6,900 matches
-
pentru sine. Am intrat în camera de primire, care se afla dincolo de vestiar. Fără pelerină, bătrânul arăta foarte bine și elegant. Nu pot afirma că era gras, ci mai degrabă bine făcut. Avea o mină de om sănătos, iar cu ochelarii fără rame pe care îi scosese din buzunarul hainei, semăna cu un mare politician dinainte de război. M-a poftit pe canapea, iar el s-a așezat pe scaunul din spatele biroului. Încăperea semăna perfect cu cea în care intrasem prima oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dacă privești soarele, vei regreta amarnic. Deci n-ai voie să ieși din casă decât noaptea sau în zile înnorate. Când e senin, fă-ți întuneric în cameră și stai frumos acasă. Paznicul mi-a dat apoi o pereche de ochelari de soare. Trebuia să-i port tot timpul, cu excepția momentelor în care dormeam. Astfel am fost eu lipsit de lumina zilei. Am deschis ușa bibliotecii la câteva seri după aceea. A scârțâit groaznic. Era o ușă masivă. În fața mea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ele, zise ea punând dosarul lângă clame. Aici n-are voie să intre decât Cititorul-de-vise vechi. Intrarea este interzisă altcuiva. — Am venit să citesc vise... Asta mi s-a spus să fac. — Nu te supăra, ești amabil să-ți scoți ochelarii? Mi-am scos ochelarii cei întunecați și am ridicat privirile. S-a uitat atentă la pupilele mele. Își schimbaseră puțin nuanța, semn că aveam dreptul să citesc vise. Am avut senzația că mă privea până în străfundul sufletului. — Da, e în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dosarul lângă clame. Aici n-are voie să intre decât Cititorul-de-vise vechi. Intrarea este interzisă altcuiva. — Am venit să citesc vise... Asta mi s-a spus să fac. — Nu te supăra, ești amabil să-ți scoți ochelarii? Mi-am scos ochelarii cei întunecați și am ridicat privirile. S-a uitat atentă la pupilele mele. Își schimbaseră puțin nuanța, semn că aveam dreptul să citesc vise. Am avut senzația că mă privea până în străfundul sufletului. — Da, e în ordine. Pune-ți ochelarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ochelarii cei întunecați și am ridicat privirile. S-a uitat atentă la pupilele mele. Își schimbaseră puțin nuanța, semn că aveam dreptul să citesc vise. Am avut senzația că mă privea până în străfundul sufletului. — Da, e în ordine. Pune-ți ochelarii. Vrei o cafea? — Da, te rog. A adus din capătul încăperii două cești și le-a umplut cu cafea. S-a așezat la masă în fața mea. — N-am terminat cu pregătirile, așa că o să începi să citești vise de mâine. Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rămăsese nici un sandviș cu castraveți, dar cum nu mă omoram după ele, m-am declarat foarte mulțumit de cele cu șuncă și cu brânză. Bătrânul mi-a turnat apoi cafea în ceașcă. Mi-am pus iar mantaua de ploaie și ochelarii de protecție, am luat lanterna într-o mână și am apucat-o pe drumul din subteran. Bătrânul nu m-a însoțit. — Întunegrilor nu le plac ultrasunetele, așa că stai liniștit. Deocamdată n-au curajul să se apropie, chiar dacă-i obligă Simbolatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca să ajung la laborator, mă apuca disperarea. Dar n-aveam cum să mai dau înapoi. Era și drumul inclus în răsplata promisă. După ce-am trecut de dulapul din perete și am intrat în prima cameră, fata mi-a scos ochelarii și m-a ajutat să-mi dau jos mantaua. Mi-am descălțat cizmele și am pus lanterna undeva prin preajmă. — A mers bine treaba? întrebă ea. Avea o voce blândă. O auzeam pentru prima oară. — Dacă nu mergea bine, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Numai că eu eram incapabil să le pricep, să le prind semnificația. Nu puteam decât să le confirm existența. Până la urmă am reușit să citesc două vise. Trecuse deja de ora zece. I-am înapoiat bibliotecarei craniul, mi-am scos ochelarii și m-am frecat la ochi. Mă înțepau îngrozitor. — Ai obosit? mă întrebă ea. — Puțin. Ochii mei nu sunt obișnuiți cu așa ceva. Cât am stat cu privirile pironite pe craniu, lumina viselor m-a orbit pur și simplu. Simt o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
secunde. Sper din tot sufletul să ajungem la cascadă în timp util. Am ajuns în cinci minute. Se pare că aparatul funcționa încă. Ne-am tras glugile pe cap, le-am legat bine sub bărbie și apoi ne-am pus ochelarii de protecție. Am trecut prin cascadă fără nici un zgomot în jurul nostru. — Ciudat! exclamă fata. Faptul că încă mai funcționează aparatul de desonorizare înseamnă că laboratorul n-a fost atacat. Dacă l-ar fi invadat, ar fi dat totul peste cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pantofii, Și pălăria, Toate erau roz. Și pantalonii, și chiloții Tot roz. — Bine, bine, am înțeles că-ți place grozav rozul. Dar vreau să aud povestea mai departe. — Asta a fost cea mai importantă parte. Ce părere ai, există și ochelari de soare roz? — Am impresia că Elton John a purtat cândva așa ceva. — Așa e. Ascultă continuarea. Pe drum m-am întâlnit Cu un bătrân. Hainele lui erau Toate albastre. Uitase să se radă Și barba părea tot albastră. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru ele. Aceștia stăteau de vorbă la soare. Eu eram singurul care trebuia să fugă de lumina astrului. După ce s-a lăsat seara, m-am ridicat din pat și mi-am clătit ochii umflați cu apă rece. Mi-am pus ochelarii fumurii și am coborât dealul, pornind spre bibliotecă. N-am putut citi ca altădată. După ce descifram visele unui craniu, ochii mă înțepau din pricina luminii pe care o emanase. Aveam senzația că erau plini de nisip. Și vârfurile degetelor își pierduseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ea. — Eu? Ce te face să crezi asta? — Nu știu. Așa am avut impresia. Poate ți-ar prinde bine ceva care să-ți mai înmoaie carapacea aia groasă de iarnă. — Aș avea nevoie de soare, am zis. Mi-am scos ochelarii, i-am șters și mi i-am pus la loc pe nas. Dar e imposibil. Ochii mei nu suportă lumina soarelui. — Altceva! Ceva mai modest. Ești cam pretențios! Ceva care să-ți descurce ițele complicate ale sufletului. Adineauri ți-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca tocmai aici să nu existe așa ceva! - iar firișoarele de lumină care pătrundeau de afară luminau doar tavanul. În afară de vâjâit, absolut nimic altceva. Am strigat, dar se părea că nu mă auzea nimeni. Am rămas în ușă, mi-am scos ochelarii fumurii și am așteptat să mi se obișnuiască ochii cu întunericul dinăuntru. Ea stătea puțin mai încolo. Nu voia să se apropie prea mult de clădire. Îi era frică de vâjâit și de beznă. Fiind deprins cu întunericul, mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scenă de iarnă pe plaja de la Nisa. Ea poartă tot timpul brățările. Și la baie, și când face sex. Altă secvență: soțul, japonez, supraviețuitor al ocupării de către studenți a Amfiteatrului Yasuda, este protagonistul filmului Cenușă și diamant. Poartă tot timpul ochelari fumurii. E în același timp renumit regizor al unor seriale TV, dar visează mereu gaze lacrimogene. Este obsedat de amintirea soției care și-a tăiat venele cu cinci ani în urmă. Secvență: vede brățările de la mâna stângă a femeii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ai gândit vreodată să privești lucrurile din punctul de vedere al animalelor, al umbrelor și al celor care sunt obligați să trăiască în pădure? Am privit atât de intens lumânarea, încât au început să mă doară ochii. Mi-am scos ochelarii și mi-am șters lacrimile cu palma. — Vin mâine la ora trei. Ai dreptate. N-am ce căuta aici. 33 În țara aspră a minunilor Rufe duse la uscător pe o zi ploioasă, mașină închiriată, Bob Dylan În duminica aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în felul acesta, până în dimineața următoare groapa nici nu se va mai distinge. Am stat și am privit îndelung zăpada viscolită. Apoi am coborât dealul. Ningea tare și bătea vântul cumplit. Abia vedeam la câțiva pași înainte. Mi-am băgat ochelarii în buzunar și mi-am tras fularul până sub ochi. Se auzeau doar păsările și scârțâitul zăpezii sub pașii mei. Mă întrebam ce simțeau păsările pe vremea asta. Dar animalele? Am ajuns la bibliotecă cu o oră mai devreme decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu știam cum se folosesc. Am intrat în magazin și nu-mi venea să cred că poate exista pe lume atâta liniște. Doar veneam de la sala de jocuri, nu? La tejgheaua din capăt ședea un bărbat între două vârste. Purta ochelari și avea început de chelie. Meșterea la ceva cu o șurubelniță. Am intrat acolo ca să-mi cumpăr o unghieră. Lângă aparatele de ras, am văzut unele care semănau cu niște insecte. Le-am privit îndelung, dar nu-mi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Și eu vreau să știu o mulțime de lucruri despre tine. Puțin câte puțin... — M-am născut aproape de mare. A doua zi după taifun mergeam întotdeauna pe plajă și scotoceam printre lucrurile aduse de valuri: sticle, saboți, pălării, cutii de ochelari, până și mese și scaune... o varietate de lucruri greu de imaginat. Nu înțelegeam cum de ajungeau la mal. Probabil purtate de valuri, dar pentru că-mi plăcea să cotrobăi prin ele, așteptam cu nerăbdare următorul taifun. Am stins țigara în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mircea Iulian Celmare. Deci au fost arestați amândoi: elevi cl a XI-a Liceul Mihai Eminescu secția limbi străine, tocmai ieșind de la cursuri. In aceeași zi, cam la aceeași oră, din laboratorul spitalului Spiridon, ieșea un bărbat cu geacă și ochelari negri, purtând asupra sa un buletin de analiză pe numele Tacu Alexandru Mălin cu rezultate inclusiv hemoleucograma potențate în serie, susceptibile pentru diagnosticul de LEUCEMIE ACUTĂ. După aspect părea a fi indicativul a-15/225, colonelul Miroiu de la DSS, așteptat
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
am fost transferat într-o încăpere cu o masă lungă , masivă , două scaune , un cuier pom cu un baston de cauciuc atârnat, o ușă puternică și geamul acoperit cu tablă perforată, (inox sau decapată?) . A intrat un tip masiv, cu ochelari și păr scurt, semăna surprinzător cu Dan Grigore . (Individul de la concertul din 14?) Și a început ancheta . N.n. O anchetă începe cu o tatonare, un interogatoriu insidios, o anesteziere a actului de voință , o schimbare de ton, etc. și în
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
din sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor, pe de altă parte teama de inconsistență, de „neantul de deasupra” și din interiorul „lucrurilor”. Poemele sunt populate de manechine moarte, arlechini „cu fața ridată de somn”, îngeri înveliți în ziare sau cu ochelari fumurii, lanuri de grâu care se hrănesc cu sânge și cresc pe străzile orașului, cai „ridicați din fotolii”, care „rumegă literele căzute în iarbă”. Este o lume apocaliptică, dar pusă sub semnul dublului, o apocalipsă a iluziei, a farsei și
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
copii (în colaborare cu Adriana Kiselef și Tania Lovinescu), București, 1957; Seara răspunsurilor, București, 1958; Dragoste rea, București, 1960; Fiicele, București, 1963; Zizi și formula ei de viață, București, [1964]; Întâlnire cu îngerul, București, [1965]; Teatru, București, 1971; Doamna cu ochelari negri, București, 1974; Sentimente și naftalină, București, f.a. Traduceri: Mehti Husein, Comisarul, București, 1951 (în colaborare cu Ana Ruckenstein); S. Baruzdin, Svetlana, București, 1954 (în colaborare cu E. Bandrabur); Bródi Sandor, Învățătoarea, București, 1958 (în colaborare cu Karin Rex); Pierre
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați dacă mai sunteți în viață.” Se păstrează tot timpul o căldură a comunicării spontane și știința de a formula memorabil situații cotidiene: „Toate cărțile mari/ Îmi trec în inimă prin ochelari”, dar și adevăruri mai grave: „Cine-o să spună împăratului cât e de gol? / Împăratul e gol și se crispează de frig...” Alteori replica este o trimitere directă la un text anterior, în speță la un poem al Ninei Cassian
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
Colegiul Regal de Artă din Londra. „Toyota dorește să acapareze 15% din piața mondială până În 2010 și vor reuși prin intermediul designului”, adaugă el. Tot mai multe studiouri de design sunt acum dotate cu amfiteatre unde directorii și designerii Își pun ochelari pentru realizare virtuală și testează machete digitale de automobile pe o autostradă virtuală, privind mașina În mișcare Înainte de a fi construită. Ușurința adusă de designul digital a sporit numărul de concepte la saloanele auto, permițând firmelor să testeze reacția publicului
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
c-un ghiduș, Chișinău, 1974; Trenul 61-B, Chișinău, 1975; Arme în iarbă, Chișinău, 1976; Sus la codru, Chișinău, 1978; Umbrela cosmonautului, Chișinău, 1979; Luni, marți, miercuri..., Chișinău, 1981; Pălăria lui Cipolino, Chișinău, 1981; Unchiul meu Păcală, Chișinău, 1982; Vânt cu ochelari, Chișinău, 1984; Iarna dragostei, Chișinău, 1984; La târgul din Prostănaci, Chișinău, 1987; Înflorite ramuri, Chișinău, 1988; Ploaie desculță, Chișinău, 1990; Iubind, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985, 43-68. I.C.
CIOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286246_a_287575]