7,850 matches
-
cu riscul să par încă o dată un „demodat”, cum trec poate în ochii unor tineri ce adoptă iute ultimele reflexe de gândire și mode culturale nord-americane - parcă întorcând spatele bietei Europe ce gâfâie azi sub presiunea marilor „plăci economice” extrem orientale Japonia și China sau sud-est asiatice și nord-americane! -, nu am să renunț la acest cuvânt, noțiune - de ideal! Acest cuvânt desemnează și un uriaș curent de gândire, așa-zisa școală romantică germană de filozofie care începe și e „fondată” de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dacă vreți, ai unei bogății de reflexe istorice și temperamentale care, cu siguranță, contribuie esențialmente la bogăția și mai ales la vitalitatea noastră, sesizabilă în toate domeniile de activitate și creație și chiar și în exagerările, erorile și rătăcirile noastre. Orientali sau apuseni, latini, geto-daci sau slavi, nordici sau sudici, europeni - cu sensul de vestici sau central-europeni - sau balcanici, evident, în sensul „rău” al cuvântului, adică infestați de corupția și versatilitatea fanariotă, și, poate și mai grav, bolnavi iremediabil de lenea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau apuseni, latini, geto-daci sau slavi, nordici sau sudici, europeni - cu sensul de vestici sau central-europeni - sau balcanici, evident, în sensul „rău” al cuvântului, adică infestați de corupția și versatilitatea fanariotă, și, poate și mai grav, bolnavi iremediabil de lenea orientală și de fatalismul ei invincibil?! În cartea mea Spiritul românesc în fața unei dictaturi, scrisă la Paris cu puțin înaintea revoluției, constatam, după un studiu al lui Ibrăileanu Regionalismul în literatura română, că „sudura morală” a locuitorilor celor trei mari provincii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ardelene, începând cu primul martir al „latinității poporului nostru” - vlădica Inochentie Micu-Klein, alungat de ungurii calviniști la Viena și apoi la Roma, unde a murit în exil, dar și de cei ce s-au opus influențelor franțuzești și mai ales orientale, răsăritene, oricât ar fi fost ele, apoi, de benefice pentru literatura munteană, de la Anton Pann la Mateiu Caragiale și Ion Barbu. Și mă gândesc în primul rând la „maestrul” lui Eminescu, la Titu Maiorescu care, simțind geniu în producțiile acelui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scări în trepte, mici încăperi lipsite de personalitate cu pământ bătătorit pe jos, devenite prin cine știe ce hotărâre arbitrară, care sală de mese, care atelier, care scriptorium. Cazarmă romană? Refugiu al zeloților fanatici? Fort avansat al regatului lui Iuda în fața pericolului oriental? Sau mănăstire eseniană? Atât de puține lucruri de văzut, dar atâtea de spus (prezența ghidului indispensabilă). Mă plimb pe platforma bătătorită ascunzându-mi politicos plictisul, poate mai bine zis incompetența, în ciuda exaltării inițiale de a mă afla cât mai aproape de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Flaubert va fi mai puțin tributar conjuncturii. Ajunge în 1850 într-un orășel care se trezește la viață, aflat chiar în pragul revirimentului. Găsește aici "străduțe în pantă, curățele și pustii", dar și ceva inospitalier și fals în acest Lourdes oriental deja binișor frecventat. "Spoit, furniruit, lăcuit, pare anume făcut pentru publicitate, pentru exploatare, pentru atragerea clientelei". Acordurile inițiale de violoncel sunt imediat urmate, după cum se vede, de rânjetul naturalist și anticlerical. Ce-ar fi zis el oare astăzi, la vederea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pioase. Venită la Ierusalim în 1960 pentru a asista la procesul Eichmann, afișând o atitudine gen Katharine Hepburn în African Queen, prietena lui Heidegger nu-și poate reprima un disgusting în fața acestui oraș "zgomotos și urât, populat de o mulțime orientală cum nu poți întâlni decât în Orientul Mijlociu, de unde elementele europene sunt efectiv izgonite" (scrisoare adresată lui Heinrich Blücher). Pe avocatul evreu al lui Eichmann, Servatius, ea îl descrie ca fiind "unsuros, abil și cu siguranță corupt" (sic). Niște polițiști care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și cu siguranță corupt" (sic). Niște polițiști care nu-ți inspiră prea multă încredere, nu vorbesc decât ivrit, dar aparțin tipului arab; vezi uneori niște chipuri deosebit de brutale. Acești oameni par făcuți să execute orice ordin. Iar la porți, gloata orientală, exact ca la Istanbul sau în oricare altă aglomerare semiasiatică. Și în toată această mulțime, foarte vizibili la Ierusalim, evrei ultrareligioși (ortodocși purtând pălării și caftane) care fac imposibilă viața oricărei persoane de bun simț." De aceea Hannah Arendt se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la beduini acasă? Indolența balneară seduce și descumpănește. "Our town is arab free", mă asigură un șofer de taxi comunicativ și cu mândria puțin cam amnezică. Să descoperi atâta Occident și atât de puțin mister pe țărmul misterios al lumii orientale: această neînstrăinare deranjează prin excesul ei de familiaritate. Cartierele rusești amintesc uimitor de mult de Odesa; viața nocturnă, exuberantă, de Barcelona; litoralul, de Promenade des Anglais de la Nisa. Un halou de Lume Nouă la apogeul societății de consum, dedată joggingului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? (Faptele Sfinților Apostoli, IX, 3-4) Lăsăm înălțimile Golan și localitatea Kuneitra la vest, unde nu mai subzistă nimic din vechea Cezaree a lui Filip, cel mai oriental oraș din Decapolis. Minarete noi-nouțe cu fuselajul balistic, din loc în loc, pe acest platou ingrat. Siria număra două mii de moschei în 1960 și opt mii în 2000. Regimul rămâne laic, iar partidele religioase sunt interzise. În fapt avem de-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pradă atât kurzilor, cât și turcilor. Alții pleacă în Germania și în Suedia. Sau la Sarcelles. Mereu prins între două focuri, creștinul începuturilor. Ar trebui să închidem și asociațiile și bisericile noastre. Lesne de înțeles mândria acestor siriaci, cei mai orientali dintre toți, inclusiv față de musulmani. Așa cum evreii, frații mai mari ai creștinilor, erau acolo înaintea lui Hristos, siriacii erau acolo înaintea lui Mahomed. În împrejurimile Damascului, și nu în Arabia, au fost găsite cele mai vechi urme de scriere arabă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
XVI-lea, și destul de puternici și de numeroși pentru a păși cu capul sus în lume. Împreună cu copții din Egipt, ei constituie două dintre cele mai stabile puncte de ancorare ale unui arhipelag în curs de fărâmițare, cel al creștinismului oriental. Unii observatori atenți, printre care diplomatul Jean-Pierre Valognes, au scris deja cronica acestei morți anunțate și consideră că maroniții nu mai sunt de fapt decât niște fantome, relicve interesante doar pentru decor. Într-adevăr, totul conspiră la eradicarea lor, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai puțin periculos pentru ei decât islamul, acestea sunt cele două puteri care-i țin ca într-un clește. Mai mult de jumătate dintre creștinii din Irak și-au părăsit deja țara, cealaltă jumătate e pe drum. În istoria creștinismului oriental, după genocidul armenilor, va trebui citată invazia americană în Mesopotamia. Lumea musulmană îi alungă pe creștini pentru că îi consideră complici cu Occidentul care i-a bombardat, iar acesta nu ține cont de victimele colaterale. Printr-o rară ironie a istoriei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sud, are oare vreun interes să "elibereze Ierusalimul" și să continue astfel un război nesfârșit, cel puțin la scara previziunilor actuale? * * * Politicianul occidental: "Acest guvern tocmai scotea țara din haos, când Hezbollah i-a înfipt un pumnal în spate..." Sayedul oriental: "Eram pe punctul de a zvârli agresorul peste frontiere, când guvernul ne-a înfipt un pumnal în spate". Sunt două fraze pe care le-am auzit în aceeași zi, una la prânz, cealaltă la orele 14. "Trebuie să ai două
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care cerem libertate pentru indivizi, și islam, care desfășoară steagul Dreptății și al Binefacerii. Magistratul occidental veghează asupra drepturilor persoanei, și bine face, atâta doar că sacrifică acestei nobile cauze aspirația fiecăruia de a fi stăpân acasă la el. Inculpatul oriental se bate contra punerii sale sub tutelă, și bine face, numai că el nu va ezita să trimită alți și alți oameni la pușcărie pentru ca planul lui să reușească. Tu voiai să ataci pe ambele fronturi. Mama ta era siriană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
său student, împreună cu amanta lui, o femeie din nobilime, care, în exaltarea revoluției, urmase pe băiatul sărac, ca să-și refacă viața (o Noră rusoaică) și ca să premenească lumea... Un povestitor elegant, cu ochelari de aur, sceptic și zâmbitor... În Prusia Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să stăvilească vandalismele. Dau dovadă de civilizație și demnitate Puhoiul trece peste ele inconștient și sălbatic. Reversul: grozăvia sumbră de la bălțile Mazuriei... Aceiași oameni (arătați cu nume) cari au rânjit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un artist, cum e cel bucureștean. Își face numai placid datoria din câteva lovituri de perie și gata! Nici nu poate sta pe vine pe un scăunaș mititel. Șade sus, pe un scaun nalt pentrucă nu-i deprins cu pozițiile orientale. Când își începe funcția, nu se așează, iarăși pe vine, ci stă strâmb, c-un picior mânat înainte, cu unul întors îndărăt, ca la încărcarea armei în genunchiu și nu știe cum a isprăvi mai răpede. Plată 40 pfenigi adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care l-am rugat să mă servească, stă mai comod pe un fotoliu mic cu picioarele scurtate și e mai conștiincios decât ceilalți. Are pentru onorata clientelă un fotoliu mare, în care "meine herren" stau și întrebuințează cu succes arta orientală, sistematizată. Primește banii cu nobleță și spune "la revedere". A. Wertheim Societate în nume colectiv, condusă de trei frați. Wertheim. Plimbarea la Sans-Souci. Plecarea. Dela galeria de tablouri dela Sans Souci, se vede dealul ruinilor, ruine artificiale (forul roman). Asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umplu fântânile Săcătuiesc stânile. Pe feciorii Starostelui Nechifor îi chiamă Onofrei (are glas mai gros) și Samoilă. Onofrei Sfarmă Piatră Samoilă Strâmbă Lemne. Armata turcească. Soliman Beglerbegul și unul din sfetnicii lui, înțelept care e plin de apropouri și proverbe orientale. Acesta se adaoge la Brăila, unde e cadiu și a judecat și pe Jder cel tânăr. iașma vălul pe față al turcoaicelor La Brăila, moschee mihrab un fel de altar nimbar locul predicilor Brăila Când e închis Ionuț și Stratonic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Mihnea Ion Timotin pisăr din Iași 1475 logofăt Tăutu 1475 Veneția. Cetate fondată care cu o mie de ani în urmă, stăpână într-una pe comerțul din Adriatica, în vremea cruciadelor își întinde puterea sa către insulele și coastele orientale ale Mediteranei. Foarte dispuși să lupte pentru legea lui Hristos, neguțătorii pun la dispoziția cruciaților flota lor de comerț, grăbindu-se să realizeze un prim câștig din prețul transportului și un al doilea din mărfurile pe care le aduceau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dar cu condiția însă ca urmărirea înverșunată să nu intre, ca în 1476, în folclorul istoriei militare”. Istoricul francez nu știa că istoricii români s-au bazat numai pe surse străine și se întreba ce ar fi scris un cronicar oriental despre această bătălie. Prin publicarea fragmentelor din cronica lui Kemal-Pașa-Zade avem de data aceasta posibilitatea să știm ce a scris un cronicar oriental despre urmărirea oastei otomane. După acest cronicar, urmărirea moldovenilor a fost atât de aprigă, încât turcii au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
români s-au bazat numai pe surse străine și se întreba ce ar fi scris un cronicar oriental despre această bătălie. Prin publicarea fragmentelor din cronica lui Kemal-Pașa-Zade avem de data aceasta posibilitatea să știm ce a scris un cronicar oriental despre urmărirea oastei otomane. După acest cronicar, urmărirea moldovenilor a fost atât de aprigă, încât turcii au fost nevoiți să fugă pe drumuri pe care nu le cunoșteau. „Când călăreții (turci), venind iute ca vântul și cu iuțeala unui torent
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Silistra, să atace Moldova. Malcoci a făcut un pod peste Prut, ca să treacă oastea sa în spațiul dinspre nord al celor două cetăți și aici s-a dat o luptă crâncenă între moldoveni și turci. În stilul specific cronicarilor orientali, Sa’adeddin scrie că lupta a durat toată ziua și oastea vrășmașă a fost distrusă în întregime. În Letopisețul țării se menționează simplu: „și a biruit Ștefan voievod, cu mila lui Dumnezeu”. Grigore Ureche credea că în lupta de la Cătlăbuga
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
personal unitățile din subordine. Prezența șefului, vitejia arătată de acesta, îi încuraja pe oștenii săi. Exista riscul ca șeful să cadă chiar de la începutul bătăliei, cu un efect funest asupra moralului celor pe care îi conducea la luptă. În armatele orientale, rolul comandantului se apropie de acela al comandantului modern, care organizează și coordonază acțiunile diferitelor corpuri de oaste. Tamerlan, în Tozoukât-ul său, recomanda: “Este de cea mai mare importanță ca șeful să nu acționeze ca urmare a unei porniri, el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bogăția de motive decorative de pe lespezile de mormânt este de origine bizantină. Maria Musicescu era de părere că meșterul moldovean “îmbină, după o viziune decorativă proprie, elemente de largă circulație și totodată de foarte veche tradiție, atât bizantină cât și orientală”. Motivul principal îl constituie palmeta cu frunze late, așezate față în față, palmeta dublă și inversată, palmete înscrise unele în altele „iar nesfârșitele variante sunt aproape tot atât de vechi ca și arta creștină orientală”. Primele lespezi sculptate au fost așezate pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]