6,722 matches
-
fiica cea mai mare; a avut o viață foarte zbuciumată. Văduvă de război, a emigrat În America, asemănător multor tineri ardeleni. După numeroase peripeții s-a repatriat și, la nașterea mea, era lucrătoare la revizia de vagoane CFR din Sibiu. Mătușii Anghelina și soțului ei nelegitim, Tănase Marincaș, le datorez plecarea mea din sat și efectuarea studiilor liceale. Mi-a fost "a doua Mamă", iar fiica ei Mioara, soră mai mare. Lucreția, căsătorită Spătaru, locuia În partea cea mai de sus
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
este că, În aceste condiții, părinții au ajuns la concluzia că nu sunt bun pentru agricultură și trebuie să-mi găsească o altă cale În viață. Un prim ajutor le-a fost oferit de unchiul Dionisie Chisăliță, unul dintre copiii mătușei Ana, sora Bunicului. Le-a propus să-mi pregătească dosarul cu actele necesare pentru Înscriere la examenul de admitere la Școala de aviație din Mediaș, unde mi se asigura toată Întreținerea gratuită. Toți am acceptat și mă vedeam zburând cu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mult prea pirpiriu pentru regimul școlii de aviație. Mai ține-l un an acasă. Dă-i să mănânce bine și hai cu el, la anul. Mama mi-a Înțeles durerea și ne-am Înapoiat acasă dezamăgiți. Când au aflat rezultatul, mătușa Anghelina și nenea Marincaș le-a propus părinților un alt plan de acțiune, pe care și l-a Însușit și directorul școlii din Axente, Învățătorul Gheorghe Jarcău, apropiat de familie. Urma să continui și clasa a V-a În comună
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
continui și clasa a V-a În comună și să mă pregătesc pentru admitere la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Sibiu. După patru clase de liceu să fac școala de maeștri la Întreprinderea Rieger, una dintre cele mai mari uzine sibiene. Mătușa Anghelina s-a oferit să-mi asigure găzduire, iar directorul Gheorghe Jarcău să mă pregătească. Trebuie să menționez faptul că deși n-am fost elevul directorului Gh.Jarcău, ne cunoșteam foarte bine, Bunicul În calitate de membru al consiliului școlar asigurându-i
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
constituit o problemă pentru noi. Școala, chiar cu această severitate mai mare decât În satul natal, Îmi plăcea și mă străduiam să-i fac față. Cu limba franceză, fiind peltic, mi-a fost ceva mai greu, dar nu imposibil. La mătușa Anghelina era În gazdă și consăteanul, cu doi ani Înaintea mea, Negrea Vasile. Mă ajuta adesea, dar trebuie să recunosc că iroseam și foarte mult timp jucându-ne prin curte și numai când se apropia Întunericul ne aminteam de lecțiile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
părintește pe culoarele facultății și chiar colegii mai tineri, care Îmi umplu biroul de fum, deși știu că sunt nefumător. În vacanța de vară 1938, m-am Înhămat la muncile agricole, lucrând În rând cu părinții, unchiul Milian și tișa (mătușa) Anuța. Eram În fruntea echipei și adesea mă Înapoiam pe rândul de porumb sau de cartofi s-o ajut pe Mama sau pe frații rămași În urmă. Sâmbăta după-masă și Dumineca dimineața, Împreună cu Tata, Îl ajutam pe unchiul Milian la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
elevilor s-a păstrat pe tot parcursul studiilor. N-am iubit vacanțele. Muncile agricole În cadrul familiei au fost mai obositoare decât activitatea școlară. Toamna anului 1938 a mai adus o modificare În statutul meu. Obligațiile familiale și de serviciu ale mătușii Anghelina au determinat-o să-l ia În gazdă și pe vărul Mitică Chisăliță, nepotul mătușii Ana, al cărui tată a fost proaspăt transferat ca șef al reviziei de vagoane CFR din Sibiu, deci șeful mătușii Anghelina. Era o găzduire
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
au fost mai obositoare decât activitatea școlară. Toamna anului 1938 a mai adus o modificare În statutul meu. Obligațiile familiale și de serviciu ale mătușii Anghelina au determinat-o să-l ia În gazdă și pe vărul Mitică Chisăliță, nepotul mătușii Ana, al cărui tată a fost proaspăt transferat ca șef al reviziei de vagoane CFR din Sibiu, deci șeful mătușii Anghelina. Era o găzduire provizorie până la găsirea unei locuințe proprii. Numărul copiilor adoptivi ai mătușii Anghelina a crescut astfel la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și de serviciu ale mătușii Anghelina au determinat-o să-l ia În gazdă și pe vărul Mitică Chisăliță, nepotul mătușii Ana, al cărui tată a fost proaspăt transferat ca șef al reviziei de vagoane CFR din Sibiu, deci șeful mătușii Anghelina. Era o găzduire provizorie până la găsirea unei locuințe proprii. Numărul copiilor adoptivi ai mătușii Anghelina a crescut astfel la trei. O echipă de joc cum n-aveam acasă. Rezultatele școlare au fost pe măsură: șeful nostru, Negrea Vasile, a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pe vărul Mitică Chisăliță, nepotul mătușii Ana, al cărui tată a fost proaspăt transferat ca șef al reviziei de vagoane CFR din Sibiu, deci șeful mătușii Anghelina. Era o găzduire provizorie până la găsirea unei locuințe proprii. Numărul copiilor adoptivi ai mătușii Anghelina a crescut astfel la trei. O echipă de joc cum n-aveam acasă. Rezultatele școlare au fost pe măsură: șeful nostru, Negrea Vasile, a rămas repetent; eu și Mitică am promovat, dar nu m-am remarcat decât ca un
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
N-am fost mulțumit de rezultate. Ucenicia la Rieger nu m-a atras nici la Începutul liceului și nu-mi surâdea nici acum. Trebuia să-mi revizuiesc atitudinea față de școală. În toamna anului 1939, Mitică și Negrea au plecat de la mătușa Anghelina, deci grupul de joacă s-a destrămat. La liceu am Început o nouă limbă străină: limba latină. Ne era predată de profesorul Liviu Cozma, unul dintre cei mai vârstnici și cei mai apreciați profesori din liceu. Comportamentul lui părintesc
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
frumoasă fermă aproape de gara Copșa Mică. La Început ne strângeam În fiecare seară pe banca din prisaca școlii, unde gazde erau Livia și Stela Jarcău. Pe măsură ce banca a devenit neîncăpătoare, ne-am deplasat pe butucii de lemn din fața casei Văcărescu, mătușa Sandei Axente. Aici, În verile 1937 și 1938, la lumina focului de la sondele de gaz metan din Șomârd, ne Împărtășeam amintirile din liceu, discutam despre cărțile citite, cântam șlagărele vremii, glumeam și câte nu făceam pentru trecerea mai plăcută a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ani!” Miri Mireasa Mireasa și fratele Bârză H. Alaiul În drum spre biserica satului Nuntași (de la dreapta spre stânga): Tanti Ana, verișoara Viorica, mireasa, mirele, Nuți Chisăliță, o prietenă Cele două familii, dreapta, Tata, Mama, În fața ei Marcela și Nitu, Mătușa Anghelina, Tata socru, cumnata Elena În seara zilei de 27 ianuarie am părăsit satul natal și ne-am luat zborul spre cuibușorul nostru bucureștean. Ne aștepta o nouă viață, cu urcușuri și coborâșuri, cu zile bune și zile rele, peste
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de tot felul de lucruri pregătite de către ai mei. Am ajuns în Gara de Nord și o zi întreagă am târât acel geamantan prin București, până ce spre seară am ajuns în Piața Aviatorilor, de unde trebuia să caut o străduță unde locuia o mătușă de-a mamei. Am fost ghidat la telefon de ea. Eram frânt, am fost invitat să iau loc pe un scaun, mi s-a adus un ceai cu lămâie și un ou fiert moale. O felie de pâine. Sare. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
frânt, am fost invitat să iau loc pe un scaun, mi s-a adus un ceai cu lămâie și un ou fiert moale. O felie de pâine. Sare. Am mâncat, cu mâinile tremurânde ducând la gură din bucatele oferite de mătușa mamei care între timp mă chestiona în așa fel încât să mă convingă să urc în tren și să o iau spre casă pentru că Bucureștiul nu era de mine. Și cu acea sintagmă am rămas în cap până în ziua de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Și cu acea sintagmă am rămas în cap până în ziua de azi. Am mai încercat prin anii '80. Fără succes. După '89, la fel, însă eram convins că nu am ce căuta acolo. Îmi suna în cap acea sintagmă a mătușei mele. Am râvnit tot timpul la un loc printre talentele aspirate acolo de nu știu ce forță, până ce am pus pariu cu mine că pot învinge și de la Botoșani, unde luptam cu tot soiul de prejudecăți, de inși cărora nu le picam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aș mai înturna". Cum definești banii? N-am! Dacă ai avea toți banii lumii, ce ai face cu ei? I-aș da mamei. Să facă ce vrea cu ei. Să fie oare vreun semn rău că am visat-o pe mătușa? Cât dintr-o pasăre e cântec, cât e hrană pentru pisicile care o pândesc din tufiș? Pasărea e cântec. Corpul ei e doar un pretext. Mieunatul pisicii e un pretext. Corpul ei, la fel cu cel al femeii, e cântec
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nostru, sau nu, nici nu mai contează. În mod sigur se armonizează cu faptul că nu o să mă mai bați la cap. Iată: "Am mers cu copiii de la școală în excursie la mine în sat. Ne-am oprit lângă casa mătușii mele, care e moartă. Ea le-a dat copiilor prescură și prăjituri. Mie mi-a fost rușine să-i spun că a murit. Copii au plecat să se joace pe deal. Când i-am căutat, nu i-am mai găsit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să-mi placă ce vedeam și nu am mai știut dacă sunt eu. Nu știu dacă m-am culcat cu prințul, căci de aici nu mai țin minte visul. Să fie oare vreun semn rău că am visat-o pe mătușa?". Cluj-Napoca Piatra Neamț, 15 iunie 2010 (Revista "Conta", nr. 3, 2011) Aurel PANTEA Când scriu, nu mă interesează nici o altă prezență, în afară de acțiunea spirituală ce instaurează poemul Realitatea noastră e ficțiunea Te rog, dragă Aurel Pantea, să rezumi viața ta de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tăi. Tată. Hulim în numele tău:/ facă-se deci voia ta de călău// Eu sunt Marta. În genunchi mă așez. Întind grumazul. Amin." Te-a influențat, în vreun fel, în literatură sau în viață, faptul că te numești Marta? Aveam o mătușă cu numele ăsta, sora mamei mele. Îmi plăcea să-i fac dese vizite, îmi dădea întotdeauna ceva bun, un fleac, firește, avea o grădină frumoasă, așezată într-un cot al Someșului, coboram din grădina ei paradisiacă direct în apă. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un mod de viață așezat, confortabil, care acum a dispărut pentru totdeauna. Aș putea să dau drumul unuia dintre clișeele nostalgice despre bătrînul doctor german care locuia alături și șoarecii care mișunau prin curtea din spate și mașina electrică a mătușii și broscoiul meu rîios drag de lîngă iaz. De fapt, amintirile mele cele mai timpurii sînt colorate de frica de coșmaruri. Mi-era frică să stau singur, frică de Întuneric, frică să merg la culcare din cauza unor vise În care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
te-ai găsit să-i dai adresa și numărul de telefon. - Știu toate astea, am zis. Chris a făcut-o pe bosumflatul. - Bine, sper că știi ce faci. Acum nu-ți bag un text. O să primesc sigur un cec de la mătușă-mea după-amiază. Uite. A scos o telegramă din buzunar. M-am uitat la ea. Se făcea acolo o vagă referire la un cec. A continuat să-mi explice cum e cu cecul. În timp ce vorbea, Își ținea mîna pe brațul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de două sau trei. A doua zi a apărut cu un dolar optzeci. N-a zis nimic de cec. Și-așa a mers În continuare. Venea cu mai puțin sau fără un sfanț. Era mereu pe cale să primească bani de la mătușă sau de la soacră sau de la altcineva. Își susținea poveștile cu scrisori și telegrame. A devenit o pacoste aproape la fel de mare ca Gene Doolie. Alt client permanent era Marvin, chelner cu juma’ de normă Într-un club de noapte din Village
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fost luată la secția germană și i-au căutat în trăsură. Dânsa a pretins că se rupsese în fața Spitalului Pantelimon căruța de la Herești care ne aducea hrana obișnuită, a luat dânsa ca să nu se strice, deoarece venea să vadă pe mătușa ei starița. Eu am protestat energic: „Cum, nici de la moșiile noastre nu putem mânca, deoarece aici nu găsim de cumpărat și dvs. ne promiteți și nu ne dați nimic?“ Au declarat că permit aprovizionarea, dar că prea des vine doamna
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fermă pentru argați, iar pentru dânșii, o căsuță cu camere mici, adaptate nevoilor și pretențiilor prezente. Pe temeliile dărâmăturilor puseseră pământul scos de la clădirea nouă și plantaseră trandafirii adunați din parc. Era un spectacol impresionant. Ei mă duseră la o mătușă, tot d-nă Krupenski, care locuia în casele fostului logofăt, iar castelul era fără învelitoare, cu frumoasele stucaturi din secolul al XVIII-lea încă pe pereți; între treptele scării de marmoră care ducea în grădină creșteau stufișuri și jos erau culcați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]