7,611 matches
-
că atunci când iubești pe cineva părerea ta despre acea per soană este schimbată față de ceea ce credeai înainte, când nu erai îndră gostită. Dar ce se întâmplă cu părerea despre tine însuți atunci când iubești? După cum ați constatat din descrierea melancoliei (v. Nebun de iubire), mai toți îndrăgostiții au un oarecare grad de depresie, care provine din neîmplinirea trăită la începutul iubirii lor. Ceea ce înseamnă că părerea îndrăgostitului despre sine este foarte proastă. El este în stare să-și chinuiască trupul și mintea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
prin idei delirante și ajungând la comportamente aberante. Când tulburarea este severă, delirul devine sistematizat, adică logic, complex, dar tot nerealist. Delirurile sistematizate pot avea diverse tematici, iar una dintre ele este erotismul. Cel care delirează erotic simte o dragoste nebună după un star TV, cu care crede că are o comunicare specială și începe la ora trei noaptea să facă dragoste cu el prin telepatie. Datorită inteligenței sclipitoare pe care o are o persoană psihotică și a bogăției de idei
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
e fermecat de părul, de mișcările, de corpul ei. Ar vrea să-i spună că o dorește, ba chiar ar fi în stare să-i spună că o iubește, deși nu știe cât e de inteligentă, dacă nu cumva e nebună sau are vreun prieten solid. Niciodată n-a fost așa de încurcat, de vulnerabil în fața unei fete și a colegilor. Simte din privire că și Ea îl place. Trebuie să-i vorbească între patru ochi. Intră în vorbă cu fata
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
schimbă radical, ieșind din sfera proprie către cea a persoanei iubite. O imensă renunțare de sine se instalează la putere și nu e de mirare că cel care iu bește se comportă ca și cum ar avea o formă de depresie (v. Nebun de iubire). În latura ei cea mai „practică“, iubirea te poate face mai bun, căci ea este adesea un ritual de inițiere în conviețuirea cu celălalt. Poate de aceea iubirea este însoțită de altruism: căci e nevoie de multă toleranță
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
te lămuri cu privire la influența pe care o are anturajul asupra partenerului tău, e suficient să observi dacă manifestă diferențe de comportament între momentele în care este doar cu tine și cele în care sunt de față și prietenii lui. E nebun și gata! Dar de multe ori nu influențele familiei sau ale anturaju lui, ci urmele unei boli sunt cele care produc o bizarerie în comportamentul iubitului sau iubitei tale. Ar fi în interesul tău (dar și al lui) să afli
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
sunt cele care produc o bizarerie în comportamentul iubitului sau iubitei tale. Ar fi în interesul tău (dar și al lui) să afli dacă în acele momente se poartă ciudat pentru că așa vrea sau pentru că nu se poate altfel (v. Nebun de iubire). De aceea, încearcă să observi dacă în faptele sale se manifestă cumva unele semne de boală, precum: 1. Beția patologică. După nici două pahare cu băutură al coolică, prietenul tău se schimbă brusc, devenind foarte violent și părând
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune, care m-a făcut pentru ca să-ți fac aci anexata poezie: ‘Ești un crin plin de candoare, ești o fragedă zambilă, ‘Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea! ‘Un poet nebun și tandru te adoră, ah! copilă! ‘De a lui pozițiune turmentată fie-ți milă; ‘ Te iubesc la nemurire și îți dedic lira mea! Al tău pentru eternitate și per toujours.“ (Actul I, Scena VI) Textul este un mesaj, pentru că este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
care reprezintă o minusculă schiță dramatică. Nu expresiile pleonastice și nici eventualele barbarisme sau alte stâlciri ale limbii dau tonul funcției specifice a mesajului, ci formulările de tipul: mi-am pierdut uzul rațiunii, la nemurire, sufăr peste poate, un poet nebun etc. Ceea ce înseamnă că, de fapt, mesajul respectiv transmite o realitate total distinctă, unde nu mai acționează uzul comun al rațiunii și în care în prim-plan apare pasionalitatea în formele ei vizibile. Mesajul pe care Zița nu-l poate
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de coșmarurile lăuntrice, dar nici de celelalte obsesii lumești. Dacă Cioran se retrage în fața vieții, pentru ca, oricum, "neantul e în noi", Sábato ne dă o lecție despre viața că angajare, din care nu trebuie exclusă speranța: Da, am o speranță nebună, care, paradoxal, are legătură cu sărăcia noastră existențiala actuala și cu dorința, pe care o descopăr în multe priviri, ca ceva măreț ne poate face să avem grijă cu dragoste de pământul acesta în care trăim"14. Nu rămâne pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care ar trebui să ne fie de ajuns ca să înțelegem că, dincolo de închisoarea noastră, există ceva care conferă un sens vieții noastre, poate chiar un sens absolut. Este, în fond, Sábato, un optimist? Sau, așa cum susține tot el, "scriitorul este nebun"? Ceva au ei în comun, ne explică Sábato, scriitorul și nebunul, numai că, dacă pentru nebun este o stare, pentru scriitor este o vizită. "Oricum, amândoi sunt bolnavi"17. Fervent cititor al lui Pascal, Cioran exalta și el nebunia, care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a artei"54. Punctul de plecare pentru artă este noaptea, inconștientul, spune Sábato, artistul vine întotdeauna din noapte, din nebunie, dominându-și monștrii pe care îi are înăuntru prin opera să. Omul este o dualitate: este treaz și visează, este nebun și înțelept, în spiritul lui se dă mereu o luptă între forțe antagonice, din care ies învingătoare pe rând unele sau altele. "Visele mele nu se pot povești. Nu știu să le povestesc. Unele sunt puse în paginile mele." 55
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să fie fără de vină în fața nemărginirii lui Dumnezeu. Iov nu era nebun când își exprimă revoltă, așa cum susțineau prietenii săi, care credeau că pot să-l apere ei pe Dumnezeu în fața celui mai credincios rob al său. Sau, dacă era nebun, era doar dinspre suferință să nejustificată" spune Ileana Mălăncioiu 78. Cioran este un Iov modern, un melancolic însă revoltat și lucid -, drept pentru care el nu se adresează cu ocolișuri, ci este direct, chiar brutal, nu-l protejează pe cititor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în care existența și non-existența îi sunt egale și asemenea. Omul este nefericit sau ipocrit, spune Cioran: Dacă sunt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate?... Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată"15. Admirația lui Cioran față de filosofie, ca și a lui Sábato pentru știința, se transformă curând într-o mare deziluzie, constatând că sistemul filosofic, respectiv știință, și viața erau, până la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
decât frumusețea, filosoful spune: "pentru că ură este mai dinamică, afectează în profunzime, dă naștere evenimentelor interioare; bestialitatea a existat dintotdeauna, acum este mai puternică din cauza progresului, totul s-a agravat, există o stare acută de ferocitate, omul a fost întotdeauna nebun, dar cu grade diferite de nebunie, eu cred că nu are leac, e condamnat să fie nebun. De aceea e mai productivă ură decât frumusețea"99. În ciuda a toate, spre deosebire de Cioran, Sábato se intoarce mereu la speranța, reprezentată de tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a existat dintotdeauna, acum este mai puternică din cauza progresului, totul s-a agravat, există o stare acută de ferocitate, omul a fost întotdeauna nebun, dar cu grade diferite de nebunie, eu cred că nu are leac, e condamnat să fie nebun. De aceea e mai productivă ură decât frumusețea"99. În ciuda a toate, spre deosebire de Cioran, Sábato se intoarce mereu la speranța, reprezentată de tineri, în care vede exponenți ai unor idealuri pe care și el le-a avut la vremea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vremurile când eram măgar. Acelea au fost vremurile mele bune, minunat de bune...". * * * Se pare, deci, că există și măgari fericiți și că nu-i cine știe ce minune să fii om. Povestea asinului fericit nu-i tocmai o poveste de om nebun, ci mai degrabă un vis de om nebun. O utopie, o parabolă menită să combată ideile de-a gata. În Africa, atunci când vine vorba de măgar, prejudecata nu-și leapădă pielea cu una cu două. Scena are loc în Niger
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mele bune, minunat de bune...". * * * Se pare, deci, că există și măgari fericiți și că nu-i cine știe ce minune să fii om. Povestea asinului fericit nu-i tocmai o poveste de om nebun, ci mai degrabă un vis de om nebun. O utopie, o parabolă menită să combată ideile de-a gata. În Africa, atunci când vine vorba de măgar, prejudecata nu-și leapădă pielea cu una cu două. Scena are loc în Niger, într-un orășel din nord, aflat pe malul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
granița dintre reverie și coșmar. Zburam prin săli haotice cu pereții de nouri bulbucați și bolnavi. Eram agățat de vitrinele roze ale jumătății-de-câine călătoare, cu degetele înfipte în ele. Picioarele mele, prea lungi, atingeau podeaua metalică și în fuga aceasta nebună scântei lungi de un metru îmi țâșneau sub tălpi 11. Imaginea umanității care se dizolvă, natura preluând atributele acesteia, va apărea frecvent în romanele lui Blecher. Ilustrativ în acest sens este omul-negru, cu picioarele care i se preling unindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
zadar Emanuel trăgea disperat hățurile și lovea calul. Situația era extrem de gravă, trăsura rămase nemișcată, marea urca mereu, valurile erau la zece metri... Palidă de spaimă, Solange își scoase într-o clipă ciorapii și pantofii și alergă într-o goană nebună pe plajă căutând ajutor. Emanuel zăcea inert în trăsură, întins cu fața în sus, cu tâmplele zvâcninde, zdrobit de emoție, de iritare și de spaimă. Valurile îi foșneau în urechi ca o vijelie ce-i intrase în creieri... în timp ce parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dacă e în toate mințile. Tot obrazul îi era murdărit de noroi și de apă, rochia îi atârna în zdrențe și părul despletit se umpluse de nisip. În ce gunoaie se tăvălise pentru a ajunge la aspectul acesta de cerșetoare nebună? Emanuel avu o strângere de inimă mai penibilă decât la primirea scrisorii. Și nu era numai atât. Abia când intră în odaie, el zări în mâinile ei obiectele hidoase pe care le aducea cu dânsa, culese desigur de pe vreun maidan
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Husserl ,,o reducție fenomenologică", dar inversată. Personajele lui Blecher, sub tirania identității date, ,,pun între paranteze", nu tot ceea ce este rău, ci ceea ce este bun. Salvarea lui Blecher, ca și în cazul lui Munch care va ține Jurnalul unui poet nebun, dar și a lui Novalis și Kierkegaard, se află în scris. Jurnalul care îmbină realitatea cu irealitatea și nu în ultimul rând cu actul confesiv funcționează ca un pretext pentru ceea ce Kierkegaard numea ,,studiul sufletului". Două alte picturi celebre ale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Cornelia Oros, studiu introductiv diac. loan I. Ică jr.. Sibiu. Ed. Deisis. 1995) și Mircea Eliade (Nostalgia originilor. Istorie și semnificație în religie, traducere de Cezar Baltag, București, ed. Humanitas, 1994. în special capitolele 2 și 3); Paul Evdokimov (Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere, prefață și note de Teodor Baconsky, București, Ed. Anastasia f.a.;Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană, învățătură patristică, liturgică și iconografică, traducere, prefață și note de Vasile Răducă, București, Asociația filantropică medicală creștină Christiana, 1995) și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
educative, deteriorarea corelației demo-economice, mondializarea și multe altele sunt doar epifenomene, manifestări la suprafața lucrurilor, care nu-și pot găsi rezolvarea fără o tratare a cauzelor lor profunde, altminteri vom asista în continuare la acest dans al umbrelor, un dans nebun, aparent fără sfîrșit. Traversăm mai mult decît o criză eco-nomică, trăim o criză a civilizației, provenită mai ales din intoleranță, din succesive intransigențe ideologice născătoare a tot soiul de proze-litisme, din excesele suscitate de zeița Rațiune, de ideea de națiune
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
decât bolnav."245 Viziunea tragică, pe care Cibănoiu o proiectează asupra prietenului său, are ceva din demonismul gnomic al finalului din Scrisoarea IV: "Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun?/ Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun!" În spiritul onestității, să recunoaștem că ambiția de a releva paralele posibile între operele celor doi scriitori nu este nouă în hermeneutica românească. Insolită s-ar putea dovedi doar perspectiva analitică. Prin anii '70 ai secolului trecut, Paul Georgescu declara
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
era să revadă renașterea virtuților românești. Totuși, trecând prin tensiunile și umilințele perchezițiilor, simțindu-se urmărit și amenințat, a fost cuprins de resemnare, afirmând că: ,, Nenorocirea țării noastre e opera anglo americanilor, care au îndemnat oamenii noștri politici la rezistență nebună, fără ca ei să-și fi ținut promisiunile, astfel că ei sunt răspunzători de suferințele noastre”. După părerea sa, singura soluție este ca oamenii politici să accepte cu resemnare situația existentă, 67 Aristide Cioabă, op.cit., p. 34. 68 Ioan Opriș, Alexandru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]