14,805 matches
-
fi zădărnicit de către o persoană ale cărei posibilități sunt necunoscute. În umbră, Janasen ridică din umeri. Pe moment, se miră și el de propria-i indiferență. Pe moment îi trecu prin minte că ar avea ceva supranatural în el. Gândul luminos se stinse. Aveau prea puțină importanță riscul pe care și-l asuma și posibilitățile necunoscute ale adversarilor. Nu se sinchisea. "Sunt o unealtă"', își zise cu orgoliu. Sunt servitorul unui stăpân din umbră". Râse dezlănțuit, căci se intoxicase cu propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era interesat. - Și atunci? - Cheamă-l la dumneata și dă-i asta, Ivindu-se din umbră, un obiect căzu, strălucind cu o flacără albă și palpitantă. Se prăbuși în iarba lucioasă, ca o oglindă în soare. - Nu va fi la fel de luminoasă în plină zi, zise Discipolul. Ține minte că trebuie să i-l dai în camera dumitale. Întrebări? Janasen culese cu vioiciune obiectul strălucitor. Părea ca un fel de plastic. Era plăcut la pipăit și era satinat. Pe el era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
scară. Zări un munte, departe, în stânga - la șaizeci, șaptezeci de kilometri. Era muntele dincolo de care se ridica Templul? Fără îndoială, fiindcă nu mai vedea pe niciunde o altă înălțime corespunzătoare. Coborî trei etaje cu escorta și trecu printr-un culoar luminos. Se opriră în fața unei uși somptuoase. Preoții de rang inferior se retraseră. Yeladji înaintă lent, cu ochii albaștrii scânteind. - Vei intra singur, Ashargin, zise. Îndatoririle sunt simple. În fiece dimineață, exact la această oră - 8, ora orașului Gorgzid - te prezinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un palier, la baza unei scări Pasajul se prelungea la dreapta și la stânga și se îndoia puțin câte puțin în ambele părți. Deocamdată Gosseyn nu dorea să exploreze. O urmă pe Leej pe trepte în sus până într-o încăpere luminoasă și deja remarca dispunerea deosebită a lămpilor pe tavan. Aceasta îi confirma prima "senzație" a sursei de energie a navei: magnetism. Faptul îl interesa pentru a-și face o imagine despre dezvoltarea științifică a Yalertei, comparabilă cu aceea a se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un obiectiv, l-ar urmări până la distrugerea lui - sau până la distrugerea lor. Cel mai rău era că nu putea să facă nimic, decât să descopere cât mai repede în ce măsură Leej era capabilă să prezică. Bineânțeles, trebuia să tragă nădejde. Încăperea luminoasă în care-l dusese Leej era mai lungă, mai largă și mai înaltă decât părea de jos, de la intrare. Un studio, cu divane, fotolii, mese, un covor gros verde și, în fața lui, un geam care forma o proeminență aerodinamică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
găsește baza de război? Femeia se apropie de un ecran mural pe care Gosseyn nu apucase să-l vadă. Apăsă pe un buton. Imediat se aprinse o hartă cu un relief pregnant. Se vedeau apa, insulele și un minuscul punct luminos. Îl arătă. - Suntem noi, zise. Arătă un uscat mare, puțin mai sus. - Crest. Numără cu grijă liniile subțiri gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și douăzeci, zise ea. Avem timp destul pentru cină. - Cină! repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o sută sau o mie de ani-lumină depărtare, aproape instantaneu... Nava se odihnea pe o pajiște. În timpul celor patruzeci de minute cât dură observarea, ieșiră din umbră două aerulote. Nu sosiră în același timp și aterizară ușor lângă un punct luminos care trebuia să fie deschizătura unui sas. Gosseyn se gândi că era vorba de voluntari: ceea ce-l interesa era faptul că, de fiecare dată, aerulota pleca înainte ca voluntarul să fie lăsat să urce la bordul navei galactice. Tocmai acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
complexitate, niciodată nu va fi..." Două corpuri - două sisteme nervoase acționând unul asupra celuilalt - cel mai puternic penetrându-l pe cel de-al doilea conform legii similitudinii - prima imagine s-a născut atunci, cea a oamenilor care observau un punct luminos apropiindu-se de marginea substanței de umbră. Ce era aceasta, nici omul din criptă nici mașina ale cărei vibrații se difuzau prin el, nu știau. Un punct luminos, mișcându-se lent - și oameni care-l pândeau gânditori. Oamenii născuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
imagine s-a născut atunci, cea a oamenilor care observau un punct luminos apropiindu-se de marginea substanței de umbră. Ce era aceasta, nici omul din criptă nici mașina ale cărei vibrații se difuzau prin el, nu știau. Un punct luminos, mișcându-se lent - și oameni care-l pândeau gânditori. Oamenii născuți și morți cu milioane de ani în urmă. Punctul strălucitor rămase o clipă la marginea umbrei, și o trecu în sfârșit. Dispăru instantaneu. Structura spațiului înconjurător, se modifica ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
furnizate de Lavoisseur, a venit aici și a încercat să repare o parte din stricăciunile structurii mele. Atunci nu a reușit. Mai recent, a putut să repare un releu datorită căruia sunt în măsură să-i adreseze semnale sonore și luminoase - genul de semnale folosit pentru a-l chema aici când Ashargin ascundea corpul lui Gosseyn. Un ultim cuvânt. Atacul dirijat împotriva palatului nu este decât în aparență dus de către Ligă. De fapt, preotul este cel care a hotărât să lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fi trebuit să pună la dispoziție un întreg vagon unui singur pasager, a zis el. Ar fi trebuit să vă aducă în vagonul conductorului. L-am întrebat cît e ceasul. Nu ne prea omorîm cu timpul acum. Cerul e mai luminos decît de obicei, dar o asemenea lumină e întîmplătoare și nu ne folosește la nimic. L-am întrebat dacă știa unde aș putea să mă duc. Mi-a răspuns că, în mod obișnuit, vine cineva care dă o mînă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se gîndească la alte cuvinte. — Ai venit demult în orașul ăsta? o întrebă el. — Ce înseamnă pentru tine „demult“? — Erai foarte mică atunci cînd ai venit? Rima dădu din umeri. — îți amintești vreo perioadă în care zilele erau lungi și luminoase? De sub pleoapele închise îi curgeau lacrimi. El îi atinse umerii. — îmi dai voie să te dezbrac? Ea acceptă. în timp ce-i desfăcea sutienul, mîinile îi atinseră un pată rugoasă care îi era familiară. — Ai dragonită! Se întinde pe omoplați! Asta te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Spune-mi, doctore Lanark, e vreo legătură între dragostea ta pentru panoramele nesfîrșite și dezgustul față de problemele umane? Lanark nu-i răspunse. Ușa se deschise și intrară într-o altă sală imensă, vuitoare și fără tavan. Sunetele pulsau, iar aerul luminos se abătea de sus și curgea prin tunelele înconjurătoare pline cu oameni care veneau din lifturile din jur. Munro mergea în față, conducîndu-l spre un tunel cu șiruri de nume inscripționate pe zidul de la intrare: McADAM McIVOR McQUAT McWHAM McCAIG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
final, trase tapseria la o parte, ieși pe ușă și merse pe coridorul din spatele ei. CAPITOLUL 9. Un dragon Lanark nu era înalt, dar a trebuit să-și îndoaie genunchii și gîtul pentru a traversa comod coridorul. Aici, diferențele între luminos și întunecos, cald și rece erau insesizabile, iar vocile erau asemena unui susur într-o scoică: „Liliac și salcîm galben... marmură și miere... rețeta constă în a separa...“ Coridorul se termina într-o suprafață de oțel, în centrul căreia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu o plăcere vădită, dar își ridică privirea și-i făcu semn lui Lanark. Locul era luminat de două lumînări puse pe masa lui și din arcadele joase din pereți, cu modele maure, părînd să se deschidă spre niște încăperi luminoase, aflate la un nivel inferior. Prin cea mai apropiată, Lanrak văzu un ring de dans pe care valsau picioare în pantaloni negri și fuste lungi. Hai, vino lîngă mine, îi spuse Ozenfant. Ceilalți au terminat de mult, dar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe cei care se scaldă. Treci prin arcada din spatele meu și mergi drept înainte. Apoi ia-o la stînga cînd intri în a treia încăpere; îl găsești în spatele arcadei din față. Lanark ieși din restaurant și intră într-o încăpere luminoasă, unde niște vîrsnici jucau bridge. încăperea următoare era întunecată și plină cu mese de biliard, luminate de becuri joase. Apoi urma o încăpere cu o piscină. Printre ecouri hîrîite cîțiva bărbați și femei cu bronzul uniform pe care-l capeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de ușurat. Nu mă temusem niciodată de singurătate, și zilele dinainte fuseseră mai tensionate decît îmi îngăduisem să cred. Am adormit imediat, ceea ce înseamnă că n-am mai gîndit, iar cenușiul înconjurător a devenit negru. După o vreme, a redevenit luminos și, pentru prima oară în viață, leneveam. în fiecare existență există momente goale, atunci cînd așteptăm autobuzul sau un prieten și nu facem altceva decît să gîndim. în trecut, îmi umpleam aceste clipe calculînd modul în care un război neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
auziră bufnituri sacadate, de parcă niște uriași dărîmau cu pumnii un acoperiș de metal de deasupra orașului. Raze de lumină se lățiră, se îngustară și se plimbară pe acoperișuri, și între două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate. Parcă niște muște negre dădeau ocol parei de foc. Dincolo de centrală, intră cu capul în burta unui bărbat care alerga din direcția opusă. — Duncan! strigă omul. Thaw fu săltat în aer și scuturat. — Unde-ai fost? Unde-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plecă fruntea și bîigui: — Da, domnule. — Bine, bine. Domnule Thaw, cred că ați primit o asigurare pe care vă puteți baza. A doua zi, Thaw se întîlni cu profesoara de matematică pe cînd traversa holul. Ea îi aruncă o privire luminoasă și zise: — Ce-ai pățit, Thaw? Era încurcat. Ea-i zîmbi și-i spuse: — Le-ai spus tuturor că ai picat la matematică, nu? — Da, domnișoară. — Ei bine, rezultatele oficiale tocmai au fost afișate. Ai trecut. Felicitări. Thaw se holbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi arată pe oameni sfîrșind-o în plină vigoare, cu spiritul treaz și meritîndu-și sfîrșitul. — Thaw a murit tragic? Nu. Și-a fușerit sfîrșitul. N-a dat nici un fel de exemplu, nici măcar unul rău. A fost socotit inacceptabil de către infinitul vid luminos, limpezimea fără de margini de care doar egoismul se teme. L-a zvîrlit într-un vagon de clasa a doua, și astfel ai fost creat tu. Lanark întinse brînză pe o felie de pîine de secară și zise: Asta n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi pare rău pentru vineri. Janet ți-a spus de ce, nu-i așa? — Da, mi-a spus. — E-o repetiție la cor după prînz. Te duci spre sala de mese? — Așa cred. Zîmbetul ei era atît de direct și de luminos, că fața lui fu nevoită să-l reflecte, dar în sala de mese se așeză lîngă ea și Janet Weir, fără să vorbească sau să deseneze pe masă. — Eu și Janet ne ducem la operă în seara asta, Duncan, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu. — Domnul Smail lucrează la o firmă de decorațiuni de magazine, iar noi îl avem pe domnul Rennie, pictor și decorator, și doi electricieni, așa că am avea mîna de lucru specializată și mulți voluntari. Biserica e mai curată și mai luminoasă de cînd o știu eu. Din păcate îdeși e de înțeles), cei de la St. Rollox au făcut același lucru și, cred, mai bine. Unul dintre membrii congregației, care s-a descurcat în Canada, a trimis o donație care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care vom ieși din lift, stați aproape de mine și vorbiți cît mai puțin. — Dar întîlnirea asta ne va decide viitorul! — Nu-ți face griji, n-o să vă dezamăgesc. Ușile se deschiseră și șambelanii îi duseră la un etaj atît de luminos, că inima lui Lanark tresări în piept, crezînd că era la lumina zilei. Podeaua era din marmură colorată cu incrustații geometrice. Avea o lățime de aproape patru sute de metri, dar dacă privirea ți se ridica spre tavan, lărgimea părea nesemnificativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un taluz excesiv de înalt. Lanark se cățără și Rima îl urmă bodogănind. Urcară printre grozamă, rugi și ferigi, iar el se simțea fericit că au hainele care-i apărau de frig. Ceața albă se risipi pînă ieșiră într-un întuneric luminos, sub un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu zece benzi, care se întindea prin ceață ca un dig peste un ocean de spumă. Vehiculele treceau șuierînd în goană și nu puteau fi recunoscute: la depărtare, stelele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le interzică. Orașul pare tăiat de restul lumii. Avem, totuși, suficiente rezerve de hrană. Veniți pe-aici, e o scurtătură. Parapetul fusese înlocuit un zid acoperit de tufe. Ritchie-Smollet le dădu în lături, dezvăluind o gaură spre o zonă mai luminoasă și mai aerisită. Lanark o ajută pe Rima să treacă. Erau în curtea catedralei, unde pietrele funerare erau întinse la pămînt ca niște dale de trotuar. Pe ele erau dubițe și mașini, cu spatele la zidul înconjurător, iar Rima se prăbuși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]