6,868 matches
-
Suze a început să facă rame doar cu câteva luni în urmă, iar acum e deja furnizorul a patru mari magazine din Londra și se vând foarte bine! A apărut în reviste și tot tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mă sărută și mă strânge de mână.) Am văzut ultimele telefon. Bravo! — Pur și simplu n‑o să‑ți vină să crezi ce fel de bărbat are, zic în timp ce trecem de ușile batante și ajungem în parcare. Nici nu‑i de mirare că vrea să lucreze în continuare! — Îmi imaginez. — După părerea lui, ea e acolo doar ca să‑i facă lui viața mai ușoară. Scutur enervată din cap. Să știi că eu, una, n‑o să stau niciodată acasă și să‑ți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îngână Angela, pe un ton care nu‑mi prea place. Măi măi, ce surpriză. Ce vrea să zică cu asta? — Vine direct de la Zürich, îi explic. Cred că avionul a avut întârziere sau așa ceva. Mă uit la Janice și, spre mirarea mea, o văd roșind. — De la Zürich, spune, dând aprobator din cap puțin prea vehement. Înțeleg. De la Zürich. Și îmi aruncă o privire jenată, aproape compătimitoare. Ce a apucat‑o? — Vorbim chiar despre Luke Brandon, da? zice Angela, trăgând un puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mea să‑l refuz.) Plus că toată lumea e atât de drăguță tot timpul. Personalul hotelului îți zâmbește ori de câte ori te vede, și, când spui „mulțumesc“, îți spun „cu plăcere“, ceea ce n‑ar face niciodată în Anglia, doar ar mormăi ceva. Spre mirarea mea, am primit deja un minunat buchet de flori și o invitație la masă din partea mamei lui Luke, Elinor, care locuiește la New York, și încă unul de la mahării din televiziune cu care o să mă văd miercuri, și un coș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
niciodată. Având în vedere faptul că visezi să ajungi acolo de când aveai șase ani. Îi simt amuzamentul din voce și revin la realitate. De‑asta a sunat, să mă ia la mișto? — N‑am pomenit niciodată de Guggenheim? zic cu mirare sinceră, în timp ce îmi pun balsamul de buze în coș. Ce ciudat. Nu‑i așa? zice Luke. Foarte ciudat. Deci, acolo ești acum? La naiba. Un moment, nu zic nimic. Pur și simplu nu pot să‑i spun lui Luke că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, zâmbindu‑i prietenește. Nu ne‑am văzut ieri, la vânzarea de mostre? Ai găsit vreun chilipir? Dar, în loc să‑mi răspundă, îmi întoarce spatele și iese grăbită din magazin, ciocnindu‑se de cineva și murmurând „scuze“. Și, spre marea mea mirare, aud că are accent britanic. Ce neprietenos, nu‑i așa? Să‑ți ignori un compatriot pe tărâm străin. Dumnezeule, nu‑i de mirare că lumea zice că englezii sunt cu nasul pe sus. Așa. Acum chiar mă duc la Guggenheim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spatele și iese grăbită din magazin, ciocnindu‑se de cineva și murmurând „scuze“. Și, spre marea mea mirare, aud că are accent britanic. Ce neprietenos, nu‑i așa? Să‑ți ignori un compatriot pe tărâm străin. Dumnezeule, nu‑i de mirare că lumea zice că englezii sunt cu nasul pe sus. Așa. Acum chiar mă duc la Guggenheim. Dar în clipa în care ies din Kate’s Paperie îmi dau seama că nu știu de unde să iau un taxi și rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
șoptească cât e de frumos. Apoi fata zice cu un ton firesc: — Cât costă? Sunt gata să mă întorc spre ea cu un surâs prietenesc și să‑i spun „Asta aș vrea să știu și eu!“, când, spre marea mea mirare, bărbatul ia tabloul și îl întoarce. Pe spatele acestuia se vede prețul! O etichetă cu prețul într‑un muzeu! Locul ăsta e perfect! În fine, uite că o persoană foarte deschisă la minte și‑a dat seama că oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
te‑ai obosit să‑mi spui despre New York decât după ce totul era hotărât deja! Nici nu ți‑ai pus problema că eu aș putea să nu... mă conformez și să nu fac exact ce vrei tu. Nici nu‑i de mirare că Alicia mi‑a zis că mă țin după coada ta! — Nu te ții după coada mea, zice nervos. — Ba da! Așa mă vezi tu, nu? Ca pe o nimeni cu buletin, căreia trebuie să‑i găsești... un locșor acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Se urcă pe un loc mai înalt, privi în jur pentru a descoperi altceva în afară de roci și creste stâncoase. Ca răspuns la această dorință, ochii captară imaginea unei mase oarecum diferite, îndeajuns de insolită pentru ca ochii să se mărească de mirare îndărătul căștii transparente și murdare, îndeajuns de incredibilă pentru a-i smulge lui Kane un strigăt puternic. ― Isuse! ― Ce e? Ce se-ntâmplă?... Lambert se repezi spre el, urmată de Dallas. Uluirea lor în fața acestei viziuni neașteptate nu fu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care-l ținea Dallas. Merseră la o masă pe care o așezară. Ash îndreptă o lumină crudă asupra vietății. ― Priviți ventuzele, zise el indicând cu o sondă o serie de găuri mici și adânci împrejmuind "palma" creaturii. Nu e de mirare că nu am reușit s-o desprindem de fața lui Kane. Era imposibil având în vedere ventuzele acestea, falangele și coada încolăcită pe gât. ― Unde e gura? Dallas încerca să scape de vederea ochiului unic. Chiar și mort, aceasta păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un fel de semnal dublu! ― E o aiureală! Recepționezi două citiri separate și dinsticte de mine? ― Nu. Numai una. Una singură și imposibilă! ― Trebuie să fie o interferență își zise el. După curenții de aer de aici nu-i de mirare. O să fac câțiva pași. O să se aranjeze. Se ridică neștiind nimic de masiva tentaculă cu gheare care ieșea încet de sub Cale. Enorma labă căutând într-o liniște incredibilă îi rată piciorul. Se vârî la locul ei, fără să fie observată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ridică, clătinându-se nițel. Lambert vru s-o susțină, dar Ripley zâmbi și-i refuză ajutorul. ― Merge. Își scutură hainele.) Cam cât oxigen ne-a costat acest mic episod? Îmi trebuie o cifră exactă. Lambert continua s-o fixeze cu mirare, fără să răspundă. ― Nu merge ceva? reluă Ripley. De ce te uiți așa la mine? Consumul de oxigen nu mai face parte din domeniul public? ― Mai slăbește-mă! replică Lambert fără să fie cu adevărat mânioasă. (Părea stupefiată.) L-ai acuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care se găseau, declarînd-o Anthesterion; și cînd cuceritorul a fost inițiat În micile mistere, aceeași lună a fost decretată Boedromion. Desigur, toate acestea au valoare În măsura În care mă ajută să pun ordine În sentimentele mele. Altfel, Între sărbătorirea lui Tezeu și mirarea cu care se uitau astăzi dimineață copiii la o meduză moartă azvîrlită de valuri În cursul nopții pe nisip, n-ar fi nici o deosebire. Și, oricum, e dificil să credem În vanitoasa declarație a lui Balzac: „Privirea mea e asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
astfel un coșmar al logicii și era normal ca pe patul său, Într-o Grecie În care statuile n-au sîngerat niciodată, să fie adus În cele din urmă Procust Însuși, ucis de Tezeu. S-a vorbit uneori cu o mirare pe care n-o Înțeleg despre faptul că În loc să Înăbușe, să strivească arta, canonul grec i-a dat strălucire. Dar acest canon era chiar forma unui ideal de frumusețe. Departe de a fi o Închisoare, el era templul grecului. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nu voia niciodată să întindă mâinile și să zică: Ia-mă pe mine. Noaptea îl închideam afară (îl izolam), într-o baracă (într-un izolator) păzit de un câine (cu lumina stinsă). Aici, traducătoarea și-a șters o lacrimă, spre mirarea lui Lucien Racaille, care, din traducere, a înțeles că orfanii români o duseseră ca în sânul lui Avram. Lionel încearcă să-și aducă aminte cum arăta Florica tânără. Nu reușește. Se duce la baie. Când se întoarce, are un atac
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și tortul? Pentru Edy, să nu-mi scoată ochii că nu i-am adus nimic din Angers. Așa mic cum îl vezi, se înfige la dulciuri, ceva de speriat. Caută o cutie prin garsonieră: în talciocul ăla, nu e de mirare că găsește una imediat. Împachetează tortul. Lionel e stană de piatră: încă nu-i vine să creadă c-a scăpat. Esmé se îndreaptă spre ușă. O deschide. Înainte să iasă, îl întreabă: Am uitat, câți ani ai împlinit ieri? — Cincizeci
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în prezent s-au ivit din nou motive de nemulțumire. Bețele cu gămălie de fosfor sunt acceptabile, dar pasta de pe cutie care servește la aprins este prea subțire, rupându-se de la primele aprinderi. Am mai scris despre această problemă. De mirare că efectele criticii au durat atât de puțin. Fabrica de chibrituri ar trebui să privească cu mai multă răspundere problema calității, respectându-și angajamentul luat.“ Urmau câteva rânduri albe, după care ciorna altei scrisori. Mai importantă, se pare, de vreme ce începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scări, shelălăitul. Lătratul acela gros, mocnit, plin de invective sugrumate. Eram gata să mă întorc, poate aveți nevoie de ajutor, gata să vă apăr. Deși vă descurcați admirabil, am observat, cunoașteți perfect exemplarul. După atâta conviețuire, nici nu e de mirare, doar sunteți, cum spunea prietenul nostru Voltaire, tocmai v-am adus un vechi volum al acestui monstru de inteligență... dar nu, nu asta voiam să spun. Urcând acum scările, din nou, spre dumneavoastră, mă întrebam cum să spulber neîncrederea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a face multe și mari minunății: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușei; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau păretele, sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: «Na, na! », și îndată‐mi trecea durerea... când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zic e că face a vânt
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
persecuțiile regimului și defăimarea cuvântului de răzeș, dintr‐unul de cinste în altul de batjocură, de chiabur, (mă mir și eu de unde a avut atâta putere) și cum de a știut să supraviețuiască încă 37 de ani de la moartea tatei! Mirarea nu este numai a mea. Longevitatea ei sp irituală atrage curiozitatea târgului. Vine primarul să‐i strângă mâna, vin cei de la Asociația veteranilor de război, că tata a luptat la Mărășești, vin asistentele sociale și‐ i umplu masa cu cadouri
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pune o astfel de întrebare. Sunt bogătași pe lumea asta hrăniți cu tot ce le‐a poftit inima. și? Ating suta de ani? Pentru mine mama rămâne o enigmă și când mărtur isesc cuiva că are 101 ani, zâmbesc a mirare iar interlocutorul îmi întoarce o față luminată de un zâmbet asemănăto r. De unde îmi vine în minte să spun că mama este un zâmbet... Un zâmbet luminos că a atins 101 ani? Un zâmbet amar că viața ei bate la
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
toate aceste adevăruri prime, originare, au fost văzute cu un al treilea ochi de gânditori-poeți, căci presocraticii și-au scris operele în versuri, iar stilul, mai ales la Empedocle și Parmenide, are loc în entuziasm (în Dumnezeu) și uimire (căci mirarea este începutul filozofiei, va afirma Platon). Tratatul despre sublim al lui (pseudo)Cassius Longinus este o deschidere crucială privind suprema valoare estetică. Nici o concepție ulterioară nu a depășit acea viziune primă. Recent s-a afirmat că sublimul constituie o energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
contracara criza existențială, conștiința transmundană a omului a trebuit să găsească o soluție care nu putea fi decât imaginară: crearea unei alte versiuni a realității, a condiției ontice impuse. Așa s-au născut miturile, s-au născut idealitățile, reflexe ale mirării și ale întrebărilor. Astfel, conștiința umană este conștiință creatoare, este conștiință poietică. Conștiința singurătății unită cu cea a imperfecțiunii lumii unde se află ostracizat, "aruncat", temperate de încântarea de a fi oaspete al luminii, o singură dată în istoria eternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe o învingere de către divinitate a neliniștii sale de a fi singur, iar pe Adam neliniștit că s-a născut, scria într-unul din sonete: "Când sufletul mi-e fără frâu și fără ghid, rațiunea oarbă și șchioapă, este de mirare că primul foc pe care-l întâlnesc mă face să ard ca un fulger ? Și dacă sunt mereu egal cu ceea ce mă mistuie și mă răpește mie însumi, astfel încât posed această artă a frumuseții smulsă cerului și care poate învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]