6,924 matches
-
refacerea orașului" etc., dar nu luăm în seamă ce se întâmplă în orașele reale, nu vedem complexitatea lor, nu vrem să știm care este calitatea reală a vieții oamenilor care le locuiesc... Pe teren putem afla ce efecte poate avea mizeria insuportabilă, violența fără perspectivă, mediatizările ostentative, cinice, jignitoare doar ale tuturor relelor din orașe, discursurile demagogice, promisiunile fără acoperire... 5. Cum am putea avea orașul pe care-l vrem? Reținem câteva dintre concluziile Forumului Mondial al Orașelor (Paris, 2006): printr-
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
că o țară precum Franța trebuie să aibă o capitală demnă de ea. [...] Vedem astfel că în fiecare an se deschid mari artere, cartierele populate sunt salubrizate, chiriile tind să scadă datorită abundenței construcțiilor, clasa muncitoare se îmbogățește prin muncă, mizeria se diminuează printr-o mai bună organizare a acțiunilor de binefacere, iar Parisul corespunde din ce în ce mai mult înaltei sale meniri"1. Haussmanizarea a avut parte de numeroase interpretări. Una dintre cele mai frecvente este aceea care o asociază cu un urbanism
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aceeași seriozitate pentru demnitatea tuturor. Există aici o voință de a crea "artă pentru popor", nu luarea lui în bătaie de joc"9. Această voință pentru creșterea calității umane și a calității arhitecturale a locuinței prindea contur atunci în raport cu condițiile mizeriei arhitecturale ce avea să caracterizeze producerea în masă de locuințe sociale în anii 1950. Formați în spiritul ideologiei pavilionare, Jules Siegfried și majoritatea promotorilor locuinței sociale erau convinși la început că locuința individuală cu grădină este modelul ideal al locuinței
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de a i se mări coeficientul valorii politice. Criza de care suferă, după cum remarca dl. de Mun la primul nostru congres de la Lyon, așa cum spun și socialiștii, provine mai ales din nepotrivirea șocantă care există între drepturile sale politice și mizeria condiției sale sociale, între independența sa de drept și neputința sa de fapt. Aceeași persoană este împărțită între suveranitatea sa politică și subordonarea sa economică. Să o punem în evidență pe una înainte de a o ridica în slăvi pe cealaltă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezorganizează viața de familie. Pentru a scăpa de acest chin, o parte a acestei populații se înghesuie în cartierele centrale, în blocuri și locuințe suprapopulate, sufocante, fără lumină din cauza construcțiilor care devorează orice urmă de spațiu liber, în locuri ale mizeriei în care se înmulțesc toate flagelurile sociale"87. În concepția lui Eugène Claudius-Petit, dezvoltarea marilor orașe se făcuse în detrimentul întregii populații a Franței. Diagnosticul stabilit de mi-nistrul Reconstrucției și Urbanismului relua termenii bilanțului întocmit de către Jean-François Gravier privind inegalitățile populării
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
considerațiilor artistice și patrimoniale. "Cultul trecutului nu trebuie să ducă la necunoașterea regulilor actuale de justiție socială. Sunt unele spirite mai preocupate de estetism decât de solidaritate, care militează în favoarea conservării anumitor cartiere pitorești, fără să se arate îngrijorate de mizeria, promiscuitatea și bolile ce bântuie acolo. Aceasta înseamnă asumarea unor grave responsabilități" (Carta de la Atena, articolul 67). Totuși, căutarea habitatului funcțional a făcut pereche cu o anumită estetică a transparenței, cu predilecția pentru linia dreaptă și unghiul drept care, prin puritatea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbană" (Jean-Paul Lacaze, Paris, urbanisme d'État et destin d'une ville, Paris, Flammarion, 1994, p. 77). 3 Vezi denunțarea de către Alexandre Gady a mitului orașului-magherniță. Totuși demolările haussmaniene nu au legătură cu o oarecare hartă a insalubrității și a mizeriei, a unui Paris astfel descris de către admiratorii prefectului. [...] Sub acest mit aflăm o reconstrucție istorică: insistând asupra caracterului necesar al demolărilor din cauza insalubrității și a stării de deteriorare, se creează impresia că acestea au avut caracter selectiv și că ceea ce
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a fost internată încă de când erau îm preună, dar că viciul a fost mai puternic. Într-o zi am fost rugată să dau o mână de ajutor la curățenie în casa ei și am văzut tot. În primul rând, o mizerie cruntă. Când intrai în casă, trebuia să ieși apoi repede afară, să respiri, să te gândești și să-ți faci curaj. De exemplu, în bucătărie resturile de pâine stăteau în compania mucurilor de țigară, farfurii cu mucegai stă teau alături de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
s-a aplecat asupra dimen siunii metafizice a existenței umane ăde unde și faptul că nu observăm ca Pascal să-l fi marcat pe vreun autor de portrete). Alături de el, toți ceilalți, fără excepție, par frivoli, pentru că n-au perceput mizeria noastră, ci mizeriile noastre, suma aceasta de neajunsuri, de infirmități inevitabile și oarecare, ce nu exprimă decât un aspect al naturii noastre. Dar dacă n-au simțit răul capital, intrinsec, inerent naturii omenești, în schimb, nu avea cum să le
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asupra dimen siunii metafizice a existenței umane ăde unde și faptul că nu observăm ca Pascal să-l fi marcat pe vreun autor de portrete). Alături de el, toți ceilalți, fără excepție, par frivoli, pentru că n-au perceput mizeria noastră, ci mizeriile noastre, suma aceasta de neajunsuri, de infirmități inevitabile și oarecare, ce nu exprimă decât un aspect al naturii noastre. Dar dacă n-au simțit răul capital, intrinsec, inerent naturii omenești, în schimb, nu avea cum să le scape răul acesta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
multe platitudini decât cele care au fost tipărite pentru a dovedi superioritatea modernilor asupra celor vechi. Ai fi zis că Domnul de Fontenelle, Domnul de La Mothe și abatele Terrasson n-au făcut toate aceste efor turi decât pentru a dovedi mizeria și sărăcia spiritului atunci când nu este călăuzit de sentiment. Este un orb care merge încrezător prin întuneric, care se rătăcește me to dic și ai cărui pași îl duc, fiecare, la o nouă greșeală. Nefericit poporul ai cărui Fontenelle și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pato logie monstruoasă n-ar fi fost complete, dacă acest cato lic fervent, senzualul acesta mistic, omul acesta cu un talent subtil, poetic, elevat - pierdut într un viciu -, această conștiință austeră copleșită de povara rușinii sale, această boală și această mizerie de paria social, înlă crimat în fața unei societăți care valora poate mai puțin decât el, ar fi lipsit marelui meu muzeu de obiecte nemai văzute. L-am studiat deci cu toată atenția; l-am com pă timit mult; și am
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și că tocmai ieșise din ea; mi s-a spus că este Blanqui. Blanqui spune o vorbă despre Polonia; apoi, întorcând-o scurt către treburile de politică internă, cere răzbunare pentru ceea ce el numea masacrele de la Rouen, amintește cu amenințări mizeria în care este lăsat poporul și se plânge, față de popor, de primele nedreptăți ale Adunării Constituante. După ce și-a însuflețit în felul acesta ascultătorii, revine la Polonia și cere imperios, ca și Raspail, un vot imediat. Adunarea continuă să rămână
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
noastră obișnuită, reușind să ne convingă că, deși privim derularea inversă, am aflat adevăratul înțeles. Here is no why (Aici nu există de ce) evocă ideea că lagărele nu au nicio scuză. Nu există motiv pentru atrocitățile comise. Ni se arată mizeria cruntă și cruzimea subumană și ni se recomandă să nu întrebăm de ce toate acestea. Pe cine am putea întreba? Pe erou, care, cum știm la acest moment, aproape s-a născut sub nazism, care a fost părtaș la masacru, chiar dacă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
noi înșine? Unde e mândria națională de altă dată? An Artist of the Floating World anticipează în parte The Remains of the Day, mai ales politic vorbind. În Rămășițele zilei, America privește cu îngăduință Anglia, ca pe un aliat în mizerie. În Artist al lumii plutitoare, America domină o Japonie cu capul plecat. Artistul îngenuncheat spre sacrificiu, artistul lumii plutitoare dispărute este Masuji Ono, fost pictor cu faimă în timpurile militariste de dinainte celui de-al Doilea Război Mondial, dezastru după
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nu-și afla locul nicăieri. Ar putea părea că Jonathan și Pauline sunt centrul romanului, dar ceea ce a avut Lodge probabil în minte în primul rând a fost revolta interioară a oricărei ființe umane care se trezește strivită de mizeriile vieții de soldat în termen. Întruchiparea acestei revolte este Mike Brady, iar motivul care o stârnește e moartea lui Percy. In timpul unei săptămâni petrecute la Palma de Majorca cu Pauline, Jonathan așterne pe hârtie întreaga istorie cu înfierbântare, spre
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
exercita controlul asupra pasiunilor. Apoi sufletul său ajunge stăpânit de pasiuni surde, greu de controlat. Atunci inteligența sa ajunge neputincioasă, voința-i slăbește. În acest spirit, Sf. Augustin formulează problema pedepselor la care se expune omul în aceste situații și mizeria tenebroasă la care s-a expus fiul Omului, Adam. Pentru Sf. Augustin, cunoașterea sufletului sensibil și, deopotrivă, a funcțiilor superioare ale rațiunii se poate realiza prin acte de înălțare spre Dumnezeu. Teza lui de bază era: "Eu n-aș fi
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
face corpul să vină în contact cu obiectele. Ca să susțină imaterialitatea și eternitatea vieții sufletești, Rousseau apelează la argumentele morale ale psihologiei creștinătății. Dreptatea divină este adusă pe Pământ din Cer, și la nivelul omului concret ea se confruntă cu mizeria vieții pline de minciună. Aici, perfecționatele speculații metafizice sau teologice trebuie să cedeze pasul exigențelor morale. Remușcările nu sunt suficiente pentru condamnarea celui care a făcut rău altuia și naturii în care trăiește. Pentru Rousseau "conștiința este glasul sufletului, pasiunile
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
al familiei. Părinții mei au luat copilașul, eu m am instalat la o mătușă și Vlad la tatăl lui, care urma să fie și el evacuat și mutat într-o magherniță de lângă Gara de Nord, unde avea să moară într-o neagră mizerie, după trei ani. Minunatul bloc în care ocupase un etaj întreg avea să fie distrus de Revoluția din 1989, fiind 35 situat alături de Radiodifuziunea Română, care urma să se construiască ulterior evacuării tatălui lui Vlad. În urma căror demersuri am reușit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de prune. Prieteniile legate în acei ani au fost ca un colac de salvare pentru cei ca noi. Faptul că ne simțeam purtați de același val ne apropia și mai mult. Simțeam aceeași nevoie de a rezista disperării, întunericului și mizeriei care se abătuseră asupra societății românești. Instinctul de conservare și bucuria de a trăi, pe care o atribui acum tinereții, ne susțineau. Astfel că, deși trăiam în prezent, înhămați la munci sau la sarcini 55 imediate și obscure de supraviețuire
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
târg de vechituri din apropierea Capitalei, unde oamenii se duceau să-și vândă obiectele personale. În timpul anilor ’50, talciocul a funcționat fără întrerupere într-o groapă, adică pe un uriaș teren viran înconjurat de cocioabe. Oameni de toate originile, reduși la mizerie de proletarizarea generală, se duceau duminica cu tramvaiul, ca să vândă de toate și orice, sub privirea nepăsătoare a autorităților. Prin intermediul talciocului și al Consignației, care se afla în centrul Bucureștiului, România a fost jefuită încetul cu încetul de resturile averilor
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Partidul Comunist Francez, așezați în posturi culturale. Acestor agenți ai PCF-ului li se datorează, între altele, noua imagine a Franței, transmisă prin manualele de franceză și prin presa românească a anilor ’50: imaginea Franței prezentată ca o țară de mizerie, de corupție burgheză și de împilare a poporului muncitor. Elevii anilor ’50 își amintesc de sovietizarea manualelor de franceză. Lista autorilor din Manualul Unic de Franceză din 1954 spune totul despre ajutorul frățesc al tovarășilor intelectuali din PCF. Pe lângă Stalin
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
din 1948, rusa a devenit obligatorie în școli, ca primă limbă străină. Se predau cursuri de limbă rusă la orice colț de stradă, ca să zic așa, în fiecare întreprindere și în organizațiile de cartier. Predarea acestei limbi a salvat din mizerie mii de refugiați din Basarabia și Rusia, care reușiseră să scape „repatrierii“ forțate în Uniunea Sovietică, la sfârșitul războiului. Astăzi, de la distanță, regret faptul că n-am profitat de ocazia de a învăța rusa, făcând și eu ca toată lumea, inclusiv
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de vecinătatea naturii. Existau mereu câteva grădinițe, pe jumătate sălbatice, pe care le puteai descoperi prin vecini; erau coșurile cu flori ale țigăncilor din piață, erau copacii și mai ales lumina de deasupra orașului. Anii aceia de moarte și de mizerie din București se scaldă în reflectarea cerului, în parfumul florilor și al plantelor, în gustul fructelor amestecate cu pământ reavăn. Dacă stau să mă gândesc bine, exista, fără îndoială, în această voluptate a naturii - resimțită în același timp cu frica
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
se scaldă în reflectarea cerului, în parfumul florilor și al plantelor, în gustul fructelor amestecate cu pământ reavăn. Dacă stau să mă gândesc bine, exista, fără îndoială, în această voluptate a naturii - resimțită în același timp cu frica și cu mizeria - ceva asemănător opulenței unui sicriu strivit de coroanele mortuare. Contrastul dintre ceea ce trăiam și prezența vie a naturii din România supraviețuiește cu o forță extraordinară în străfundul memoriei mele, ca un semn palpabil al țării mele de origine. Am redescoperit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]