5,945 matches
-
stat ori numai socială, ori a critica activitatea unor instituții, organe și organisme echivalează cu lezarea intereselor statului, constituie propagandă dușmănoasă împotriva propriei țări. Nu! Cel mult, astfel de opinii critice pot leza interesele personale, particulare ale unor persoane, un orgoliu ori altul, ceea ce este cu totul altceva și chiar în firea lucrurilor. în sfârșit, spre a-l scuti pe Eugen Barbu de un răspuns stupid, în care să-mi spună că ce tot atâta discuție, faptul că m-am adresat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de sărbătorile negre ale Ceaușeștilor, ori altele ce s-ar fi voit dedicate Unirii, dar care au fost departe de istoricul eveniment, pe recitatorul înflăcărat de demagogie care-și asumă, cel dintâi după Adrian Păunescu, nefasta răspundere de a gâdila orgoliile celor doi conducători abia numiți, nu l-a sancționat nimeni în niciun fel. Crizele sale de antisemitism, care au produs consternare în rândul oamenilor de bun-simț din țară și de peste hotare, au fost asimilate cu multă bunăvoință de cercurile oficiale
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cauza poporului din care s-a născut. O mai mare umilință nici nu poate exista: să-i faci pe cei de care îți bați joc cu bună știință să-ți mulțumească pentru tot ceea ce le iei, să-ți hrănească morbul orgoliului și al infatuării cu urale și ovații, cu sacadate strigăte mecanizate, inconștiente și contagioase, care le umflă palmele și le dilată coardele vocale, ca într-un coșmar colectiv demn de cei mai temuți torționari ai închisorilor comuniste. în zilele acestui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Întruchipând ei Înșiși ceea ce Îi preocupase dintotdeauna la alții: adevărul adânc misterios al suferinței și creativității, al nădejdii, al frumuseții. Și, ca miracolul să fie complet, de o mereu nobilă, angelică modestie. „Modestia ca forma cel mai puțin antipatică a orgoliului”, obișnuiește Bernard să citeze din nu știu cine. Ceea ce nu Înseamnă că Lucian Raicu nu a scris În exil peste 1000 de minunate pagini despre literatura franceză clasică și contemporană. Poate că nimic nu ar fi putut completa literatura pe care am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care literatura o operează asupra celui care o practică Îndelungă vreme și cu absolută implicare? Calitățile induse prin cultură și talent forțează ființa să asimileze „Înlocuirile”, deformările, să devină cea necesară literaturii. Educarea restrictivă a sensibilității, metabolismul deformat de solitudine, orgoliul devoțiunii creatoare, cinismul spiritului critic, excesul auster sau, dimpotrivă, senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și autenticitate, pe misterioasa organicitate psihică. Dintr-o funciară onestitate de viziune, se renunță la pretenția de a ști simultan ce gândesc toate personajele. Autorul renunță la supremația sa omniscientă, se recunoaște mai modest și se pretinde, astfel, cu un orgoliu inversat, mai credibil și mai profund. Lumea se transferă asupra eului, asupra subiectivității și a conștiinței de a fi. Persoana, eul, conștiința, plasate În centrul existenței și al creației, ca singura realitate. Timpul concentrat În prezent, intuiția reală și coerența
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la normal; Căpitanul ne învață: Ai căzut! Te ridici, plătești și mergi, cu fruntea sus, mai departe. Respectul pe care îl datorăm acestor oameni va fi afirmativ, văzând efortul lor pentru revenire. Se poate totuși ca roși de patimile lumești, orgolii, interese, pierderea credinței în biruința legionară, neputințele vârstei, revenirea lor să nu mai aibă loc sau să vină prea târziu. Oricum, bilanțul vieții unui legionar se face în ultima clipă a existenței sale, când se poate ridica chiar până la treapta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
reabilitare prin moarte, a legionarilor trimiși pe front, i-au ajutat în cele mai multe cazuri, considerându-i camarazi loiali și luptători neînfricați contra comunismului. Fiind preocupat de soarta războiului anticomunist, care putea să fie pierdut datorită unor greșeli politice și cunoscând orgoliul nemăsurat al lui Hitler, nu putea să intervină direct la acesta, ci consideră că această încercare ar fi avut mai mulți sorți de izbândă, dacă ar fi venit din partea lui Mussolini. De aceea considera că fiind în Italia, ar fi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
anticomuniști, care au fost în final arestați (17.000) s-au gândit ca prin mijloacele cunoscute, să și-i atașeze în luptă, la Cazimcă nu este altceva decât o răzbunare oarbă și nejustificată, pentru nereușita tentativei lor în problema reeducării. Orgoliul lor stupid îi oprea să vadă cauza nereușitei în procedeul folosit și atunci o căutau în altă parte, în conducătorii Mișcării Legionare, care trebuiau exterminați. Această eroare de raționament s-a soldat cu moartea lui Vică Negulescu, Pavel Grimalschi și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de a mă urma, fiecare va face ce crede că este bine și poate să facă. Dându-le și exemplul renunțării mele, vor fi cu adevărat liberi să și urmeze fiecare linia destinului propriu. Trebuie să fac să-mi amuțească orgoliul și să urmez exemplul de umilință al lui Cristos, pentru că El mă va judeca și-mi va hotărî soarta în veșnicie. El înainte de a fi pus pe cruce sau chiar și după aceea, ar fi putut, cu un gest, să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de calomnie, până la moarte. Dar după ce fusese condamnat când era încă la Râmnicul Sărat, când se aranjase, în amănunt evadarea și el n-a vrut să plece, ca să-si continue drumul jertfei. Era ceea ce trebuie și eu să fac „jertfa” orgoliului meu pentru cei mulți. De altfel cred că toată lumea va înțelege, că niște declarații sau autoanalize, cum sunt numite, în condițiile de temniță și de tortură, neîntreruptă, chiar legal sub orice legislație din lume nu au nici o valoare, fiind lovite
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
2010780; Parreira et al., 2010781; Alencar et al., 2007782; Nakanishi et al., 2003783; Nakajima et al., 2009784 ; Daugsch et al., 2008 785), însă reclama care se face anumitor tipuri de propolis este nejustificată și are implicații doar economice și vizează orgolii regionale. Dealtfel în propolisul în care se găsește compusul CAPE, putem spune, cu certitudine bazată pe dovezi științifice, că apar cele mai multe efecte, acesta fiind cel mai bine studiat. Mierea ca agent terapeutic în maladiile cardiovasculare Compoziția chimică a mierii Compoziția
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
esențial. Cuvântul, capabil să suscite trăiri, emoții intense, valorizat ca resort dramatic, apare folosit cu o știință desăvârșită a efectelor și în plan retoric. Cea de-a doua dramă a trilogiei, Viforul, îl prezintă pe Ștefăniță, domnitor despotic, torturat de orgoliu și neputință, om bicisnic, scelerat, caracter aflat la antipodul lui Ștefan. Pentru a-și impune puterea, el are de luptat cu amintirea sfântă a bunicului său, cu boierii din grupul lui Luca Arbore, bătrânul hatman care îl slujise cu credință
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Gheorghe Borfotină, adoptând oficial pseudonimul Gellu Dorian. Debutează cu poeme, sub pseudonimul George Dor, în „România literară” (1972), și editorial, cu volumul de versuri Esopia (1982). Indiferent de registrul adoptat, exercițiul imaginarului trădează la D. un amestec de umilință și orgoliu care duce la însingurarea pe „insula nimănui”. Poemele, trecute prin vama solitudinii, au o tonalitate difuză, cețoasă, scrise fiind ca pentru sine. Credința în puterea orfică a cuvântului („Un acoperiș plin de îngeri, un pustiu sub cer, / doar cuvântul ieșit
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
își exersează spiritul de discernământ. E un discurs bine strunit, cu accente de fermitate și cu un judicios mod de a cântări și a pune în pagină argumentele, probând o vocație de cercetător. Structură cerebrală, cu o fire în care orgoliul și discreția coexistă, în incursiunile de istorie literară D. cultivă incidental frazarea cu ștaif literar, grațiozitățile metaforei, mizând în schimb pe exactitate, măsură, acuratețe. Circumspectă, dar nu lipsită de îndrăzneală în formularea unor ipoteze, riguroasă până la pedanterie și pertinentă în
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
1970, 13; Victor Felea, „Cer înfrunzit”, TR, 1970, 17; Daniel Dimitriu, „Glas de ceară”, CL, 1972, 17; Zaharia Sângeorzan, „Glas de ceară”, CRC, 1972, 44; Piru, Poezia, II, 335; Aurel Sasu, „Masa de mire”, ST, 1976, 2; Gheorghe Grigurcu, Între orgoliu și inocență, VR, 1976, 3; Daniel Dimitriu, „Masa de mire”. Candoare și rafinament, CL, 1976, 4; Zaharia Sângeorzan, Dimineața poeziei, RMB, 1980, 14 noiembrie; Vasile Chifor, Un poet al luminii, VR, 1981, 2; Mircea Popa, Timpul suferinței și al revoltei
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
nu se pierde în Lupta cu somnul (1968), dimpotrivă, se acutizează: în Vulturul pleșuv morala este că o pasăre ținută prea mult în colivie uită să zboare, în Acvariul, că perioada postbelică pune societatea pe baze noi, unanim dezirabile, iar Orgoliu duce cu sine ideea că originile nu trebuie uitate, cu atât mai mult atunci când sunt rurale. În fine, Bine ați venit în infern! (1995) reconstituie, sub forma unui docufiction, bombardamentele americane asupra orașului Ploiești, din timpul celui de-al doilea
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură. Echivalență implicită, superbă (din latinescu superbia = orgoliu), mărește miza eseului. Revue de littérature générale, la care Gleize nu face de altfel nici o aluzie, este Revue de poesie générale, poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (În) inima literaturii, invizibilă dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al postmodernismului”, tot așa cum născînzii Derrida, Deleuze, Serres sau Foucault sînt, pentru același profesor american, „postmodernii” opozanți „marxiștilor” Althusser, Goldmann, Sartre la modă În acei ani. Rose vorbește de antiamericanismul violent al intelectualilor francezi de atunci, ca și de nemăsuratul orgoliu al fiecăruia În parte (exemplu: opinia lui Kojève despre Lacan a fost următoarea: „CÎștigă mulți bani”). Este fermecat de Kojève, impunător și partizan, nemăsurat de orgolios și distant. Dar știe să-și ia distanțele față de el. Canadianul Charles Taylor consideră
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
c-a mai rămas din ea: printre frînturi de coloane, arheologii ascultă muzică la radio. Noi, civilizațiile, știm acum că sîntem muritoare. Afirmația gravă a lui Paul Valéry a fost reluată adesea, altfel costumată, de diverși teoreticieni purtați de nemăsuratul orgoliu de a urmări Istoria. Ea Însăși nu este de fapt decît o senzație de beatitudine pe care secolul XIX nu se mai sătura s-o savureze și pe care, văzînd că nu se materializează, secolul XX s-a hotărît să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe cititorii care așteptau bomba. În sfîrșit, apărut imediat după Particule, volumul de Interventions colecționează luările sale de poziție În calitate de „intelectual” francez, devenind o referință euristică a romanelor sale de succes și o cale de acces către o personalitate histrionică. Orgoliul scriitorului nostru este acela al recent dispărutului intelectual francez. Iar iconoclasmul aserțiunilor, cinismul abordărilor, tonul flegmatic și oazele parcimonioase de tandrețe l-au impus ca atare pe un front unde n-a mai rămas decît el. Dar asta cred mulți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
famile de italieni Împreună cu o fetiță Elena, mai mică cu un an decât protagonista, de o frumusețe inumană, de care aceasta din urmă se Îndrăgostește iremediabil: și iată la découverte du soi ca posesor de eu și În consecință de orgoliu, descoperire-lecție de viață: căzută În mrejele fatalului Îngeraș italian, micuța protagonistă e salvată Într-o primă ipostază de mamă căreia-i mărturisește platonicele-i sentimente neîmpărtășite. Mama o convinge că nu va fi iubită la rându-i decât dacă și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de disimulare supraomenești care reușesc s-o păcălească pe micuța Elena - italianca -, Amélie (presupunem, căci micuța protagonistă nu are nume) nu se poate abține să nu-și mărturisească iubirea idolului și să nu piardă astfel tot ce câștigase În luni: orgoliu Înfânt - iubire imposibilă. Autoarea recidivează În Attentat (1997), conchizând Însă antifrastic qu’il n’y a pas d’amour impossible. Aici e vorba de o rescriere, mult mai puțin pretențioasă decât cea a lui Michel Tournier după Daniel Defoe, a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
puternic șocul războiului devastator. Măștile literaturii cad, pentru că nu mai există motivații pentru ca ele să fie păstrate pe o figură socială devastată. Moartea de masă face inutile pretențiile oricărui paraître, iar mult Îmbrățișatul estetism al vieții Își vede Înecate toate orgoliile. Literatura rămîne perplexă În fața Istoriei, purtîndu-și cu greu vinovăția de a fi asistat neputincioasă la promovarea valorilor barbare care au cauționat cele mai mari genocide din istorie: era limpede, rolul literaturii nu era acela de a educa. Literatura nu trebuie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din Încercarea scriitorului de a vindeca lumea cu orice preț. În fața propriului eșec, literatura se cuvine să fie În primul rînd asumată În Întregime la nivel individual - scriitorul trebuie să vorbească numai În nume propriu -, apoi, să se smerească pentru orgoliul de care dăduse dovadă, Însingurîndu-se, autonomizîndu-se Tratamentul aplicat de Beckett este unul aproape religios. Samuel Beckett Încearcă să facă ceea ce - În primul rînd - Îi dicta genotipul, dar, conștient sau nu, și ceea ce prescrisese autorul Genealogiei moralei. El scrie o literatură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]