8,611 matches
-
Angelus Silesius 1) - Henry identifică un alt răspuns la întrebarea anselmiană Cur Deus homo? În loc ca acesta să ofere o logică justificării divinului, tipică pentru tradiția ontoteologică incriminată de Heidegger, el celebrează mai degrabă misterul apofatic al „neînțelegerii” depline a mântuirii promise de Întruparea lui Hristos. Totuși, reflecția fenomenologică și meditația teologică, născute din setea de cunoaștere a adevărului Vieții, pot indica spre acel orizont denumit de către Michel Henry „arhiinteligibilitate ioaneică”. Pătrunzând în intimitatea revelației Vieții făcute de Verbul întrupat în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
divertismentului. Timpul crepuscular al modernității oferă însă creștinismului șansa unei reabilitări. Biserica își poate revendica din nou atributul fundamental deținut mai bine de un mileniu: acela de for al unei proclamații evanghelice și al unei narațiuni liturgice excepționale 1. „Povestea” mântuirii neamului omenesc revelată în „epistolarul” biblic s-a dovedit în stare să ofere un sens sacrificial și sublim milioanelor de vieți omenești înscrise în calendarele nevăzute (pentru că au fost incendiate) ale Bisericii. Această putere de transfigurare și restaurare luminoasă a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
scepticism. În această capcană au căzut atât reprezentanții teologiei eliberării (care vedeau în istorie „progresul conștiinței libertății”), cât și urmașii lui Karl Rahner (care definesc spațiul politic ca teritoriu preeclezial). Pentru ambele partide, în cele din urmă, „etica furnizează conținutul mântuirii”1, ceea ce pentru doctrina tradițională a Bisericii este insuficient. Creștinismul - așa cum au arătat un Pavel Florensky 2 ori Sofronie Saharov3- este ireductibil la un simplu enunț axiologic: mai mult decât o etică, religia iubirii cultivă un etos comunitar străin de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
britanic a arătat că noblețea darului nu este determinată unilateral în orizontul morții 6. Orice petec de lume în care exigența absolută a dăruirii ar apărea în absența veștii despre biruința vieții asupra morții ar deveni un decor al absurdului. Mântuirea în Iisus Hristos nu se oprește la momentul răstignirii pe cruce, dacă acesta nu s-ar termina printr-o implorare către Tatăl a iertării celor care „nu știu ce fac”. Darul adus de Fiul lui Dumnezeu e confirmat nu prin moarte, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nihilism triumfal și vanitate cinică, fondat pe mitul violenței originare (uciderea lui Remus de către fratele său, Romulus). Practicii dominației i se opune, în viziunea lui Augustin, modelul pacifist al comunității ecleziale, în care abandonarea pulsiunilor de putere face loc „lucrării mântuirii”. Prin mărturisirea păcatelor și dăruirea iertării, Trupul mistic al lui Hristos devine, precum un mesager angelic, vestitor al păcii (Mt. 10,12-13). Căci „așa cum actul creației nu ia nimic din Dumnezeu, tot astfel dăruirea noastră de sine nu implică nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în varianta sa genuină - vede lumea socialului „înșurubată” în experiența liturgică 1. Socialul este un spațiu coextensiv comunității liturgice, în care cei cu adevărat credincioși, strânși laolaltă „întru numele Domnului”, se roagă „iarăși și iarăși” pentru „pacea lumii” și pentru „mântuirea sufletelor”. Pentru a suprima dominația universală a răului și a violenței, adevăratul creștinism abordează socialul dintr-o perspectivă realistă. Teologia nu ignoră, naiv, proporțiile catastrofale ale injustiției sociale din lumea de astăzi și nici nu speră la o îmbunătățire a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
justificând atracția sublimului) sau mecanic (legitimând imperativul ideologic). Bunătatea fundamentală a ființei e consfințită prin dogma creației ex nihilo: lumea se naște nu printr-o emanație necesară, ci este opera generozității pure, confirmată de toată economia văzută și nevăzută a mântuirii. Istoria nu este un labirint sufocant, la capătul căruia așteaptă răzbunător Minotaurul, ci mai degrabă o partitură muzicală, traversată diafan și recitată polifonic. Nu întâmplător, o existență liturgică poate fi asemănată unei opere de artă1. În cuvintele psalmistului, „laudă și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
viclean, cedează rugăminților lui și-l ia În brațe. Ce urmează se poate prevede: fețișoarei i se aprinde sufletul, aleargă pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă ia, Căci alt chip de mîntuire Nu am la durerea mea”... Victima este aici o copilă (o nymphet, cum zice Denis de Rougemont), În tradiția petrarchistă, dealtfel: Laura are, cum se știe, doisprezece ani, Beatrice are nouă ani cînd se naște pasiunea lui Dante, Novalis și-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ziua de Crăciun. Miros a bălegar de grajd, secole de putreziciune le-au intrat în piele, nu reușesc să se lepede de duhoare nici măcar atunci când se scufundă în râuri, iar ochii lor nu zăresc în natură decât semnele lui Dumnezeu, mântuirea sau pedeapsa păcatelor lor. Dar există ceva și mai rău. Printre ei există un obicei și mai orbil: dacă o muscă se întâmpă să le cadă în farfurie, nu fac caz de asta și o-nghit fără să le fie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Școala “Carmen Sylva” Iași „În concepția Sfântului Ioan Gură de Aur familia creștină este spațiul În care se câștigă mântuirea. Sfântul Ioan o numește «Biserica de acasă». Pentru ca familia să fie un loc al mântuirii trebuie să fie statornicită pe iubire, iubirea fiind cea mai Înaltă virtute creștină. Iubirea trebuie să fie reciprocă și lucrătoare prin faptă, „să unească pe
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
Școala “Carmen Sylva” Iași „În concepția Sfântului Ioan Gură de Aur familia creștină este spațiul În care se câștigă mântuirea. Sfântul Ioan o numește «Biserica de acasă». Pentru ca familia să fie un loc al mântuirii trebuie să fie statornicită pe iubire, iubirea fiind cea mai Înaltă virtute creștină. Iubirea trebuie să fie reciprocă și lucrătoare prin faptă, „să unească pe soți și pe copii unii de ceilalți, dar și pe aceștia, soți și copii cu
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
văzută ca împărtășire de lumină și intrare în lumină. Prin primirea Sfintei Euharistii se produce o inhabitare reciprocă: a Luminii în om și a omului în Lumină. Sfântul Botez este început al luminării, însă nu ne este de ajuns spre mântuire numai Botezul, ci Împărtășirea Trupului lui Iisus Dumnezeu și a Scumpului Său Sânge ne este încă și mai proprie și mai necesară<footnote Ibidem, Discursul 10, p. 321. footnote>. Așa cum am precizat și mai sus, Sfintele Taine ale Pocăinței și
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
care vine din „dorința de a constata că existența este, În ansamblul ei rezonabilă, este rațională etc.; dar și dorință nesatisfăcută de experiență” (/175). Însă, departe de a fi lamentație, fantasticul afirmă, dimpotrivă, speranța și În primul rând speranța de mântuire, de salvare: „căci fiecare dintre noi aspiră să fie izbăvit și nu doar Într-o altă lume, ci aici și acum ...” (). Mircea Eliade afirmă că „toate mișcările milenariste și eschatologice atestă optimism. Ele acționează Împotriva istoriei cu o forță pe
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
toate zilele”. Miturile le cunoaștem datorită memoriei, ea ne relevează adevărurile exemplare din trecut, pe care tot ea, le reactualizează În prezent. Memoria stă, deci, la baza culturii unui popor, iar cultura devine mijlocul de supraviețuire. În al doilea rând, mântuirea spirituală individuală nu e posibilă fără ancorarea noastră În „realul” din noi, În „centrul” nostru, fără efortul nostru de a birui toate formele de condiționare (filosofice, sociale, politice, istorice etc.) dobândind astfel libertatea, Înțeleasă ca disponibilitatea, deschidere spirituală mereu creativă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
prin unirea cu Hristos, desființarea păcatului strămoșesc sau originar al despărțirii de Dumnezeu, imprimată în firea noastră, și dacă fără această unire cu Hristos nu se poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, evident că Botezul ne este absolut necesar pentru mântuire (In. 3, 3), indiferent de vârstă. El este absolut necesar și pentru copii, căci și ei au această stare de despărțire de Dumnezeu, prin nașterea lor din trup, și deci „și ei trebuie să treacă de la starea de născuți din
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
15)”<footnote Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. al III-lea, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, p. 42. footnote>. Ceea ce Dumnezeu promite prin botez: iertarea, eliberarea de moarte și diavol, mântuirea este o necesitate pentru toți oamenii, inclusiv și pentru nou născuți<footnote Argumentele scripturistice de până acum, argumente cu referire la botezul copiilor, pot fi rezumate în patru puncte. Mai întâi, din cauza păcatului originar, nou-născuții au mare nevoie de botez
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
educarea lor în Hristos după Botez”<footnote Diacon Ioan Caraza, op. cit., p. 113. footnote>. Așadar, de îndată ce nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu decât prin „ușa Botezului”, era firesc și necesar ca Sfinții Apostoli să deschidă această „ușă” a mântuirii și copiilor. Pruncii nu pot fi privați de această „moarte cu Hristos” a omului vechi din ei și de temelia vieții veșnice pusă în orice om de Hristos. Sfântul Apostol Pavel, care opunea universalității păcatului universalitatea mântuirii (Rom. 5), care
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
această „ușă” a mântuirii și copiilor. Pruncii nu pot fi privați de această „moarte cu Hristos” a omului vechi din ei și de temelia vieții veșnice pusă în orice om de Hristos. Sfântul Apostol Pavel, care opunea universalității păcatului universalitatea mântuirii (Rom. 5), care afirma că voia lui Dumnezeu este mântuirea tuturor oamenilor, care prezenta Botezul ca o tăiere împrejur nouă deosebită de cea a Vechiului Testament, trebuia în chip necesar să meargă pe acest drum<footnote Adhémar D'Alés, Baptême
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
privați de această „moarte cu Hristos” a omului vechi din ei și de temelia vieții veșnice pusă în orice om de Hristos. Sfântul Apostol Pavel, care opunea universalității păcatului universalitatea mântuirii (Rom. 5), care afirma că voia lui Dumnezeu este mântuirea tuturor oamenilor, care prezenta Botezul ca o tăiere împrejur nouă deosebită de cea a Vechiului Testament, trebuia în chip necesar să meargă pe acest drum<footnote Adhémar D'Alés, Baptême et confirmation, Librairie Bloud et Gay, Paris, 1928, p. 64
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Lițiu, „Sfinții Părinți despre botezul copiilor”, în Mitropolia Banatului, Anul XXVIII (1978), Nr. 1-3, p. 6-7. footnote>. Din vremea Apostolilor și până astăzi, Biserica a primit pe copii la Botez, acesta fiind prin urmare o condiție sine qua non pentru mântuire. Pruncii creștinilor se bucură, de asemenea, de un privilegiu cu totul deosebit: sunt sfinți (I Cor. 7, 14). Este important și faptul că în iudaism, toți băieții erau circumciși în a opta zi. Din moment ce botezul a înlocuit circumcizia, sfințenia din
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Botezătorul, botez deosebit de cel creștin. Iisus s-a botezat, nu fiindcă avea păcate, ci ca „să plinească toată dreptatea”. Alții merg atât de departe, în rătăcirile lor, încât susțin că pruncii sunt sfinți, deci n-au nevoie de botez spre mântuire. Ei se sprijină pe înseși cuvintele Mântuitorului: „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor” (Mt. 19, 14). „De nu vă veți întoarce și veți fi ca pruncii, nu veți
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor” trebuie înțeleasă în sensul că cei ce se fac precum pruncii, nevinovați, moștenesc Împărăția cea veșnică, iar aceasta, la cei maturi presupune Botezul. „Lăsați copiii să vină la Mine ...” înseamnă primirea Botezului, spre mântuire. „De nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii” nu înseamnă neapărat că pruncul este cel care va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce se va smeri ca pruncul<footnote Ioan Bunea, op. cit., p. 27. footnote>. Nici
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28). footnote>. Textul de la Col. 2, 11 începe cu spiritualizarea circumciziei ca mod de a descrie experiența creștină a mântuirii adusă de Hristos, referindu se apoi la încorporarea baptismală a creștinilor. Corespondența nu este între două ritualuri, al circumciziei și al botezului, ci între ritualul evreiesc și lucrarea divină a circumciziei spirituale realizată de Hristos. În ceea ce privește „circumcizia lui Hristos”, David
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
lui Noe: „Intră în corabie, tu și toată casa ta ...” (Fac. 7, 1). Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă, referindu-se la cele întâmplate cu Noe și familia sa, scrie: „puține suflete ... s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuiește astăzi și pe voi” (I Pt. 3, 20-21). Iarăși e lesne de închipuit că din familia lui Noe făceau parte și copiii săi, care au fost de asemenea luați în arcă și salvați
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat» (Gal. 3, 27), urmează că e o situație care nu poate găsi altă dezlegare”<footnote Arhim. Scriban, op. cit., p. 731. footnote>. De vreme ce toți oamenii sunt chemați la Hristos, și la mântuirea adusă de El, ar fi un nonsens să admitem la Botez - adică la încorporarea în Hristos - pe cei păcătoși care au credință și să-i îndepărtăm pe cei mai puțin păcătoși, pe prunci, „care din pricina vârstei lor fragede nu sunt
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]