6,174 matches
-
am să-ți spun... — Pentru Dumnezeu; Eugenia, spune! — Știi de logodnicul acela pe care l-am avut... — Da, Mauricio. Nu știi însă de ce am fost silită să-l expediez pe nerușinatul ăla fără margini... Nu vreau să știu. — Asta te onorează. Ei bine: am fost silită să-l expediez pe trântorul și nerușinatul acela, dar... — Ce, tot se mai ține de tine? — Tot! — Ah, pun eu mâna pe el! — Nu, nu-i vorba de asta. Se ține de mine, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu știu de ce vă spun lucrurile astea, Sincer vorbind, domnule, și pe mine mă miră, eu nu sunt decât un simplu olar, puținul pe care-l am de vânzare nu merită să vă pierdeți vremea cu mine și să mă onorați cu reflecțiile dumneavoastră, răspunse Cipriano Algor, dar imediat își mușcă limba, tocmai se hotărâse că nu va mai arunca așchii în focul unei conversații evident încordate, și iată-l din nou lansat într-o provocare, nu doar directă, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Samarkand au obținut, astfel, privilegiul de a strânge mâna care ține cârma imperiului. Omar venea imediat În urma cadiului, Abu Taher a bolborosit o formulă. Nizam dă din cap, Îi reține mâna Într-a lui vreme de câteva clipe, cadiul este onorat. Când sosește rândul lui Omar, vizirul se apleacă la urechea sa și șoptește: — De astăzi Într-un an, să fii la Isfahan, ca să vorbim. Khayyam nu este sigur că a Înțeles bine, simte un soi de șovăială În suflet. Personajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să răspundă acestui val de bunăvoință. Nizam Îl oprește s-o facă printr-un gest: — Să nu crezi că Încerc să te măgulesc. Sunt Îndeajuns de puternic ca să nu trebuiască să cânt alte laude decât Creatorului. Dar, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mii de dinari de aur lui Mahdi Alauitul, ca preț al fortăreței Alamut. Dumnezeu ne e de ajuns, El este cel mai bun dintre Protectori”. Guvernatorul este neliniștit, nu crede că iscălitura unui om Înveșmântat În dimie ar putea fi onorată pentru o asemenea sumă. Dar, de cum sosește În orașul Damghan, poate să-și Încaseze aurul fără zăbavă. XVIII Când vestea ocupării Alamutului ajunge la Isfahan, naște prea puțină agitație. Orașul e mult mai interesat de conflictul care mocnește Între Nizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mii de kilometri de poporul meu, dar lucram mult mai eficient pentru progresul lor decât o pot face aici sau În Persia. Vocea mea răsuna de la Alger la Kabul, astăzi nu mai pot să mă audă decât cei care mă onorează cu vizita lor. Desigur, ei sunt Întotdeauna bineveniți, mai ales dacă vin de la Paris. — Eu nu trăiesc, de fapt, la Paris. Mama e franțuzoaică, numele meu sună franțuzește, dar sunt american. Locuiesc În Maryland. Asta păru să-l amuze. — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sângeroasă, și, În afara zecilor de mii de babi, numeroși nevinovați fuseseră masacrați la simplul denunț al unui vecin. De atunci, rămasă singură cu două fiice de vârstă crudă, binefăcătoarea mea nu aștepta decât ceasul răzbunării. Cele trei femei se declarau onorate de faptul că eroicul răzbunător a ajuns În umila lor grădină. Când ești perceput ca un erou În ochii femeilor, dorești oare cu adevărat să le dezamăgești? Îmi dădeam asigurări că ar fi nechibzuit, dacă nu chiar imprudent, să provoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
amintesc un mic detaliu, și anume că scadența pentru plata creditului pe care îl aveți la noi a cam trecut de multișor, spune David Barrow, de parcă nici n‑aș fi deschis gura. Și să vă informez că, dacă nu vă onorați obligațiile către noi în maximum șapte zile, vom fi nevoiți să luăm măsuri. Rămân cu ochii la telefon, și simt cum zâmbetul îmi dispare. Nu e deloc un telefon de curtoazie. Nu vrea să‑i semnez o nouă colecție vestimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
discut cu valeții. Domnule, vă rog să... se bâlbâie adjunctul. Nu mă mai ruga nimic. Dacă în trei minute nu am banii, intru în direct la Gérard Clément, la știrile de la ora 13, și spun că n-ați putut să onorați o retragere de numerar. Adjunctul o ia la fugă, urmărit de funcționară. Cele două cozi de clienți fraternizează, amestecându-se între ele. Toți îl bat pe umăr pe Lionel. Apare directorul, care deschide o ușă și-l poftește pe Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Așa e. Uitasem. — Permiteți-mi să vă urez la mulți ani din partea domnului Claude și a tuturor clienților bistroului nostru. Și a mea, desigur. Sunteți foarte drăguți. — Am cotizat cu toții ca să vă luăm un tort. Până și inspectorul Clovis. — Sunt onorat. — S-a decis, în unanimitate, ca scaunul dumneavoastră de la masa din colț, cu spatele la intrare, să rămână neocupat, oricât de aglomerat ar fi localul. — În unanimitate? nu-i vine să creadă lui Lionel, care știe ce înseamnă un scaun gol într-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
răspuns. Totuși, Tolea era acasă. Se simțea că e acasă, dar nu vrea să deschidă. Mai ciocănise o dată, de două ori, apoi deschise precaut ușa. Domnul Tolea Voinov abia de își rotise capul. Îl recunoscu pe intrus, dar nu îl onoră cu vreun gest. Musafirul rămase în ușă, nesigur dacă să intre. Așteptarea nu dură decât o clipă. Tolea forfecă aerul cu picioarele și sări drept în prag, în fața fantomeu. — Deci, dumneata, binefăcătorule! Ceas bun... Reverență până la pământ. Apoi, un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tău, Vasile, tu ești Cineva, Înalta Autoritate a altei lumi, cum nu se mai vede azi prin părțile noastre, trebuie să-ți respecți rangul, nu ai voie sa te compromiți cu nimic omenesc, tu ești statuie perfect dresată să-și onoreze misiunea, atât și e prea destul. Valetul Vasile a și revenit, într-adevăr, perfect mut și surd, cu mișcări abia perceptibile. Pe măsuța cu rotile, lângă tava cu paharul și sticla Courvoisier apăruse teancul de reviste colorate Playboy, Express, Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton ciocăni, sfios, în ușă, îngrijorat, probabil, că nu auzise nici o mișcare a vecinului. Tolea zăcea în pat: gândea. Mai curând furios, decât încântat de amintirea mapelor cu fotografii cu care îl onorase doamna Venera. Dimineață, după-masă, zăvorât în casă. O duminică lungă lungă, lată lată, nesfârșită. Timpul fără timp, în afara timpului. O duminică surdomută: nu răspunsese la telefon, nu auzise când vecinul Gafton bătuse, sfios, o dată și încă o dată și încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și câteva pagini xeroxate după câteva procese verbale ale inspecțiilor de pe când își dădea definitivatul. Se întorsese în primăvară din Sudica, unde se stabilise demult, după ce făcuse aici vreo nouă-zece ani de învățământ. Cei de la primărie se gândiseră să-l onoreze acum. La insistențele ei, mai ales. Magda îl meditase cândva pe primar, să-și termine liceul, pe când îl promovaseră secretar de partid la depozitul de tutun și acela nu uitase. Masa de prânz, la restaurantul‚ „Mexicana Kăntri“, ținut de Ohaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vin neaparat aici, altfel... - Cetățean de onoare, chicoti ea. - Vezi și tu. Ca și la țiganii ăia ai tăi. Acum ăștia de-acum îmi dau diplome, ca și cum nu tot ei m-au alungat atunci. Au adulmecat banii mei și mă onorează cu diplomele și cheile lor. Și toți se jură că nu ei au dat cu pietre după mine. - Nu ei au dat. Erau alții cu pietrele pe-atunci, știi și tu. - Tot ca ei erau, nu-i mai apăra. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
școlarității, părinții urmând să vină „la culesul roadelor, după ce o viață au fost foarte departe de misiunea de părinte. Cine poate nega faptul că sunt familii care au aspirații mari pentru copiii lor, dar pe care aceștia nu le pot onora? Dorința exagerată a părinților de a se afirma prin copii, duce la concluzia că pe aceștia nu-i interesează viitorul copiilor, dacă aceștia sunt fericiți sau nu, dacă pot profesa ceea ce li se impune, dar mai ales, că nu le
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
dar aici este un greiere! Da, dar pentru mine înseamnă totul! am răspuns. Mi-au înapoiat cutia și mi-au urat ședere plăcută. Va trebui spuse unul dintre ei o mică formalitate. Un serviciu, dacă aveți bunăvoința de a-l onora. Ce trebuie să fac? O nimica toată: să netezim calea pentru a-l întâmpina pe Mitică așa cum se cuvine. Dar el unde este? am întrebat. E puțin plecat în viitorul îndepărtat ca să ne aducă niscaiva mostre. Vedeți, noi suntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îndepărtați ai familiei! Pe spurcatul nume al naibii! Beneficiază de ajutorul meu financiar până și acele rude care sunt atât de îndepărtate încât nici nu-și mai amintesc de ramura mea de familie. N-ai ce-mi reproșa! Mi-am onorat obligația și chiar mai mult. Rămân. Acești pereți îmi vor fi coșciug. Să ai grijă de ai mei, unchiule! Să ai grijă de ei! O senzație de resemnare și de mâhnire mă umplu atunci. Aproape îmi venea să plâng... Gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
companii ale noastre se trezesc implicate în litigii inutile și neproductive. Una dintre companiile înființate de mine, BioGen, din Los Angeles, este chiar în clipa aceasta în proces pentru că un tip pe nume Burnet consideră că nu este cazul să onoreze contracte semnate chiar de el. Pentru că acum s-a răzgândit. Burnet încearcă să blocheze progresul medical, dacă nu îl plătim. Un șantajist a cărui fiică este avocata care se ocupă de cazul lui. Vor să păstreze totul în familie. Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că eu i-am spus lui frate-meu să o facă. — Tu i-ai ... — Mda. În noaptea aceea, când a venit cadavrul lui Weller, am primit un apel de urgență pentru oase, iar Weller se potrivea perfect. Așa că, trebuia să onorăm comanda sau nu? Știi că tipii cu oasele pot să-și mute afacerea în altă parte. Pentru ei, urgent înseamnă urgent. Le dai sau mori. Marty oftă. — Mda, când spun „imediat“, trebuie să le dai. — OK. Marty se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Hmmm, zise ea. Ești sigur că testele au fost făcute? În acel moment, Marty Roberts începu să se gândească serios la Raza. Raza spusese că existase o comandă de urgență de la banca de oase, în acea noapte. Raza voise să onoreze comanda. Așa că n-ar fi vrut ca trupul lui Weller să stea într-un congelator timp de patru sau șase zile, în timp ce erau analizate constatările toxicologice anormale. Va trebui să verific, ca să fiu sigur dacă testele au fost făcute, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ca să dispară, trebuie să se adapteze, o corectează scurt regizorul... Și ochii albaștri ai lui Peter Brook mai gândesc la tine?, îl întreabă pe Maestru, vrea să-i facă o bucurie, dar și să iasă din tensiune. — Păi, da, sunt onorat, deși îmi reproșează că mă irosesc pe cântece populare românești (nu știe că muzica asta îmi dă senzația că sunt nemuritor, de asta cânt, caut ceva, nici eu nu știu ce...), dar tot m-am abonat la Shakespeare bulletin, să fiu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pregătit pentru întâlnirea de astăzi, deși tematica v-a fost anunțată cu destul timp înainte! Nu știu ce vor fi scris ceilalți colegi, dar eu am răspuns atât de rapid, încât tovarășul și-a mainifestat curiozitatea: - Tovarășu ... dumneata nu dorești să ne onorezi cu un răspuns? - Cum să nu! Eu deja am scris răspunsul! După ce fiecare a predat foaia, luând o foaie care din întâmplare dorise să fie a mea, m-a întrebat:Tovarășu ... (adică eu) ... Ne-ați putea explica și nouă ce
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mâinile sale și-i șopti: Poate că este cea mai mare bucurie din viața mea! Ești cea mai frumoasă și mai pasională fată și femeie pe care am Întânit-o În toată viața aceasta, mă copleșește tot ce-mi spui, mă onorează și mă face să-mi pierd rațiunea! Este minunat ce-mi spui și Încă mă Îndoiesc de sinceritatea spuselor tale... Jur pe Alah! Mai dorești și alt jurământ? Eu nu mă joc cu vorbele și nici cu ceea ce-mi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu siguranță, în alta. Prudența constă întotdeauna în a ști să cunoști natura acestor situații grele și în a o alege pe cea mai puțin grea drept bună. Principele trebuie, de asemenea, să arate că iubește virtuțile și să-i onoreze pe aceia care strălucesc într-o artă anumită. Apoi, trebuie să-i îndemne pe cetățenii lui, ajutându-i să-și exercite în liniște ocupațiile, atât în negoț, cât și în agricultură și în orice altă îndeletnicire omenească. Nimeni să nu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]