6,653 matches
-
apoi deschide ușa, iese și se întoarce spre mine, rîzînd ușor: M-am spălat pe față nu atît din cochetărie, cît mai mult pentru a-mi alunga gîndurile... E-o învălmășeală în capul meu!... Ajungem în fața liftului și ne oprim, ocolindu-ne privirea, conștienți că mai avem să ne spunem cîte ceva. Întind mîna și apăs pe butonul de apel al liftului. Știți, încep eu timid, vrînd să-mi mai cer o dată scuze. O, Mihai, te rog!... exclamă Cristina. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tare, a știut să se reechilibreze. E drept, a fost reabilitată, dar ea lipsise, totuși, atîția ani din societate... M-a frămîntat mult timp amintirea acelei femei. O revedeam stînd mîndră, cu privirea departe, spre mare, în timp ce bărbatul din fața ei, ocolindu-i privirea, încerca să o convingă de ceva anume. Apoi... palmele ei năprasnice abătute asupra mea..., boneta din pînză albă arsă pe plită..., șorțul plin de sînge... și amărăciunea aceea din glasul ei: "Un copil"... Visase să pălmuiască un bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încet, cu dragoste, privind tabloul de comandă ca pe propriul meu copil, căruia, acum, îi dau drumul în lume. Sting reflectoarele, las doar lumina de serviciu aprinsă, dau drumul la yală și trîntesc ușa, controlînd-o apoi dacă s-a închis. Ocolesc clădirea separatorului, traversez calea ferată, trec printre rezervoare și intru în clădirea Serviciului utilități, la al cărui parter e tabloul de comandă. La pupitrul tabloului stă tehnicianul de serviciu și notează parametrii de lucru. Mă apropii și mă uit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
capul tău, ți-ar fi dat uzina o locuință mai..., în care să-ți încapă chiar și lucruri inutile. Ce trebuie să înțeleg din toate astea? o întreb eu calm. Că nu mai are rost să..., strînge din umeri ea, ocolindu-mi privirea. Pentru că nu am o locuință mai bună?! ridic eu glasul. Argumentul nu ține, e un argument fals, în spatele căruia se ascunde un adevăr. Spune-mi: de ce vrei să rupem prietenia? Pentru că nu-i nimic de capul tău! îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
În lift, stăm amîndoi cu ochii plecați, cu teama în suflet că privirile noastre s-ar putea întîlni. Eu pufnesc din cînd în cînd într-un rîs trist, aproape amar, în timp ce Ion oftează. Stăm față în față, continuînd să ne ocolim privirile. Așa-mi trebuie, lua-m-ar dracu'! izbucnește Ion în plîns, așezîndu-se cu fundul pe trepte, lăsîndu-și fața în palme. Îl las să plîngă în liniște, să se răcorească, apoi, după cîteva minute, cînd se mai potolește, mă plec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
s-a mai scris aproape nimic despre el, ca și cum nu ar fi existat (conform principiului regimurilor totalitare : „Despre cine/ce nu se vorbește, nu există”). Un exces de tăcere a luat locul unui exces de zgomot. Această „pudoare” nu a ocolit nici autoritățile cele mai Înalte, fie ele românești sau evreiești. Inițial, pentru a face discursul oficial „corect politic”, Ceaușescu folosea celebra formulă „indife- rent de naționalitate : maghiari, germani, evrei”. De pe la mijlocul anilor ’70, evreii au Început să fie excluși din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fie Însemnați și astfel izolați, pentru a se preveni contaminarea creștinilor. Acuzați de provocarea epidemiilor și calamităților, de otrăvirea fântânilor, de profanarea ostiilor, de omorârea rituală a copiilor creștini, evreii erau obligați să poarte Însemnele infamiei pentru a putea fi ocoliți, alun gați sau torturați În flăcările rugurilor, nu numai În cele ale Infernului. În Transilvania și Bucovina În mod firesc, situația din Transilvania este asemănătoare celei din Europa Centrală : și aici evreii sunt obligați să poarte semne vestimentare distinctive. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau superstiția, aparent paradoxală, care spune că un evreu Întâlnit În cale de un creștin Îi aduce acestuia din urmă noroc <endnote id="(3, p. 13 ; 64, p. 116)"/>, pentru că - evreul fiind destinat Diavolului - duhurile rele vor intra În evreu, ocolindu-l pe creștin (vezi capitolul „Evreul de bun augur”). La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moses Schwarzfeld era convins că apelativul batjocoritor tărtan, atribuit evreului În spațiul românofon (de pildă, „dau drumul tărtanilor să năvălească În țară”, la Vasile Alecsandri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
citesc, adună „muniție” pentru campaniile prezente și viitoare. Mihai Drăgan n-a scăpat nici el de acest blestem. în general, nu putea să iasă din figura omului serios, preocupat, unidirecțional. Sesiza ușor comicul din diverse situații și afirmații, nu-i ocolea pe glumeți, era uneori tare în ironii, „pișca”, urzica, înțepa, avea acuitate, dar n-avea jovialitate. Putea să surîdă, nu și să rîdă. în două decenii de relații apropiate, nu cred că l-am văzut barem o dată hohotind. În schimb
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu gîndul că voi avea pentru tine mai multe noutăți. După ce am vorbit cu dl Lăudat, ieri mi-am luat inima în dinți și am vorbit în numele tău și cu dl Const. Ciopraga, pe care în ultima vreme l-am ocolit fiind supărat (și încă sînt) pentru oportunismul său față de mine (à propos de cursul rămas vacant). Mi-a spus că este întru totul de acord deoarece de mai multă vreme s-a gîndit să-ți rezerve un loc la doctorat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ironie Asemenea indivizi sunt negustori, și piața este locul lor. Eu, aici, m-am degajat total de anumite lucruri și încerc tot mai mult să gust plăcerea independenței literare. Mafia e prea puternică și trebuie să știm cum s-o ocolim cînd terenul nu ne este favorabil și s-o lovim la timpul oportun. Ți-am trimis acum cîteva zile Ibrăileanu din colecția Eminesciana (numele meu nu apare, cum am convenit, pe foaia de gardă a tuturor volumelor. Mafia de la Univ
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cei care ne cunoșteau”, mi-a declarat odată. Eu am devenit corespondentul său deoarece, spre deosebire de alții dintre foștii săi studenți ajunși în presă, îl solicitam la anumite date, eram atent cu textele sale (inclusiv prin mici „ajustări”) și pentru că nu ocoleam temele specialității sale. Principala caracteristică a epistolelor primite de la el o constituie lizibilitatea: toate sînt clare pînă în amănunt de la prima lectură. Scrisul Profesorului e caligrafic, uniform, ordonat în paragrafe distincte, numerotate cu cifre arabe ori romane. Suprafețele folosite sînt
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Lăudat </citation> (16) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”10.III.1976”> Dragă domnule Călin, Bat din nou la ușa redacției revistei pe care o conduci. Cu credința că momentul: 40 de ani de la moartea lui Ibrăileanu nu este ocolit de revista Ateneu, am scris acest articol: scurt și „la obiect” . El poate interesa în rîndul întîi tineretul care-l cunoaște prea puțin pe Ibrăileanu, mai mult din cauza manualelor care nu sînt clare. Colaboratorii la manualele didactice sînt în mare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a trecut și asta! </citation> (9) (10) <citation author=”N.V. Turcu” loc="Iași" data =”iunie 1968”> [f.d.] Dragă File, Tu ești invitatul meu permanent. Atunci, desigur, nu s-a putut. Dar... Dar cu alte ocazii te rog să nu mă ocolești. În privința teatrului meu nu am ce să spun decît că e un lucru serios. Aș fi bucuros dacă acest lucru bine făcut ar cunoaște scîndura scenei. Deși nu sînt de acord cu E. Ionescu atunci cînd afirmă că o piesă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
serie a ziarului „Vremea nouă” ce la Început și pe parcursul câtorva ani a apărut În regim de cotidian. Pe 25 aprilie 1968, Împuternicitul local sa dresat Oficiului PTTR Vaslui pentru a i se aproba „...instalarea unui telefon direct (deci, care ocolea centrala, n.n.) la sediul instituției situat pe strada Ștefan cel Mare, nr.94”. Plata acestui serviciu urma a fi făcută din „...contul de virament nr. (...) Serv. Evid. Economice deschis la B.N. a R.S.R. - Filiala București”. Cu aproape o lună În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
s-ar fi născut cu cinci ani mai tîrziu, le-ar fi fost OK : s-ar fi putut relaxa în niște roluri noi. Dar cu adevărat tulburător în această dramă (prea tulburător pentru Academia Americană de Film, care a cam ocolit-o cu nominalizările) e faptul că nevroza lor n-are doar cauze sociale. Problema mai profundă e excepționalismul îndelung cultivat de soți și devenit folie à deux. Mai ipocrit, soțul refuză să meargă pînă la capăt : găsește un mod de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
asta? La un moment dat, a trebuit să trecem de pe drumul principal (Urziceni - Constanța) și să mergem pe un drum secundar, la stânga. E mult spus drum: de fapt, era o potecă, mergeai mai mult prin buruieni, iar când încercam să ocolim o groapă, dădeam în alta. Ceea ce m-a frapat atunci a fost faptul că în imediata noastră apropiere, puțin mai în dreapta, mai era un drum, unul mult mai bun, rezonabil chiar. Ei bine, pe acest drum nu puteai călători cu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
bine. Am învățat că vei pierde relația cu părinții atunci când ei nu fac parte din viața ta. Am învățat că „a trăi” nu este același lucru cu „a fi viu”. An învățat că dacă nu urmărești fericirea, ea te va ocoli. Dar dacă te vei concentra asupra familiei, asupra prietenilor, asupra nevoilor altora, și faci totul cât mai bine cu putință, vei găsi fericirea. Am învățat că de câte ori suferi, nu ești singurul. Am învățat că în fiecare zi trebuie să ajuți
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ca destoinic premilitar care în curând vei fi înrolat sub arme ca militar, vreau să-ți spun că mă tem foarte mult că marile puteri, Germania lui Hitler și Rusia se vor încleșta întrun nimicitor război care nu ne va ocoli nici pe noi, românii; mai ales că avem vecini care gândesc să ne cotropească și să smulgă „hălci” din trupul țării. Mă gândesc la unguri și de ce nu, și la ruși care, de când Stalin al lor a scăpat de dușmanii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
merg la comună pentru material didactic. Plec dimineață tare ca să mă pot întoarce până nu se dezgheață drumul clisos pe care îl aveam de făcut. Întâlnesc la centrul comunal pe unul din inspectorii școlari și-l rog să nu-mi ocolească școala. Îmi promite că va veni în orele de după amiază, dar până să plec eu se hotărăște să mă însoțească. Cum ajungem pe o pantă din apropierea satului, pe locul ridicat în care se afla, școala zâmbea în soare cu haina
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o observă, ori treceau pe trotuarul vecin sau chiar făceau calea întoarsă, când o vedeau... Nu-și putea explica schimbarea în atitudinea lor. Cât despre mine, împricinatul, ce s-ar mai fi putut spune? Nu mai existam ca om, eram ocolit vizibil, chiar și în școala în care mai eram încă director... A aflat și soția și mi-a spus că susține nevinovăția mea și că trebuia să-i spun imediat. I-am răspuns că sunt mulțumit că prin tăcerea mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o rudă apropiată acelui jandarm care, pe patul de moarte fiind și neputând muri, abia după ce a mărturisit preotului că omorâse din ordin pe cineva, abia atunci și-a dat duhul! Mulțumesc bunului meu prieten, singurul care nu m-a ocolit în situația limită în care mă aflam și întocmesc un alt memoriu în care nu învinuiam pe nimeni de nimic, dar ceream să mi se facă dreptate! Ezit un timp să expediez acest memoriu dulceag și mă ocup de alte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Trecerea timpului accentua starea mea de nesiguranță și mai ales starea mea psihică, simțindu-mă tot mai vulnerabil! De multe ori nu mă puteam odihni noaptea. Adevărate coșmaruri aveam în scurtul răstimp cât puteam să dorm. Și lumea care... mă ocolea cu privirea și evita să-mi vorbească omenește!... tot de frică. La începutul lui iunie are loc în școală o ședință generală cu părinții. Lume peste lume, agitație deosebită și cu această ocazie un coleg îmi face cunoștință cu un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dreptate conchizând: „Veți rămâne director la Școala 2, fiindcă ați redobândit calitatea de partid, veți fi numit profesor examinator la prima comisie de admitere de la Complex etc... Acum nu mai sunt privit ca un „paria al societății”, nu mai eram ocolit chiar și de acei care aveau o părere bună despre mine! Era poate primul caz când un exclus își recapătă dreptul de a privi lumea în față, eram poate primul reabilitat din Bârlad. Felicitări am primit atunci, mai multe chiar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
informații de la oameni în vârstă, care-și mai aduceau aminte de acele vremuri și evenimente memorabile! Pentru că timpul nu stă în loc, începem să ne gândim la drumul de întoarcere spre Paris. N am urmat același traseu de la venire, ci am ocolit spre dreapta către est și am trecut peste marele pod arcuit de la gura Senei. De aici, de pe arcul podului, îmbrățișăm o priveliște de mulți kilometri împrejurul nostru! Pe dedesubt circulau vapoare și vaporașe, iar noi nu știam la ce să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]