aruncă țigara. În jur sunt numai pomi înfloriți. „Ai terminat ? Am 54 de ani, 6 ani de muncă ilegală, 14 ani de închisoare, muncesc de dimineața până seara. Și sunt singur !” Pleacă printre pomi. Așa reușește Titus Popovici să legitimeze în plan uman una dintre cele mai grotești forme de manifestare a minciunii instituționalizate care a fost comunismul : vizitele „de lucru”, regizate mai ceva ca un film. Bineînțeles că la o a doua privire, lucidă, descoperi falsul logico-moral : păi, dacă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
arbitrar al frontierelor dintre discipline. În timp ce cei doi autori abordează această problemă dintr-o poziție macro, oarecum simplificată, Jacques Gerstlé, în cartea de față, este pus în situația deloc facilă de a explica concret felul în care comunicarea politică își legitimează spațiul de articulație dintre comunicare și politică. El își începe demersul prin a declara confuzia existentă în jurul obiectului, confuzie ce vine din incertitudinea conceptuală legată atît de comunicare, cît și de politică, ceea ce lasă un spațiu de manevră destul de larg
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mai mult decît suma componentelor sale. Noile analize asupra comunicării politice sînt încurajate de actuala evoluție a vieții politice către o campanie permanentă, în care actorii politici recurg tot mai mult la serviciile acestui tip de comunicare, pentru a-și legitima pozițiile. Comunicarea prezidențială este indispensabilă președintelui, căci e o condiție permanentă a sprijinului popular, sprijin care, în contextul separării puterilor în stat, este absolut necesar în depășirea dificultăților politice ridicate de Congres/Parlament. Președintele, avînd cel mai legitim aliat în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
acest caz, limbajul este analizat ca un factor decisiv al controlului social și al legitimării actualizate în trei forme. Mai întîi, comunicarea dirijată, cu precădere specifică regimurilor totalitare, descrie manipulările directe exercitate de cei ce dețin puterea, spre a-și legitima autoritatea și a-și instituționaliza dominația. Apoi, comunicarea împiedicată, ce caracterizează situațiile în care distribuția inegală a resurselor de comunicare mai ales stăpînirea limbajului blochează participarea celor defavorizați și îi privează de capacitatea de a-și pune în valoare drepturile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
guvernanților și a politicilor publice. În plus, interesul pentru studiul mecanismelor de campanie s-a consolidat prin evoluția actuală a vieții politice, care tinde să se transforme într-o campanie permanentă, în care personalul angajat în politică încearcă să își legitimeze acțiunile sprijinindu-se pe strategiile comunicării. Totuși, această evoluție nu pare să aibă drept rezultat pînă în prezent diminuarea ponderii factorilor politici ai comunicării electorale. I. Campania electorală, comunicarea și construirea realității politice Atenția acordată campaniilor electorale s-a accentuat
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Communication, New York, Oxford Un. Press, 1973. 32 L. Quéré, "D'un modèle épistémologique de la communication à un modèle praxéologique", in Réseaux, 46 47, 1991. 33 Cunoașterea acestui aspect constituie miza luptelor dintre experții care încearcă, prin texte concurente, să își legitimeze competența și să își consolideze stăpînirea. Cf. lucrările lui Jean-Baptiste Legavre asupra profesioniștilor din sfera comunicării politice. 34 Despre analiza discursului societății informaționale, a se vedea J. Gerstlé, "La communication et la dualité public/privé", in Revue française de Science
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
construcție speculativa poescă din Eureka 2 (1848), conform căreia "universul este cel mai sublim dintre poeme"3, iar Divinitatea, Artistul Suprem. În această lucrare ce reprezinta, probabil, versiunea finală a teoriei estetice și metafizice a autorului 4, singura motivație ce legitimează actul poetic este încercarea de a răsfrânge, prin vers, armonia nemărginita a cosmosului. Poezia înseamnă cunoaștere (gnosis), iar poemul este o revelație a acestui "adevăr unic și armonios, de o evidență imediată și totală"5, ce decurge din manieră experiențială
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mijloace estetice și ritmice, printr-o creație liberă, ce reanima și dezvăluie o istorie personală, deschisă (precum "sentimentul naturii", creat de J-J. Rousseau, amintit de Henri Bergson, în Cele două surse ale moralei și religiei, 193292). Viziunea bergsoniana asupra artei legitimează, în bună măsură, influența profundă pe care a exercitat-o asupra artei și literaturii, în primele decenii ale secolului XX, inclusiv asupra lui Ion Barbu. Omenesc, mult prea omenesc "Să fii liber înseamnă că realizezi o operă care să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
popular) al acestor adunări care transced sistematic toate categoriile societății reale în beneficiul imaginii ideale a Poporului strâns unit în jurul Partidului. O imensă butaforie pseudo-istorică și pseudo-folclorică face din "vizita de lucru" un tablou vivant care reprezintă istoria pentru a legitima prezentul. Distanțarea față de tradiția stalinistă a liderului invizibil, ale cărui rare epifanii semănau cu un grup statuar pietrificat la tribuna oficială a manifestațiilor, e evidentă: Ceaușescu circulă în toată țara, televiziunea proiectează la nivel național fiecare dintre aceste evenimente regionale
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
răgaz să se schițeze. E adevărat că, în afara strigătului comun "Jos Ceaușescu!", mulțimea care a invadat în ziua de 22 decembrie la prânz sediul puterii politice, Comitetul Central al PCR, nu avea nici vreun proiect politic comun explicit, niciun șef legitimat prin prezența în fruntea revoltei. Dar nu e adevărat că ar fi vorba pretutindeni și în egală măsură de un vid de proiecte. Pe de-o parte fiindcă, asemenea lui Apollon din Delfi, revolta, chiar dacă nu spune explicit, dă totuși
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prăbușirea lui Ceaușescu, însă puterea nu e preluată de persoane care au fost în stradă, ci de cele care au apărut (doar) la televizor. Episodul sângeros al teroriștilor are în acest context nu doar funcția care rămâne esențială de a legitima această substituire, ci și pe cea, derivată, de a provoca retragerea mulțimii din stradă, transformând-o din protagonist al revoluției în simplu spectator al acesteia. Gestul simbolic al revoluției distrugerea frenetică a portretelor lui Ceaușescu este interpretat ad litteram și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
opusul Partidului Comunist. Întemeiat de "emanații revoluției", păstrând numele care explodase în conștiința publică, cu toate conotațiile lui salvatoare, în seara de 22 decembrie, FSN își atribuie meritul, complet nejustificat, al imploziei spontane care dusese la dispariția PCR și se legitimează prin revoluția la care participase de fapt cu câteva excepții pitorești, ca Dan Iosif doar prin spectacolul televizat. Reacția acelei părți din societate care se situează începând din acest moment în opoziție față de FSN intuiește foarte precis această dublă realitate
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pentru ziua de 28 ianuarie, iar CFSN răspunde convocând la rându-i o contramanifestație, la aceeași oră, dar în alt loc, cu obiectivul tradițional și destul de transparent de a provoca o ciocnire între cele două tabere. Cele trei partide își legitimau acțiunea prin ideea că revoluția din decembrie fusese o superbă victorie a întregului popor deci nu meritul exclusiv al "emanaților revoluției" și cereau înlocuirea CFSN și a guvernului provizoriu cu un alt guvern, cu atribuții executive și legislative, format din
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Politica și Europa, reprezintă epitoma simbolică a acestui pact dintre forțele cele mai reacționare din societate și regimul Iliescu. Servită de verva polemică incontestabilă a celor doi scriitori care devin patronii României Mari Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor -, revista legitimează în câmpul imaginarului politic teme și expresii provenite din idiolectul pegrei urbane. Prin romanul Groapa, Eugen Barbu mai făcuse o încercare de dezvoltare a programului estetic enunțat cândva de Arghezi în Flori de mucigai, de recuperare a zonelor ocultate ale
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pentru a denigra sistematic opoziția democratică principalul dușman al regimului Iliescu. Această colorată violență asigură nu numai succesul imediat al publicației în zonele cele mai resentimentare ale societății postdecembriste, ci și o degradare de ansamblu a stilului și limbajului polemic, legitimând scatologicul, invectiva rasistă și calomnia cea mai stridentă în mod normal interzise în dezbaterea politică drept forme licite de expresie publică. Treptat, violența de limbaj și exprimarea deliberat obscenă vor cuprinde sfere din ce în ce mai largi ale expresiei publice, pe care o
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
capitalist și democratic, al cărui agent maghiar risca să aducă în discuție statutul minorității maghiare ca parte integrantă a deficitului de democrație din România mai degrabă decât ca revendicare iredentistă ca atare, cât și instituțiile statului, noul lor statut fiind legitimat public, imediat după tulburările de la Târgu-Mureș, prin crearea SRI; legea de constituire a Serviciului prevedea interdicția de încadrare a foștilor ofițeri superiori de Securitate, dar un șir de anchete ulterioare va dovedi că, departe de a respecta această interdicție, nucleul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
steag verde decât cel al armatei otomane și că legionarii nu aveau steag verde, ci doar cămăși verzi. Povestea "steagului verde legionar", coroborată de câteva alte fraze revelatoare din zilele imediat următoare, dovedește un singur lucru, anume că puterea recent legitimată prin alegeri a încercat să pună în scenă la 13-15 iunie un remake stângaci al rebeliunii legionare din ianuarie 1941 și al reprimării acesteia de către Antonescu: aceeași topografie, aceleași metode, cu două diferențe majore: întâi, că, în ianuarie 1941, chiar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
reglare de conturi între legionari și Antonescu, în al doilea rând că, în 1990, nu armata, ci minerii mânați de forțe de securitate și diversiune au încercat zdrobirea opoziției. Obiectivul esențial al acestui nou spectacol revoluționar era acela de a legitima în ochii Occidentului democratic cea mai nedemocratică acțiune a regimului Iliescu: acesta spera că, dacă va fi crezut că se confruntă cu o încercare de lovitură de stat a extremei drepte, năvala minerilor va fi acceptată ca un rău necesar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
II-lea în România prima țară majoritar ortodoxă care a primit vizita unui Suveran Pontif după mai bine de un mileniu de schismă conferea o dimensiune înalt spirituală voinței de integrare cu care Latinitatea Orientală, marginală vreme de secole, își legitima apartenența la marea familie a statelor democratice din Europa. La 11 decembrie 1999, la Helsinki, reuniunea șefilor de state și de guverne ale UE decidea începerea negocierilor de aderare cu România și Bulgaria. O constituție ambiguă România adoptase încă din
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
proprietatea privată, ignorând sistematic cele mai elementare drepturi ale omului, transformate în privilegii alocate arbitrar și în favoruri rezervate unei elite de activiști remunerați ai Partidului Comunist, regimul comunist a minat înseși bazele instituțiilor statului și ale dreptului care le legitimează. Ambiguitățile și necunoscutele evenimentelor din 1989, cu cortegiul lor de întâmplări dubioase, departe de a corecta aceste tare, le-a sporit cu sentimentul general că, de fapt, nimic nu s-a schimbat. În aceste condiții, instituțiile existau, e adevărat, dar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
regimurilor comuniste. În România, aceste structuri și-au vădit forța poate mai mult decât în alte părți. Paradoxal, sfârșitul însângerat al regimului lui Ceaușescu, de la care ne-am fi așteptat să radicalizeze prăbușirea comunismului național, a sfârșit prin a-i legitima moștenitorii direcți, care au profitat de confuzia unei revolte populare pentru a o confisca prin tiranicid și printr-o înscenare televizată a revoluției, un spectacol ucigător în care și-au rezervat rolul principal și statutul de simbol. Pornind de aici
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]