6,787 matches
-
nu poftiseră, la capre ori la maimuțe. Se Însoțiseră cu femei, pe care nu le iubiseră cu adevărat niciodată, doar Jesper, Într-un rînd; lasă că nici femeile Întîlnite nu fuseseră cu mult mai de soi; cele deosebite, rare, Îi ocoliseră, găseau Înfățișarea celor doi ispititoare, dar ispita era un păcat, altceva așteptau ele; Încă mai existau Cornelii ce puteau naște perechi-perechi de frați Grachi! Inutil, sentința fusese pronunțată de Antonia și nu avea să fie decît una: focul! Nu purificator
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
schimb, peste Ada Nilsen. Desertul. O prăjitură stricată pe care soarta Încerca să i-o vîre pe gît. Să-l omoare, de se putea, Thomas o știa pe Ada, mîța dracului! Neîntrecută În pat, nu era bine nici să o ocolești, pentru ce trăiai? - nu te băgai tu, o folosea altul. Alta. Ada Nilsen, Adanil, cum era știută, putea să distrugă pe oricine, bărbat sau femeie - se culca, serafică, În orice pat. Un Înger, ai fi zis, văzînd-o, dar acela nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
faptul că Bert avea acasă unul. Ești fiul meu!, cum rostise, ar fi putut, la o adică, să fie doar ceva metaforic; cei de o anume vîrstă obișnuiau, uneori, să Îi spună unui tinerel, fie și necunoscut, fiule. Trecătorii Îi ocoleau bombănind, cei doi nu se clinteau; se priveau drept În ochii; doi străini care, brusc, deveneau tată și fiu; o stare nouă pentru fiecare dintre ei; era, poate, o confuzie. Nu era. „Așa este, Bert... Pot să te Însoțesc cîțiva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
i-a venit ciclul... Eu nu am să o părăsesc... o să fie complicat, sîntem minori...“ „Nu am părăsit-o pe mama ta, altfel s-a petrecut totul... Acum nu se mai poate face nimic...“ Nu se putuse niciodată, natura fusese ocolită, bărbatul și femeia nici nu se atinseseră, Bert fusese o comandă, Cryos se Îngrijise de tot. „Dumneavoastră...“ „Spune-mi Thomas...“ „Dumneavoastră“, a continuat Bert, „credeți că este bine că ne-am Întîlnit?“ „Nu, dar nu am putut altfel... trebuia să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trezise olandeza ; el chiar avea un drept, și-a zis, Helga era mama copiilor... Asta ar fi Însemnat, cînd s-ar fi ivit prilejul, că ar fi avut dreptul și cu Ann! Cu nici una, dar nici nu le-ar fi ocolit dacă lucrurile ar fi ajuns iar pînă acolo. Cu Ann, poate, s-ar fi dovedit un altul, dacă l-ar mai fi ispitit, dar nu era sigur. În vreme ce se afla acolo, pe bancă, aproape ca la judecată, Thomas rede venea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spună? Să se scuze, să arate că Îi pare nespus de rău? Să o Îmbărbăteze? Că nu e vina ei - și nici a lui - și că soarta, numai soarta, fusese potrivnică ? Să se arate indiferent? Au stat acolo, pe trotuar, ocoliți de trecători, multă vreme. „Thomas, vrei să ispășim Împreună?“
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
E nevoie să începem de pe-acum să ne respectăm. — Respect..., respect...; respectul exclude afecțiunea. — Asta s-o crezi tu... Bărbat, ce mai! Și Augusto observa la ea ceva ciudat, ceva forțat. Uneori i se păru că încerca să-i ocolească privirile. Și-și aminti de mama sa, de biata sa mamă, și de dorința ei fierbinte ca fiul ei să aibă parte de-o căsătorie bună. Și-acum, în prejma căsătoriei cu Eugenia, îl chinuia și mai mult ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i retraducerea, i-am „mâncat“ cartea, metabolizându-mi-o, transformând-o într-un pas al muririi mele spre veșnicie, voi introduce în textul retradus de autor, împănat de propriile-i adăugiri, și fragmentele din secundul original francez, cu rol catoptric, omise sau ocolite de el. Folosesc pentru a marca această operație parantezele ascuțite: < >. Ofer astfel cititorului român tabloul complet al romanului Cum se face un roman. Fuerteventura: insulă spaniolă din Arhipelagul Canarelor situată la sud de insula Lanzarote. Victor Hugo (1802-1885) s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
erau aroganți și fiindcă unii au violat în grup o româncă, într-o expediție de pedeapsă, iar altul i-a tras un șut în fund la propriu unei colege de care voia să se descotorosească (fusese iubita lui), i-am ocolit tot timpul. Pe negri îi ocoleam fizic și îi detestam că o duceau mai bine ca noi și cumpărau fete pe ciorapi și sprayuri. În America, la același workshop cu mine erau și doi nigerieni. O femeie sclipitoare, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
violat în grup o româncă, într-o expediție de pedeapsă, iar altul i-a tras un șut în fund la propriu unei colege de care voia să se descotorosească (fusese iubita lui), i-am ocolit tot timpul. Pe negri îi ocoleam fizic și îi detestam că o duceau mai bine ca noi și cumpărau fete pe ciorapi și sprayuri. În America, la același workshop cu mine erau și doi nigerieni. O femeie sclipitoare, cu un doctorat la Cambridge, și șeful Colegiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
utilizarea discernământului. Nebunia lui era alimentată de noi, care mergeam în turmă să-l aplaudăm pe trasee sau, mă rog, unii mai scatofagi, să-i tragem limbi publice. N-am să uit cum, la ședințele noastre de partid încercam să ocolim orice trimitere la personagiu, cu o stratagemă standard: ne legam de o expresie și ziceam că, la noi în liceu, acest lucru se rezolvă prin... și ne întorceam la oile noastre în două minute. Ei bine, se găseau colegi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
baloane cu „Votați Rațiu” în fața PNȚCD. Știi de ce nu am zis nimic? Fiindcă nu i-am smuls părul din cap la timp, fiindcă nu i-am trântit ouăle de păduchi pe birou. Fiindcă, vezi Doamne, mai mult decât s-o ocolesc cu scârbă n-am făcut. Ei toți erau clonele lui Ceaușescu, iar noi eram țucălarii lor o dată ce i-am lăsat să se ușureze, de câte ori au vrut, pe demnitatea noastră. Mă rog, sau pe drăcia aia abstractă despre care citiserăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și autoare (cu alte cuvinte, citesc tembel și dezordonat, cu un fel de sictir cioranian pe lumea academică în genere), amân încă o vreme un program auster de șoricică de bibliotecă. Pe scurt, am lălăit-o pe drumul până la universitate, ocolind pe străduțele astea fermecătoare pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi. Recunosc, casa mea de acum din satul Pipera e la fel de brează ca și a colegilor mei de aici, universitari la Indiana. Dar această lume e plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu democrații și federal cu republicanii. Maria zice că sunt prima generație de emigranți și siguranța bate libertatea, plus un sentiment de recunoștință față de găzduirea de prigoana din țara ta. Cred că are dreptate. Dar acesta este un motiv să ocolesc cu grație subiectul: politică americană în convorbirile cu românii. Statul Indiana este stat conservator cu o singură excepție notabilă: Bloomingtonul, care, din cauza mediului cosmopolit universitar, este democrat. 24 decembrie Ajunul Crăciunului. Adi doarme încetișor în încăperea de alături iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ar fi hotărât, de fapt, să rămână pe loc, așteptând, cu răbdarea celui care n-are nici o grabă, să-i observăm lipsa. Incitat de graba iscată de gândurile despre cine a ajuns primul și cine va ajunge mai târziu, olarul ocoli repede grupul de clădiri și o luă direct pe strada care limita cealaltă fațadă a edificiului. Ca de obicei, văzu inevitabila coadă care aștepta deschiderea ușilor pentru public. Trecu pe banda stângă de circulație, spre accesul la rampa care cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
coborî din furgonetă avea ochii umezi. Cipriano Algor nu-și dădu un pumn în cap, doar își spuse, cu un surâs pe jumătate trist, Uite unde ajunge un om, imploră o îmbrățișare ca un copil însetat de dragoste. Porni furgoneta, ocoli clădirea, acum mai întinsă din pricina lărgirii Centrului, Curând nimeni n-o să-și mai aducă aminte ce era înainte aici, se gândi. Cincisprezece minute mai târziu, înstrăinat ca cineva care, întorcându-se după o lungă absență, nu găsește schimbări care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sale un La revedere grăbit, și, ca unul care merge la lucru, uneori urcând până la ultimul etaj, alteori coborând la parter, utilizând ascensoarele, în funcție de necesitățile de observație, când viteza maximă, când viteza minimă, avansând pe coridoare și pasaje, traversând saloane, ocolind enorme și complexe ansambluri de vitrine, tejghele, ghișee cu tot ce există de mâncat și de băut, de îmbrăcat și de încălțat, pentru păr și pentru piele, pentru unghii și depilat, sus și jos, pentru a atârna la gât, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol, care Îi ținea deasupra capului o imensă umbrelă de soare, hanul a străbătut, fără să se oprească, marile străzile străjuite de duzi răsuciți, a ocolit bazarurile, a mers de-a lungul principalelor canale de irigație, așa-numitele ariks, până În cartierul Asfizar. Acolo ceruse să i se amenajeze un palat vremelnic, la doi pași de reședința lui Abu Taher. În trecut, suveranii rămâneau În interiorul fortăreței, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Alp Arslan este lentă. Încetineala unei trupe prea numeroase, disciplina aproximativă, bolile, mlaștinile. Și rezistența, uneori Înverșunată. Un bărbat, Îndeosebi, Îi face viața grea sultanului, este comandantul unei fortărețe aflate nu departe de fluviu. Armata ar putea s-o ocolească, să-și urmeze drumul, dar ariergarda ar fi amenințată, hărțuielile s-ar Înmulți și, În caz de nevoie, retragerea s-ar dovedi primejdioasă. Trebuie, deci, să se termine cu ea, Alp Arslan a dat această poruncă de zece zile, asalturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
miloasă, riscându-și viața, și-mi oferise cea mai necondiționată ospitalitate. În același timp, prezența unui străin, bărbat tânăr, aflat, zi și noapte, În preajma fetelor ei, nu putea decât să provoace, mai devreme sau mai târziu, cine știe ce incident. Cum să ocolești mai bine dificultatea decât prin gestul ritual al adopției simbolice? De atunci Înainte, puteam să circul, după voie, prin casă, să mă culc În aceeași Încăpere cu „surorile” mele, să le sărut fruntea, eram cu toții apărați și puternic legați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prin acel spectacol. Eu eram, dimpotrivă, Îmbărbătat. După ce aterizezi pe o planetă a femeilor, să fii pe cale să Înnozi, din lenevie, din promiscuitate, o legătură trecătoare cu una dintre cele trei gazde, să te trudești, Încetul cu Încetul, să le ocolești pe celelalte două, să le Înșeli vigilența, să le Îndepărtezi, să-ți atragi, negreșit, ostilitatea lor, să te vezi pe tine Însuți exclus, rușinat, amărât că ai stingherit, ai Întristat sau ai dezamăgit niște femei care n-au fost nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le confirm suspiciunile pentru veșnicie. Trebuie să mă duc și să mă arăt la față, fie și doar pentru o jumătate de oră. Trag de mine să mă ridic, respir adânc și‑mi împrospătez rujul. Apoi ies din casă și ocolesc casa familiei Webster. Mă strecor fără să mă vadă nimeni în cort printr‑o deschizătură laterală și mă uit la lume. Toți se plimbă încoace și‑ncolo, într‑o vânzoleală generală și nimeni nu mă vede. Lângă intrare stau aliniați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o să‑i zic mamei? — Ce‑o să fac cu viața mea? — Băi! Ferea! strigă cineva din spatele și, spre groaza mea, văd că am ieșit de pe trotuar, drept în fața unui biciclist. — Scuze, zic cu glas răgușit în clipa în care biciclistul virează ocolindu‑mă și‑mi face semnul victoriei. O, Doamne, e complet ridicol. Trebuie să‑mi vin în fire. Acum pe bune, unde naiba mă aflu? Încetinesc pasul, uitându‑mă spre ușile clădirilor de birouri, pentru a vedea cum se numește strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
izolată, neînsemnată prin golful imens dintre stele. Luă o hotărâre, singura logică în asemenea împrejurări. ― Pare foarte calm, de aici. Mergem mai întâi spre bază. Apoi, dacă nu se ivește nimic... ― Da? întrebă Lambert. ― Apoi... vom vedea. Porniră la drum, ocolind unul din imensele brațe ale navei. ― Că am ajuns aici, zise Dallas, apropiindu-se de curbura cocăi, un singur lucru mai pot... Pe Nostromo, Ash asculta cu atenție fiecare cuvânt. Pe neașteptate, vocea lui Dallas dispăru. Reveni foarte clar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de harnașament pe "exec". Era gata să-l prindă când văzu creatura brună, nemișcată, placată în interiorul vizierei, acoperind toată fața lui Kane. Își retrase brusc mâna, ca ars. ― Ce este? întrebă Lambert. ― Atenție! are ceva pe față, în interiorul căștii. Ea ocoli gura puțului. ― Ce?... Văzu creatura înfășurată în interior, ca o moluscă în cochilia ei. ― Oh, Dumnezeule! ― Nu pune mâna! Dallas se uită la colegul lui. Nu văzu nimic semnificativ. Făcu o încercare, trecând mâna repede deasupra creaturii lipită de fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]