10,156 matches
-
nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care se împleteau cu o grație elenistică - culori și forme pe care arta barocă avea să le reia, șaptesprezece veacuri mai târziu. Pe pereți - casete pătrate în care erau pictate peisaje deschise, ce se pierdeau la orizont într-o lumină blândă și unde miturile și simbolurile ritului isiac erau reprezentate de figuri mici, subțiri, precum clinchetul sistrului de aur peste sunetul flautelor. În sală nu mai era nimic altceva, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai explicite, iar trupul lui Mnester se contorsiona cu o plăcere solitară, chinuitoare. În cele din urmă, pe când frumoasele lui mâini se agățau nervoase de perizom, mimul căzu cu fața în jos, tresărind. Cortina subțire de mătase, pe care erau pictate figuri de nimfe, se ridică în fața lui, după obiceiul vremii, și păru că e mișcată de mâinile nimfelor. Spectatorii rămaseră nemișcați la locurile lor, și abia după un răgaz reușiră să aplaude. În pauza care urmă, Împăratul simți din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
victoria -, faimoasă în acea vreme, i-a fascinat vreme de secole pe istorici, dramaturgi și romancieri. Fără s-o fi văzut vreodată, zeci de pictori și sculptori au reprodus-o. Cleopatra culcată, cu ochii închiși, strângând puternic în mână șarpele, pictată cu șaptesprezece secole mai târziu de Artemisia Gentileschi. Sau Cleopatra șezând, obosită, reprezentată în marmură albă de William Wetmore Story, cu sânul descoperit, de la Met Museum din New York. Sau Cleopatra cu sâni splendizi, care-i poruncește sclavei sa-i aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
exproprieri și prin cumpărarea parcului, a unor mănăstiri și vile, a reușit să inițieze pe colina imperială primele tentative confuze de cercetare arheologică. Lacus Nemorensis. În 1840, pictorul englez John Turner, care a coborât pe serpentinele drumului până la lac, a pictat cu sensibilitate romantică ruinele marii peșteri, odeion, și sculpturile acoperite aproape în întregime de mărăciniș. Cercetarea misterioaselor ruine a fost îngreuiată și deviată de o legendă căreia un avocat englez (pe numele său James Frazer) i-a dedicat multe pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adusese prea mult nisip se vedeau bazele unei dintre cele douăzeci și patru de coloane; Segato a măsurat din ochi că acestea aveau aproximativ cincisprezece metri înălțime. Apoi a văzut tavanul solid, din piatră, împărțit în mari porțiuni pătrate. Pe el fusese pictat un formidabil ciclu de imagini, iar culorile strălucitoare se menținuseră intacte în aerul uscat al deșertului. Era un misterios text de astronomie magică: cele treizeci și șase de zone ale cerului și cei treizeci și șase de decani ai anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oricum, ceva de roșu există aici), sever aliniate pe partea stângă (perspectiva din care privesc e cam incomodă; mă aflu mereu În spatele personajului, deci tot ce observ mi se Înfățișează au rebours; deasupra se află un tablou În care este pictat un cub mare, secționat perfect În mii de cubulețe, ce au, fiecare, Într-o parte, un colț sfărâmat; pe acolo ies cifre, linii, litere, semne-obiecte, ies În serie dezordonată și se Îndepărtează de real; În găurile ce se cască În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putea să respir În formele lor vii. Această diviziune a corporalității mele e o stare difuză a cosmosului ce mă cuprinde rareori, când stau În umbra pinilor, urmărind acele sunete imposibile ale unor păsări proaste, gurluind nepăsătoare la streașina Catedralei pictate de Van Gogh, fără să simtă agonizarea Înceată ce se scurge din culorile Înflăcărate ale peisajului expresionist. Am petrecut uneori asemenea clipe de Înstrăinare atunci când urcat pe grădiștea de pe malul Oltului, la Slatina, mi se părea că ființa mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la altcineva? Eleonora Aura Uite, din zi În zi se face mai frumos și mai cald afară. Ce-ar fi prin aprilie sau mai să-l invit pe Mircea să meargă cu mine la marginea orașului Într-o pădure ca să pictez? Idea, inițial, Îi aparține lui și eu n-am ținut cont de ea atunci. Dar niciodată nu e prea târziu, ce crezi? În altă ordine de idei, vezi că ți-am dat odată niște poezii să le citești, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai fii. Mă uit la surâsul Giocondei și constat complicitatea imaginii vii cu starea secretă a celui care a creat-o. Ceea ce uimește la Leonardo Da Vinci aste acest strigăt reținut, această stranie preconștiință a existenței, Întrevăzută fulgurant În figurile pictate de el, pe care n-o descoperi la foarte mulți artiști. Tensiunea magică, ce se țese complicitar Între cel ce privește și imaginea Giocondei, vine din impresia firească a vieții reale; simți că din tablou ești privit de cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
asta și pentru că ar implica o mare doză de falsificare. Nu fac altceva decât lectură; nu pot interveni ca un autor balzacian, spre a canaliza discursul, În vederea unei unice perspective. Ca și acel pictor care se uită În oglindă când pictează Las Meninas, nu adaug nimic, nu sunt subiectiv, nu vreau să-mi aduc aminte de nimic În plus; eu copiez doar ceea ce-mi oferă documentele (jurnale, tăieturi, scrisori, bilețele intime, tăieturi de ziar, vederi, fotografii, citate din cărți, citate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Pe jos le culc pe englezoaicele astea mizerabile, putrede de bani, dar care vin la mine și preferă să doarmă pe sacul de dormit, Încât calc pe ele când mă duc noaptea la toilette“. Dama, pentru că n-avea ce face, „pictează“. M-a ucis cu atâtea planșe, cu atâtea schițe; e obsedată de un laitmotiv: În toate se observă o singură preocupare, să deseneze toate cururile putanelor din zona Halelor. Oriunde te uiți, nu vezi decât hălci de muiere, fesele curvelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Iată, de exemplu, ce afirmă Marin Mincu la pagina 193: „Nu fac altceva decât lectură; nu pot interveni ca un autor balzacian, spre a canaliza discursul, În vederea unei unice perspective. Ca și acel pictor care se uită În oglindă când pictează Las Meninas, nu adaug nimic, nu sunt subiectiv, nu vreau să-mi aduc aminte de nimic În plus; eu copiez doar ceea ce-mi oferă documentele (jurnale, tăieturi, scrisori, bilețele intime ș...ț, citate din memorie, panseuri, bancuri, copii după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și cu ea în vremurile ei bune de la agenția de fotomodele Chantelle de pe Madison Avenue. Spre deosebire de majoritatea fotografilor și agenților, stiliștii se purtau cu fotomodelele ca și cum le considerau ființe umane. Agenții puteau adesea fi auziți spunând „Bine, hai să o pictăm și să vedem cum arată după aia!”, în timp ce stiliștii ar fi bombănit înciudați: „Hm, habar n-aveam că fata asta este pe post de țăruș de gard”. Atunci își făcu apariția un detectiv de origine asiatică de la Secția 9, însărcinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în scenă. Și acum totul se prăbușea în jurul lui. Se gândi la cât de dezamăgit ar fi mentorul lui și la cum va fi perceput acum de onorata lui audiență... Își simți apoi mâna în care ținea un tablou mic pictat cu Statuia Libertății cum începe să tremure. Așa ceva nu se poate! se înfurie el. Puse tabloul înapoi pe tarabă și se întoarse precipitat. Se opri imediat, înăbușind totodată un strigăt. Polițista roșcată se afla la mai puțin de doi metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui. Începu să se orienteze, privind în jurul lui. Pe pereții holului, erau expuse câteva reproduceri ieftine din picturile supraarealiste ale lui Dali, câteva portrete de familie și, cel mai proeminent, un tablou în acuarelă în care era reprezentat orașul New York, pictat de un copil (semnătura din colțul tabloului era „Chrissy”ă. O masă de duzină era așezată lângă ușă, piciorul ei fiind împăturit cu hârtie de culoare galbenă. Un singur schi, cu legătura ruptă, stătea părăsit într-un colț. Tapetul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unii pe catalige, pășind mai grațios decât cei mai mulți oameni care se plimbă pe bulevard, alții în care sau cărucioare decorate cu pene, dantelă și luminițe sclipitoare. Toți se mișcau în perfectă armonie cu sunetul tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini ce jonglau cu mingi, mâini ce purtau globuri sau artificii sau lumânări sau lanterne, mâini ce împrăștiau confetti ca zăpada sclipitoare. Solemn, regal, jucăuș, grotesc. Bang... Medievală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca și cum aș face provizii de orice altceva, și știu că, de când sexul nu mai are nici o treabă cu asta, nici nu mai e amuzant. Așa era înainte - teribil de distractiv, să stau în fața oglinzii să mă îmbrac și să îmi pictez trupul ca să fie atractiv... Acum, când sexul nu mai e forța călăuzitoare, știu că mă îmbrac doar ca să arăt aranjată și curată, doar pentru asta, nu ca să fiu atrăgătoare pentru sexul opus. Hainele, machiajul, pantofii, părul și toate celelalte prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
greu să-și ia ochii de la cheiul Shanghai-ului. Se simțea deja mirosul capetelor de pește și al fasolei bătute care se prăjeau În uleiul de arahide, ridicîndu-se din tigăile vînzătorilor din fața hotelului. Jonci vopsite cu tung și cu ochi pictați pe pînze treceau pe lîngă corăbiile cu opium, trase la mal la Pootung. Mii de șampane și feriboturi erau ancorate de-a lungul Bundului, un oraș de șandramale plutitoare ascuns Încă de Întuneric. Dar printre coșurile fabricilor din Pootung primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și ipocrit, de lemn, al documentelor de partid. Hotărîri CC PRM și PCR despre reforma agrară, naționalizare și colectivizare, Învățămînt și sănătate, sunt istoria În sine, proiectată apoi În planul imaginarului, definind condițiile vieții și a destinelor. Petru Maier-Bianu nu pictează cu o singură culoare neagră, nu biciuie cu slogane, nu caracterizează, ci arată totul, dar totul - binele și răul așa cum au fost. Adesea, de cele mai multe ori, tragic. Dar și În condițiile sinistre ale obsedantului deceniu și a „epocii de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
două ouă vor fi prețul ca halogenura de argint să rețină pentru eternitate chipul fericit al unui copil și al mamei lui, ținându-se de mână, În spatele unui castel și al unei văi cu un drumeag ce rătăcește spre păduri, pictate pe o pânză pe care vântul o unduiește Încet ca pe o apă murdărită de culori. Scânteia Poporului. Dușmanii țării, trădătorii poporului. Mai ucigași decât ucigașii, mai vandali decât vandalii! Cetățeni, membri ai formațiunilor gărzilor patriotice! Alăturați-vă și acționați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu există. Ființă fiictivă? Ființă reală? Reală în ficțiune, ficțiune a realității. Când l-am surprins odată pe băiatul meu Pepe, aproape copil pe-atunci, desenând o figură de om și spunându-și: „Sunt din carne, sunt din carne, nu pictat!“, cuvinte pe care i le-atribuia momâii, mi-am retrăit copilăria, mi-am revenit și aproape m-am speriat. A fost o apariție spirituală. Și de curând, nepotul meu Miguelín mă întreba dacă Felix Motanul - cel din poveștile pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lucios de milioanele de pași. Strălucea spre mine din harta pe care urmăream înaintarea aliaților care ajunseseră prea târziu pentru mama și tata, pentru Anne și Margot, pentru doamna Frank și pentru Pfeffer. Îmi făcea cu ochiul dinspre perdelele transparente pictate cu siluete șterse, pentru a crea iluzia că Poliția Verde conducea evrei spre moarte pe străzile de sub ferestre. O idee ingenioasă. Se strecura pe trepte, sus, unde dansasem cu mama pe un cântec de dragoste și furie, care ne făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
drum, se zice, se Îndrăgosti lulea de una din ele, Elya Abrabanel din Haifa, care semăna cu o reprezentare a Mariei Magdalena, dintr-un tablou pe care nu-și putea sub nici o formă aminti unde Îl văzuse sau cine Îl pictase. Și Întrucât Elya nu răspunse avansurilor sale, se culcă de câteva ori cu Liat Sirkin, care Îl invitase să Împartă cu ea sacul ei de dormit, când petrecuseră o noapte Într-un defileu din munți sau Într-o pădurice sacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În curte ne așteaptă cele două mașini, nemișcate sub acoperișul lor. În afara celor două nopți pe săptămână În care el e de gardă la spital, iar eu stau În fața televizorului până se termină programul. În ultimul timp am Început să pictez puțin. Pentru mine. Fără pretenții. Cu toate că Yeri mi-a propus să arate tablourile mele unui specialist, ca să le aprecieze valoarea. Am zis: Au sau n-au valoare, nu asta e important pentru mine. Yeri a spus: Azoy. Și apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să ne fie servit acolo, înainte de a fi invitați în sufragerie la „masă“ - cu ale cărei porțelanuri, argintării și cristale noi, copiii, fuseserăm avertizați să ne purtăm „manierat“. Tante Berthe era de o eleganță care amintea de doamnele de la Curte, pictate pe paravanele chinezești, și și-a păstrat de-a lungul anilor acea strălucire și lascivitate mătăsoasă care o făceau neobișnuit de atrăgătoare, fapt pentru care i se treceau cu vederea spleen-urile tot mai frecvente. Ea era Berthe, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]