243,069 matches
-
mai aproape de probleme decât autoritățile centrale. Sistemele financiare trebuie ajustate continuu la evoluția structurilor politice. Într-un sistem politic unitar, autoritățile locale sunt răspunzătoare, într-o anumită măsură, în acțiunile lor în fața guvernului central, a cărui politică o suportă, în limitele constituționale date. În aceste sisteme există o unitate fiscală la nivel național, o uniformitate ce face ca toți cetățenii să contribuie la finanțarea necesităților naționale. Impactul externalităților este foarte important. Cooperarea dintre autorități, la toate nivelurile, și coordonarea politicilor la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
putea explica nimic din cauza unei ipoteze ce are în vedere un lucru și contrariul său, în același timp. Cu ipoteza oportunismului, din contra, înțelegem mai bine deoarece, în funcție de context, actorii vor alege contractul, constrîngerea sau încrederea, cu conștiința deplină a limitelor fiecăruia dintre acestea, ca soluții la problema coordonării. Toate aceste abordări ne reamintesc mai întîi că trebuie ținut cont și de comportamentele egoiste, care nu sunt singurele, dar care nu trebuie neglijate. Așa că, odată cu Williamson, ipoteza egoismului iese întărită, adăugîndu-i-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
momentan de monopolul unui produs nou sau reali-zînd randamente de substituție. Pe de altă parte, importanța costurilor fixe și strategiile disuasive ale firmelor prezente pe piață pot limita conte stabilitatea acesteia. Iată deci că procesul concurențial poate antrena, el însuși, limite ale concurenței (!...). De asemenea, chiar în absența reglementărilor sau instituțiilor care să limiteze concurența, economia reală nu funcționează întotdeauna în condiții care să garanteze tarifarea la nivelul costului marginal. 4.2.1.2. Efectele externe (externalitățile) Deciziile agenților economici individuali
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
indivizii sunt capabili să-și cuantifice satisfacția printr-un etalon comun (utilitate cardinală), ori se măsoară satisfacțiile individuale prin cantități de bunuri, de servicii sau alte lucruri. Cu toate acestea, rămîn încă suficiente elemente esențiale pentru a pune în evidență limitele unei abordări în termeni de F.B.S. b) Imposibila definire a unei funcții a bunăstării sociale Dacă F.B.S. trebuie să fie o medie ponderată a utilităților individuale, cine va defini ponderea atribuită fiecărui individ și pe baza cărui criteriu? În lipsa unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
instrumentul autorității Statului. Eficacitatea sa este asigurată prin ierarhizarea strictă a funcțiilor după reguli impersonale, eliminînd orice incertitudine. În această perspectivă, birocrația ar apărea ca o valoare în sine, semnul concret al autorității. Chiar cu mijloacele lui Weber putem sesiza limitele analizei sale. Pentru aceasta e destul, și economia birocrației ne invită la aceasta, să ne întrebăm dacă stabilirea de reguli de funcționare este suficientă pentru a adapta mijloacele puse în operă la finalitățile dorite. Există disfuncții ce arată că această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de o politică comercială. Se va stabili o gamă de produse în încercarea de a se răspunde unei cereri, apoi se va organiza distribuția lor, fără a se uita recursul la tehnicile moderne informatice și de comunicații; economia birocrației indică limitele producției non comerciale, datorită existenței obiceiurilor birocratice, vizînd supracosturi, su-pracalitate sau supraproducție. La aceasta, H. Simon și teoria organizațiilor răspund că trebuie ținut seama de specificitatea contextului și de principiul raționalității limitate. Acestea, prezente în toate organizațiile și nu doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de un astfel de mediu social în care ei nu se regăsesc. Atunci se descoperă că o anumită diversitate este necesară pentru atingerea unei vieți sociale armonioase. Dar aceasta nu se rezolvă prin decret. Cu acest exemplu, descoperim ambițiile și limitele voinței de evaluare. Într-adevăr, cu cît nivelul este mai ridicat, cu atît se constată mai multe contradicții în chiar inima nevoilor sociale ce se exprimă. Cînd se compară efectele politicii de asigurare cu locuințe sociale cu nevoile și cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai bună cunoaștere a necesităților colectivităților și de organizare cît mai apropiată de cetățean și de problemele sale, în vederea unei rezolvări mai operative, de adecvare la condițiile locale, de mai bună administrare a activităților și proiectelor specifice. Desigur, descentralizarea are limite, chiar dacă ele sunt greu de stabilit. Dreptul administrativ consacră, în acest sens, trei sisteme: 1) Autonomie completă, deci libertatea deplină a autorităților locale de a administra activitățile comunităților pe care le reprezintă; 2) Autonomie limitată, în atribuțiile autorităților locale fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
finanțare depinde de gradul de autonomie și de condițiile specifice ale fiecărei colectivități. Oricum ar fi ele, însă, utilizate, rezultă că autonomia fiscală a autorităților locale nu poate fi decît limitată. De cele mai multe ori, acestora li se impun prin lege limite ale ratelor de impozitare, pentru a se evita astfel diferențe prea mari între regiuni, care ar putea genera fenomenul de migrare a forței de muncă și /sau a capitalului, care ar putea afecta politica economică desfășurată la nivel național. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
principali de credite, cu consultarea ordonatorilor secundari și terțiari realizează în fiecare an proiectele de buget pentru anul următor, în mod echilibrat și le depun direcțiilor teritoriale ale Ministerului Finanțelor. Proiectele pe ansamblul județelor sunt prezentate Ministerului Finanțelor. Aceasta comunică limitele plafon ale sume-lor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, solicitate de autoritățile locale, ca și transferurile cu destinație specială. De asemenea, sunt comunicate criteriile de repartizare a acestora pe localități, în baza cărora ordonatorii locali își definitivează bugetele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
încasare a veniturilor se stabilește și trimestrialitatea cheltuielilor. Ordonatorii principali repartizează sumele pe ordonatorii din subordine. Fiecare ordonator are obligația de a urmări modul de încasare a veniturilor, de a analiza necesitatea, oportunitatea și legalitatea angajării și efectuării cheltuielilor în limita și cu destinația indicată prin buget, asigurarea integrității și a valorificării judicioase a bunurilor aflate în pa-trimoniul propriu, organizarea și ținerea la zi a contabilității, ca și prezentarea în termen a bilanțurilor contabile și conturilor de execuție. Foarte importantă este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prezența mai multor monede ar antrena costuri de tranzacție legate de manipulările necesare pentru schimb și mai ales de riscurile de modificare a parităților, care ar antrena modificări brutale ale valorii activelor monetare. Acest exemplu ilustrează, în același timp, și limitele abordării hayekiene. Meritul constă că el ne pune în gardă asupra exceselor intervenționismului, ce nu poate fi combătut decît prin reguli simple și universale, lăsînd curs liber inițiativei private. În primul rînd, Statul nu trebuie să pervertească instrumentul monetar, utilizîndu-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
intervenționismului, ce nu poate fi combătut decît prin reguli simple și universale, lăsînd curs liber inițiativei private. În primul rînd, Statul nu trebuie să pervertească instrumentul monetar, utilizîndu-l în scopuri particulare. Pentru aceasta, independența autorităților monetare este un factor fundamental. Limitele ar apărea din faptul că rigoarea regulilor riscă să conducă la efecte perverse. A dori cu orice preț o inflație nulă, de exemplu, poate conduce la deflație și atunci, iată rațiunea care explică existența cel mai adesea a unei inflații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
să coabiteze, în pofida antagonismelor consecutive divergențelor lor de interese. Procedînd astfel, el ar contribui la reproducția de ansamblu a sistemului, misiune calificată drept societală. Ajungem astfel la o abordare anglobantă, ce indică multiplele dimensiuni ale acțiunii publice și, prin aceasta, limitele abordării strict economice. Cum am văzut deja, alegerea de a produce un bun public sau altul, tipul de tarifare ales și o mai mare sau mai mică redistribuire a veniturilor corespund efectiv alegerilor societății. Dar putem oare conchide de aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
forțele productive, dar pentru aceasta el a trebuit să descopere munca salariată și să schimbe raporturile sociale. Într-un anumit fel, Școala Reglaționistă prelungește logica marxistă actualizînd-o, deoarece ea explică criza actuală a economiilor capitaliste printr-o epuizare a fordismului. Limitele regimului intensiv de acumulare ar fi atinse și aceasta ar obliga la oprirea creșterii salariilor, impunînd întoarcerea la flexibilitate, sub toate formele sale. Norma socială de consum include din ce în ce mai multe servicii, caracterizate prin sporuri slabe de productivitate, ceea ce obligă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
serviciului public, mai ales atunci cînd nu există un minimum de servicii asigurate. Trebuie deci să ne între-băm cărei logici îi corespunde această entorsă și dacă nu se impun adaptări aduse serviciului public. Adaptări pe care le vom prezenta subliniind limitele a trei expresii cheie ale vechii definiții a sectorului public: statut, perecvări (buget comun pentru mai multe activități și acoperirea pierderilor unora din profiturile altora), monopol natural. 6.2.1. "Statut" sau salariu de eficiență Pentru a înțelege rolul cheie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
criza a devenit una profundă, afectind sistemul productiv și tinzînd să distrugă țesătura industrială a economiei, în profitul unei economii virtuale evaluate în performanțe sau contraperformanțe financiare. În concluzie, vedem că soluțiile pur cantitative ale problemelor economice și-au demonstrat limitele. O teorie economică trebuie să-și definească în mod clar fundamentele filosofice și religioase, deoarece comportamentele economice ale agenților nu pot fi explicate doar prin aspecte de natură cantitativă. 6.4. Statul și globalizarea Economia este definită de unii autori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unor mecanisme abstracte, ale unor forțe invizibile, de care nimeni nu se poate face răspunzător. În ce privește mondializarea, ea ar reprezenta, înainte de orice, o schimbare de scară, de intensitate, de celeritate. Ea desemnează momentul istoric în care pămîntul devine conștient de limitele sale, iar oamenii de interdependența lor, în fața căreia nimeni nu mai este la adăpost. În profunzime, însă, ea pare să reprezinte "ultima iluzie a iluminismului" (William Pfaf), ea conține șarjează ironic Bruckner un cuvînt în plus (monde) pentru că nu atinge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
îi poate fi adusă o primă modulare fondată pe costurile de deplasare ale persoanelor. Constituind un obstacol în calea mobilității, acestea sunt una din-tre rațiunile care împiedică concentrarea. Dar ele nu acoperă întreaga validitate a ipotezei. Dacă se dorește evidențierea limitelor sale, atunci putem introduce chestiunea "efectelor de debordare" (spillover effects). Această expresie desemnează situațiile în care de bun public local poate beneficia mai multe persoane nerezidente în zona în care acest bun este produs și finanțat. Este cazul numeroaselor servicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o repartiție coerentă a producției și a finanțării bunurilor colective se va introduce. Bunurilor publice locale de diferite tipuri le vor corespunde colectivități mai mult sau mai puțin extinse. Astfel, fiecare localitate va trebui să-și clarifice patrimoniile, drumurile și limitele teritoriale, toate acestea fiind finanțate prin impozite locale, în timp ce drumurile regionale, de pildă, vor trebui finanțate de o administrație cu competențe geografice mai largi. În această perspectivă, eșalonul național este mai întîi cel care produce bunuri și servicii colective de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și, dincolo de aceasta, putem chiar anticipa pro-babilele evoluții din domeniu, în funcție de efectele de debordare. Dezvoltarea comunităților urbane, a comunităților de comune sau de sindicate intercomunale cu vocație unică sau multiplă sunt ilustrări în acest sens. Acest raționament are totuși o limită legată de caracterul său prea utilitarist. Așa cum am arătat, o națiune nu este numai o juxtapunere de consumatori raționali de bunuri și servicii publice și private. Există, chiar între bunurile publice, producții particulare ce ne reamintesc existența preferințelor colective. Altfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de vedere economic, un spațiu de transfer, cel mai adesea mascat, între indivizi și între regiuni. Această situație are tendința să fie parțial uitată în perioadele de avînt economic, dar în situații ca cea actuală, de criză, logica transferurilor cunoaște limite, atît la nivel global, căci prelevările obligatorii nu pot crește la infinit, cît și la nivel local, căci anumite regiuni își pot reconsidera transferurile cu care finanțează alte regiuni și așa mai departe. 6.5.3. Dubla repunere în cauză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
2008, Publica, București, 2009; > Machiavelli Nicolo, The Discourses, Bernard Crick, Pelican Books, London, 1976; > Manent Pierre, La cité de l'homme, Flammarion, Paris,1997; > Milanovici Branko, Liberalization and Antrepreneurship, M.E. Sharpe, Inc., London,1989; > Mill John Stuart, Despre libertate, în Limitele puterii, All, București, 1994; > Monier Pascal, Economie générale, Gualino, Paris, 2009; > Mougeot M., Economie du secteur publique, Economica, Paris, 1989; > Musgrave Robert, Public Finance Theory and Practice, Mc. Graw-Hill, New York, 1991; > Nemec Juraj, Wright Glen, Finanțe publice. Teorie și practică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și pe mulți oameni cu minte!” i-a zis Filozofului Profesorul. „Nu m-a zăpăcit, dar m-a pus pe gânduri...” a mormăit Filozoful. „Sistemul meu axiomatic - infailibil, credeam - cade...Uneori, nu înțelegem fiindcă nu acceptăm... Nu permitem agresiuni asupra limitelor noastre...” „Și dacă, prin absurd, ar fi - să zicem - vorba de o minune?” l-a zgândărit Profesorul de naturale. „Formația și structura noastră ne împiedică să admitem o astfel de idee”, a zis Filozoful. „Și nu de minuni are trebuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
premisele utilizării integrale a plafonului alocat pe anul 2012 și stabilirea unui plafon suplimentar pentru anul viitor. Pentru a se asigura continuarea programului în condiții optime se propune ca în anul 2013 să se poată emite garanții cu încadrarea în limita diferenței rămase neutilizate din plafonul alocat pentru 2012. Totodată, actul normativ asigură unui tratament egal pentru beneficiarii care au achiziționat o locuință de la un dezvoltator imobiliar care poate oferi la schimb o altă locuință corespunzătoare calitativ, în raport cu cei care au
"Prima casă" va continua și în 2013 by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80513_a_81838]