5,756 matches
-
și milostiv este Domnul, îndelung răbdător și mult îndurat.” (t.n.) Sensul literal al acestei expresii este „lung la nări”: evreul a observat că animalului sau omului mânios îi freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237. Traducerile care conțin ideea de „mânie” sunt fidele originalului ebraic; imaginea nărilor fremătânde nu poate fi salvată, ci doar răscumpărata de farmecul unei expresii că „zăbavnic la mânie”. Observăm că majoritatea traducerilor românești dau că echivalent sintagma adjectivala ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mult îndurat.” (t.n.) Sensul literal al acestei expresii este „lung la nări”: evreul a observat că animalului sau omului mânios îi freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237. Traducerile care conțin ideea de „mânie” sunt fidele originalului ebraic; imaginea nărilor fremătânde nu poate fi salvată, ci doar răscumpărata de farmecul unei expresii că „zăbavnic la mânie”. Observăm că majoritatea traducerilor românești dau că echivalent sintagma adjectivala ce o calchiază pe cea grecescă (makróthymos). Semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237. Traducerile care conțin ideea de „mânie” sunt fidele originalului ebraic; imaginea nărilor fremătânde nu poate fi salvată, ci doar răscumpărata de farmecul unei expresii că „zăbavnic la mânie”. Observăm că majoritatea traducerilor românești dau că echivalent sintagma adjectivala ce o calchiază pe cea grecescă (makróthymos). Semnificație: răbdător cu omul care greșește. 3.1.16. Mântuitor, Ocrotitor 3.1.16.1. MÄšia‘: „mântuitoriu”, „Cel ce mântuiesc” (SC); „Mântuitoriul”, „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este proclamata și veșnicia lui. Theòs zÄÎn apare în legătură cu îngerii însărcinați să aducă pedepse pe pământ. În Ap 7,2, îngerul „ține pecetea Dumnezeului celui viu”, iar la 15,7, cei șapte îngeri primesc șapte cupe de aur „pline cu mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor”. Apostolul Pavel folosește o expresie mai amplă pentru a sublinia existența lui Dumnezeu în contrast cu nimicnicia idolilor, când le scrie tesalonicenilor: epestrépsasthe pròs tòn theòn apò tÄÎn eidÀlÄn douleúein theÄÎi zÄÎnti kaì alQthinÄÎi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tò páscha hQmÄÎn etýthQ Christós). (1Cor 5,7). În Apocalips, tò arníon, „Mielul”, este numele hristic cel mai frecvent (26 de ocurente). Dar acum, desi „înjunghiat” (esphagménon), el este „în picioare” (hestQkós), mijlocitor la Tronul lui Dumnezeu (5,6), iar mânia lui îi îngrozește pe cei nelegiuiți (6,16). El are acum putere dumnezeiasca, este pe tron alături de Dumnezeu (22,1.3) și primește închinarea întregii curți cerești (5,8.13), fiind aclamat că mântuitor (7,10). În final, el este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma crimei. Partea a doua a ritualului se desfășoară În doi timpi. În primul, pricina e
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
zeilor - prin alegerea „hranei” eterice formate din fumul oaselor arse și parfumurile libațiilor, zeii nu mai depind de hrana materială, hărăzită putreziciunii și degradării; c) definirea modelului canonic al sacrificiului. Următoarele secvențe mitologice dezvoltă interpretarea decăderii umanității: Dar Zeus, În mânia lui, nu-și oprește aici răzbunarea. Înainte chiar de a crea din pământ și apă prima femeie, Pandora - care va aduce oamenilor toate relele de care nu știau Înainte: nașterea, prin eliberarea de sarcină, oboselile, munca grea, bolile, bătrânețea, moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o cunoaștere morală. Dialogurile lui din comedii și din momente au ceva din arta dialogului socratic"76. Această atitudine condescendentă pornește de la credința orgolioasă în propria superioritate care-i girează actul acuzator, negarea prin ridiculizare, prin demascarea făcută cu o mânie abia reținută: "Râsul său nimicitor face să explodeze ca niște baloane de săpun toate închipuirile vidului, de la demagogia vorbelor deșarte și umflata hagiografie națională, până la falsa cultură, falsul civism, falsa prietenie și falsul amor"77. Conștient de opoziția dintre creația
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gravitatea în presă, atribuindu-i-se dimensiuni catastrofice. Astfel, maica Epraxia dă glas temerii tuturor cuvioaselor: "uciderea asta ce s-a făptuit în cuprinsul sfintei noastre mânăstiri, eu o socotesc drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În drumul spre nord nava „Endeavour” trece pe lângă extremitatea nordică a Golfului Trinity, „Cape Tribulations”, deoarece aici a Întâmpinat dificultăți foarte mari, pe lângă Hope Islands (Insulele Speranței), străbate canalul dintre Locotenent În Armata Marină Regală (curajos, mândru, aspru, iute la mânie, chipeș, Înalt, brunet, de condiție modestă) a fost trimis În 1768 la amiralitatea din Tahiti, la cererea Societății Regale din Londra pentru a observa trecerea prin meridian a planetei Venus la 3 iunie 1769. Nava „Endeavour” construită În 1764 (trei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
furnicarul străzii nu a Încetat. Și peste tot se simte pulsul acelei „dulci păsări a tinereții”.Unii Înveșmântați cu hainele-i ademenitoare ca primul sărut furat pe buzele cărnoase de copilă, nu știu s-o prețuiască, ceilalți „privesc Înapoi cu mânie”, invocând-o să revină, când totul devine o veștedă frunză a amintirii... 228 GOLD COAST Munții acoperiți cu păduri tropicale, numeroase plaje și insule, unele nepopulate, paradis pentru pescari și navigatori, dune mișcătoare sub bombardarea persistentă a vânturilor, dune care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Borobudur, și implicit de noi?! După accentele de bărbăție ale plecării, pe 421 parcursul drumului, inima mi se făcu cât un purice și fiorul rațiunii Îmi cuprinse mădularele. Ce se poate Întâmpla? Ce urmează? Invoc În gând, cu disperare și mânie, zei cunoscuți și necunoscuți din calendarul creștin, budist, hinduist, panteist, Forța Absolută, ca și cum Cerurile, transformate În infernuri arzânde, aveau timp de ruga fiecărei gângănii, pulbere măruntă bătută de vârtejurile soartei!!! Mașina Înainta cu prudență, prin micile localități rurale, unde oamenii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
originar dominant al literaturii nu este nici pe departe cultural și cu atât mai puțin estetic. El este de ordin sacru, mistic și magic. Creația poetică este eminamente divină, zeii inspiră, transmit darul poetic, revelează, dictează (ex. Homer - „Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul” Iliada). Tradiția iudaică, orfică și mai ales cea creștină conferă cuvântului sacru o extraordinară eficacitate, creativitate și putere de a comunica. Antichitatea recunoaște „literelor sacre” o serie de note specifice. Sunt astfel considerate esoterice, deci inițiatice
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
reprezintă o putere a sufletului superioară celor precedente, pe care grecii o numesc synteresis (συντήρησις), adică scânteia conștiinței. Potrivit concepției sale, această scânteie nu se stinge niciodată, ne avertizează că facem răul când ne lăsăm învinși de plăcere, sau de mânie, sau când suntem păcăliți de către rațiune. Ceea ce este într-adevăr semnificativ pentru tratarea noastră constă în așezarea scânteii conștiinței alături de „Spiritul care mijlocește pentru noi prin gemete de neexprimat”. Făcând un salt în timp, este relevantă gândirea filosofului și teologului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
păcătoși și avem nevoie de harul lui Dumnezeu. Se poate observa că niciunul dintre aceste cuvinte nu este conform viziunii teologice a evanghelistului Matei. Exigențele lui Isus vor să identifice noua comunitate pe care vrea să o întemeieze, în care mânia este învinsă prin reconciliere, setea de plăcere este ținută sub control și iubirea dușmanilor ia locul urii. De aici rezultă că aspectul cel mai important al acestei comunități constă în depășirea violenței prin iubirea dușmanilor. R. Schnackenburg, punând în discuție
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și persecutată pe pământ. Nimic nu revelează mai clar această finalitate. Concluzie Ceea ce l-a convins pe Nietzsche să considere Cartea Apocalipsului ca pe o „explozie a spiritului de răzbunare” este pasajul în care se vorbește de un timp al mâniei judecății lui Dumnezeu (Ap 11,17-18). Așa cum afirma Richard Hays, în această carte nu aflăm imperativul de a-i iubi pe dușmani. Atunci, cine este dușmanul? Dușmanul a fost mereu considerat ca demoniac, pentru că se opune acțiunii lui Dumnezeu și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
campaniilor desfășurate împotriva locuințelor mizere în secolul al XIX-lea. Problema locuințelor îi preocupă mai puțin decât cea a salariilor sau a organizării muncii. Mărturia unui comisar de poliție în această privință este deosebit de grăitoare: "Muncitorul își revine repede din mânia față de proprietarul său. Problema salariului este pentru el de cu totul altă importanță"3. Am putea vedea în această minimă investire în problema locuințelor o moștenire a trecutului: nu trăise majoritatea populației, până în secolul al XVIII-lea, fără locuință proprie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
clasă și de a evidenția "rolul statului republican ca instrument de opresiune socială aflat în mâna burgheziei"74. Fiecare răzvrătire servea ca repetiție pentru marea seară a revoluției. Desigur, în afară de astfel de strategii cinice, "exasperarea, furia, disperarea, sentimentul de neputință, mânia au jucat în cazul celor mai mulți manifestanți un rol la fel de mare în cazul celor mai mulți manifestanți, ca și atracția spre încăierare, dorința de a sfâșia cu unghiile, ura față de polițiști a celor mai exaltați"75. Dedramatizarea raporturilor sociale nu se va opera
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru o culoare sau un miros, bucuria în fața unei idei sau a unui tablou, încuviințarea involuntară pe care o poate provoca vederea unei bune acțiuni, satisfacția de a fi procedat personal în mod destoinic. Bucuria și tristețea, speranța și teama, mînia și dragostea pot apărea ca sentimente individuale. Asemenea sentimente individuale pot intra în niște asocieri din care pot să apară sentimente totale. Sentimentul total presupune trăiri de diferite feluri, ce se află într-o corelație reciprocă. O trăire obiectiv simplă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
organizări a vieții sentimentale, individuale își capătă locul lor determinat în economia psihică potrivit importanței ce le revine în afirmarea acelei relații. Sentimentele individuale pe care le comportă desfășurarea obișnuită a vieții bucurie și durere, speranță și teamă, bunăvoință și mînie sînt favorizate sau obstrucționate prin activitatea în serviciul valorii fundamentale și această activitate însăși va stimula nașterea unei serii de sentimente individuale. Prin legătura în care intră sentimentele individuale, cînd se realizează o organizare în jurul unui interes dominant, sînt produse
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
În parte, direcția în care se desfășoară întreaga silință va căpăta influență asupra genului și gradului sentimentelor individuale în parte, interacțiunea lor, cînd se întîlnesc pe parcursul strădaniilor, le va conferi un alt caracter, pe care altmiteri nu l-ar căpăta. Mînia, de exemplu, va avea alt caracter cînd e de origine egoistă decît atunci cînd se naște din jignirea unui sentiment altruist și pe urmă apare într-alt chip, cînd se dezlănțuie dimpreună cu tema ori îndată după aceasta, decît atunci
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care trebuie s-o aibă angajarea într-o organizare asupra conformației unui sentiment individual. Caracterul dezinteresat al unui sentiment nu depinde de sentimentul însuși, zice el (pp. 43-50), ci de cauza care îl provoacă sau de sistemul căruia îi aparține; mînia și teama pot fi tot atît de dezinteresate cît și compătimirea și simpatia, dacă acea cauză care le stîrnește nu face parte din propriul instinct de conservare al individului și din sistematizarea provocată de predominarea acestui impuls. Părerea aceasta nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu faptul că elementele "sistemului" își determină reciproc nuanța sau timbrul. Fiecare element formulează anumite pretenții, dar și lui i se cer unele lucruri. El se află într-o relație atît pozitivă cît și negativă cu totalitatea în care intră. Mînia stîrnită de grija unui părinte pentru educația fiului său își găsește limitarea în scop. În cazul unor părinți colerici, poate fi necesară, eventual, o luptă pentru a păstra mînia între aceste limite. În cazul unor criminali, se poate declanșa uneori
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
relație atît pozitivă cît și negativă cu totalitatea în care intră. Mînia stîrnită de grija unui părinte pentru educația fiului său își găsește limitarea în scop. În cazul unor părinți colerici, poate fi necesară, eventual, o luptă pentru a păstra mînia între aceste limite. În cazul unor criminali, se poate declanșa uneori (cf. § 2), în exercitarea faptei lor, o cruzime care nu e condiționată de țelul propriuzis al comportării. La fel și în cazul unor soldați în război. Deseori teama este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
toate sentimentele individuale pot intra ca factori într-un sentiment total, sub o formă sau alta. În eventualitatea unui asemenea caz, viața psihică umană ar avea un caracter mai puțin haotic și dizarmonic decît are. Atît bucuria cît și tristețea, mînia și admirația, speranța și teama, fidelitatea și îndoiala nu obișnuiesc să intre ca factori într-o legătură psihică solidă. La baza admirabilei poezii a lui Ingemannx) Curge-un rîu spre marea eternă, stă ideea optimistă că toate elementele vieții sufletești
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]