6,962 matches
-
Se va duce la Konstanz, tocmai În celălalt capăt al lumii. Își aminti fața lătăreață a lui Hermann și ochii lui albaștri și cinstiți, În timp ce-i povestea despre meleagurile lui natale. Hermann ajunsese la Constantinopol Împreună cu alți cruciați. O credință naivă și puternică Îl Împinsese să străbată Europa pentru a elibera Sfântul Mormânt. Dar pe drum se Întâmplaseră atâtea, de neînțeles pentru mintea lui onestă. Cruciații nu așteptaseră Întâlnirea cu necredincioșii pentru a-și potoli setea războinică. Drumul lor fusese pre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să mă duci de nas? Ca prin farmec, mogâldeața se Îndreptă din șale și de sub zdrențe apăru un bărbat foarte Înalt, mai Înalt decât Conrad. Din toată făptura lui murdară respira o forță uriașă, contrastând cu expresia oarecum copilăroasă și naivă de pe fața cu trăsături neregulate și plină de zbârcituri. Cu un semn, gazda Își pofti musafirul să iasă din colibă și, după ce făcură doi pași, se opri sub un alun cu ramuri până la pământ, atât de stufos Încât părea o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
depozit, cu tot felul de obiecte. Până și vase egiptene, și amfore grecești se găseau acolo. Cine știe de unde procurase fragmente dintr- un meteorit, sol lunar, obiecte vechi, care țineau de tehnica populară. Colecționarul ținea și un fel de cronică naivă a satului, deja publicată la nu știu ce editură. Pentru a nu se repeta în cursul zilei, țăranul-muzeograf avea atârnat de gât un casetofon care reda explicațiile știute pe de rost, el arătând exponatele, doar mișcându-și buzele, după cum se derula banda
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
alte evenimente care m-au adus la Casa Pogor sau la Casa cu Absidă, dacă acea atmosferă de armonie și comunicare literară, care la București a dispărut de mult, există la Iași mereu, și nu sunt atât de optimistă sau naivă să cred asta, dar și numai faptul că pot să transmită oaspeților sentimentul de acasă în istoria literaturii, dovedește că scriitorii ieșeni au un simț al tradiției pentru care le sunt recunoscătoare. A.B.Am auzit zilele acestea că s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
versuri. Însă, până la ele, am trecut printr-o perioadă de... publicist: pe la 13-14 ani, am început să scriu la ziarul raional din Sângerei (pe atunci, "rebotezat" Lazo) despre unele întâmplări negative ! din comuna mea natală Negureni. Era ca și cum un ieduț naiv nărăvea să împungă cu cornițele sale ditamai... putere sovietică! Emendate de redactorul Nagacevski (îmi trimitea scrisori de îndrumare și încurajare), câteva texte au și fost publicate. Iar unul, apărut în oficiosul republican ,,Moldova socialistă", l-a săltat din post pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fim în relație cu "premiul Nobel", după atîtea discuții aprinse, cam cum sînt copiii în disputele privind locul în care Moș Crăciun își are depozitul cu jucării. Cînd creștem mari descoperim că depozitul acesta nu există și ne amuzăm de naiva noastră întreprindere. Nici premiul Nobel nu există, e un miraj care își mută sensul și destinația și adresa în fiecare an. Cît nu avem un premiu Nobel, sîntem o literatură tînără, predispusă la orice aventură estetică. Un premiu Nobel ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dumitrașcu, prietenul, fratele, cel care a zbughit-o prea iute pe sub geana norilor ...! El a fost, pentru mine, Enkidu, cel cu care am vînat lei ...! Și erau, pe atunci leii al naibii de agresivi, dar i-am biruit, pentru că eram tineri și naivi și flămînzi. A.B.Dacă ați putea să revedeți pe cineva astăzi și să-i spuneți o vorbă (mă refer la cei plecați la îngeri) pe cine ați dori să revedeți? Da, ar fi un exercițiu de imaginație și, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spre mântuire. Într-un eseu, intitulat Transferul de ființă și mântuirea prin poezie, (vezi Mireasma dintre cele două temple, eseuri, Tipo Moldova, 2013), explic mai pe larg raportul poetului cu poezia. Miza e pe timpii ce vor să vină. Sună naiv, știu, dar salvarea din precaritate, din nimicnicie nu o aflăm în realitatea de lângă noi, ci mereu în propriile noastre construcții metafizice. Iar Poezia este o astfel de cale. A.B.De ce mai totdeauna poetul e un singuratic? Pentru că știe să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
băteau cap în cap, într-o succesiune paradoxală, mentalități adverse. De o parte, ideile sincere și prea încrezătoare în integrarea noastră în sfera culturii occidentale, pe de alta, realitățile și tendințele ideologice care aveau să înece prin nocivitate aceste speranțe naive ale occidentalilor, prea ușor și prea repede, mulțumiți de faptul că pe toate planurile câștigaseră războiul. Cu alte cuvinte, credeau cu prea multă certitudine în minciunile asiatice ale "genialului" Stalin cu care fuseseră aliați fideli. Mai târziu, acești occidentali au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
viețile și destinele lor literare, cum ți-i amintești de parcă a fost ieri... Dar, să ne întoarcem. Au trecut multe săptămâni, nici nu mai credeam că îmi va răspunde cineva. În fond, eram o elevă care a trimis câteva poezii naive, îmi spuneam. Ne apropiam de vacanța de primăvară și primesc nu una, ci două scrisori, de la ambele reviste. Deschid plicul de la Iași și Domnul Mircea Iorgulescu mă înștiințează: "Domnișoară, ne pare rău, ați încurcat adresa și destinatarul". Atât. Eram uimită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care s-a urcat În dormitorul copilului. În privința banilor, a declarat că i-a primit de la un prieten german, care În adevăr a existat, dar care plecase În Germania și murise acolo de tuberculoză. Ca și cum dovezile acestea nu erau zdrobitoare, naiva poliție americană a continuat Însă cercetările! Pentru dovedirea faptului că scara era făcută din același lemn cu garajul s-a apelat la cei mai buni experți În cunoașterea lemnului. A trebuit dovedit că scrierea din biletul lăsat În leagăn aparține
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
i-a spus că trebuia să se facă ceva pentru salvarea vieților celor închiși, explicându-i că, dacă simulează reeducarea, ar putea fi eliberați de către comuniști; refuzul a fost însă ferm. Lucinescu i-a arătat că, chiar dacă aceștia ar fi naivi, nu merita plătit prețul pentru eliberare și că, dacă doreau să cânte 'Bandera rosa', trebuiau să o facă din proprie voință, nu să-și schimbe idealurile în funcție de conjuncturi. Se pare că au mai existat încercări de prelegeri despre materialismul istoric
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
penitenciar, colaboratorul direct al lui Stângă a rămas Bogdanovici. Mărturiile despre cei doi principali actori din Suceava sunt oarecum contradictorii. Bogdanovici este descris ca fiind 'înalt, slab și palid, cu ochii arzând febril de o veșnică problematică', duplicitar și ușor naiv. Țurcanu este văzut ca fiind retras, mai degrabă tăcut și meditativ, cu gândul la familia sa, soție și copil, de care era foarte atașat. Trăsătura lor comună este comportamentul adoptat după pronunțarea sentințelor în procesul în care erau inculpați: Țurcanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
privată și i-a spus că trebuie să se facă ceva pentru salvarea vieților celor închiși, explicându-i că, dacă simulează o reeducare, ar putea fi eliberați de comuniști. Lucinescu l-a refuzat însă ferm, spunând că aceștia nu sunt naivi, iar prețul care trebuia plătit pentru eliberare era prea mare. Supărat pentru că grupul din jurul lui Bogdanovici începuse să intoneze cântece comuniste într-un moment în care unii preoți din celulă își făceau rugăciunile, Lucinescu i s-a împotrivit public lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
părinții, cea cu marea familie spirituală sosită de prin toate colțurile lumii, Crăciunul și, bineînțeles, mult așteptata revedere a Mamei Divine! Numai prezența copiilor pe scenă, asigura un splendid spectacol de inocență și poezie, așa cum erau îmbrăcați în costumele lor naiv de simple. Au cântat și au dansat cu dezinvoltură, iar micile scenete ce narau povești de Dharamshala purtau și parfumul locurilor de unde provenea fiecare, ca și iubirea în forma cea mai pură. După copii s-au produs pe scenă și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și curățenia ei. Prin natură ne bucurăm de Creație. Prin cântec poți intra în grațiile Creatorului; doar cântecul să-și extragă sunetele din muzica chakrelor vizitate de Kundalini. Am ascultat cântăreți cu voce, dar fără vibrații; am ascultat și interpretări naive, dar pornite din inimă. Doar cântul pornit dintr-o inimă frumoasă este pe plac lui Dumnezeu. Un chip transfigurat de vibrații este un chip frumos; altele sunt criteriile divine ale frumuseții. Una din trăirile stării fără gânduri este imaterialitatea. Fie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am început să vindem revista, banii îi puneam la grămadă într-un dulap. Cineva i-a furat. Ne-a chemat Daniel Condurache, șeful nostru, și ne-a spus : „Ăla i-a furat“. Eu am refuzat să cred. Deci eram foarte naivi și nepregătiți pentru viață. V.A. : Bazele corupției sunt baze naturale. A.M.P. : Asta este. Asta e viața. Până atunci trăiserăm într-o lume cu totul și cu totul specială. Practic, nicio‑ dată nu fuseserăm plătiți la Opinia studențească. Nici
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
scandal enorm - început din Occident, în revista de prestigiu Nature mai întâi - a năruit temeiul pe baza căruia eu speram că Ponta va evolua și va trage după el și Partidul Social-Democrat. Lumea o să spună că spe‑ ranța asta e naivă. Nu era o speranță naivă, dar, în clipa în care îi iei omului orice stimulent motivațional ca să se schimbe, povestea se termină. Și deci acesta este can‑ didatul nostru cel mai bine plasat în acest moment. V.A. : Cred că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în revista de prestigiu Nature mai întâi - a năruit temeiul pe baza căruia eu speram că Ponta va evolua și va trage după el și Partidul Social-Democrat. Lumea o să spună că spe‑ ranța asta e naivă. Nu era o speranță naivă, dar, în clipa în care îi iei omului orice stimulent motivațional ca să se schimbe, povestea se termină. Și deci acesta este can‑ didatul nostru cel mai bine plasat în acest moment. V.A. : Cred că el mai are și o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-ai când ai fost actor, Astăzi ești chiar croitor!” Echo revine și lui X... om bătrân, care face curte unei fetițe, îi spune: Văd că-i juri și-i spui în șoapte, C-ai da luna pentru-o noapte! Ești naiv de crezi că fata Mulțumită a fi cu plata! ... iar lui B...bătrân bogat, care s-a însurat cu o fată tânără: Tu bătrân, ea tinerică, Nu te teme, nu-i nimică! Nu ți-a număra ea anii, Fii pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lui Martin Haug după Arda Wiraz 2. Pentru contextul folcloric în care Hasdeu își plasează analogiile, comparația, chiar dacă poate fortuită, nu este abuzivă: acest tratat vizionar medio-persan a circulat sub formă de manuscrise populare ilustrate în culori vii și forme naive, în perioada de după căderea Imperiului Sasanid, printre comunitățile zoroastriene rămase în Iran, ca mijloace de conservare a mesajului propriei lor religii 3. Călătorii din secolul al XVII-lea în Persia, ca acel „neguțător francez”, cum îi spune Odobescu lui Jean-Baptiste
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
data viitoare cu frigiana și armeana. Acest travaliu mi-a confirmat bănuielile că lucrările lui Nilsson, Guthrie, Joseph Wiesner despre religia greacă, mai ales despre cultul lui Dionysos, sunt toate lipsite de valoare, iar autorii lor, prizonierii unui istoricism prea naiv... Dar să ne străduim să fim amabili, se apropie Crăciunul și nu trebuie să ne supărăm. - Elaborez, într-o engleză proastă, articolul promis despre bătălia eshatologică în epopee și îl veți avea la sfârșitul lui ianuarie 2. Înainte de asta, trebuie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Ahlström4, Gärtner - se află deja acolo. Vă mulțumesc pentru Amintiri, care trebuie să fie pasionante pentru cine știe limba 5. Totuși descifrez unele pagini. Este curios, dar deloc neașteptat, să găsesc uneori în ele aceleași nume literare - în tinerețea mea naivă, și pe mine m-a impresionat Papini, Un uomo finito și Stroncature, care mi-au făcut o mare plăcere - dar nu aș mai reciti acele lucruri. Giovanni Gentile a ținut conferințe la Uppsala și am avut un mic cerc de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cai verzi pe pereți. — O să vină, o să vină, mon cher. Nu ai încredere în domnișorul Cristian că a vrăjit-o ? Halal prieten te mai dove- dești. — Ba am încredere în sufletul minunat al lui Cristi și în inima lui prea naivă, în dame de companie nu mă încred așa ușor. Termină, sare Cristi, nu e vreo ușuratică de bordel. Ce știi despre ea de te grăbești s-o judeci așa repede ? — Ho ! Ho, cumetre, râde Mamutu’. De ce să ne certăm pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scrie și că n-are să o uite niciodată, încercând tot felul de apelative gingașe, dacă nu-și mai aducea aminte numele ei. Dar, evident, dacă idila nu se termina chiar atunci, o sfârșea în nopțile următoare, frângând încă o inimă naivă și tânără. Cum se vedea liber, începea să repete și să încerce piese noi, primite de la diverși compozitori și textieri. O oră, două, poate și mai mult, dacă găsea inspirație, potrivea versuri pe note, exersa tot felul de accente și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]