7,062 matches
-
nuanțe de roșu stins, de galben-vernil, cu streașinile lui de țiglă și cu turlele lui cu acoperișurile din plăcuțe verzi amestecate cu altele, culoarea aurului? Micile și întortocheatele lui străzi, totdeauna bine pietruite și niciodată murdare, pe lângă trotuarele cărora, când ploua, apa susura curată la vale ca niște mici pârâiașe de munte? Minusculele lui prăvălii cu vitrine cu cadre de neon de toate culorile în care găseai doar câteva lucruri de vânzare, dar de a căror calitate nu se îndoia nimeni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-ași fi dormit și mă uitai la ceas. Nu-l pusesem să sune? Ba da, arcul era moale. Nu-l întorsesem? Ba da, dar nu-l auzisem, dormisem unsprezece ore. Sării din pat și ridicai storurile. Vremea se stricase, ploua mărunt, aburi fabuloși, de o albeață strălucitoare, coborâseră prin depresiunile dealurilor. "Nu mă duc nici eu la Oraca, îmi spusei, deși concediul meu expira tocmai atunci, e prea târziu, pot foarte bine să fiu șl eu bolnav o dată, merg lucrurile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea își ridică bărbia cu eternul gest reflex de tandrețe și abandon al tuturor copiilor care se știu protejați, și își puse mâna pe umărul meu când își scoase unul după altul pantofii, și ei uzi... "Așa de tare a plouat?! o luai la rost (adică de ce iese afară când e vremea rea! în subtext pentru mine: dacă ploua așa de tare de ce tocmai pe o astfel de vreme ți-ai găsit să vii la mine?), gândind, în timp ce, fără să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
protejați, și își puse mâna pe umărul meu când își scoase unul după altul pantofii, și ei uzi... "Așa de tare a plouat?! o luai la rost (adică de ce iese afară când e vremea rea! în subtext pentru mine: dacă ploua așa de tare de ce tocmai pe o astfel de vreme ți-ai găsit să vii la mine?), gândind, în timp ce, fără să mă uit, îi vedeam chipul pătat de culori roșii-galbene și vineții, buzele ușor întredeschise, șiragul dinților, ochii mari, străini
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
brazi care înconjura de pe înălțimi orașul nostru. Mă așezai jos pe un copac doborât. Soarele strălucea pe cer, îndepărtat de pe traiectul lui de vară. Încălzea totuși zăpada care îngreuia crengile arborilor; se auzea din când în când, ca și când ar fi plouat, cum cade în jurul nostru, cu zgomot de puf. Feeria îmi ascuți o senzație vie de irealitate, de fericire și suferință amestecate și care repede deveni neliniște. O căutai cu privirea. Se întinsese în zăpadă cu fața în sus și deodată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Hicks și Burke închiseră tambuchiul și-l zăvorâră. Aidoma unei comete rătăcitoare, VTT-ul urca pe rampă bubuind și lovind mai multe canalizări. Ripley își făcea de lucru la comenzi pentru a reda aderența la roți și a degaja transportorul. Ploua cu scântei. În spate urla cu toții. Desprinseră extinctoarele și le goliră peste începutul de incendiu. Newt stătea cuminte și-i privea pe adulții speriați care alergau prin fața ei. Respirația-i sacadată era însă regulată. Observa scena. Nimic din ceea ce vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe aceeași direcție cu cea a lui Hudson. ― Doisprezece metri, declară comtehul. Doamne, ce semnal! Zece metri! Ripley se uită la ușă. ― Dau năvală. Vasquez, mai ai mult? Femeia nu-i răspunse. Picuri de metal topit îi ardeau pielea și plouau pe haine. Strângea din dinți și-și încuraja aparatul de sudură cu înjurături bizare. ― Nouă metri, opt metri! Hudson anunțase această ultimă cifră cu o voce ascuțită. Se uita în jur, vizibil înspăimântat. ― Nu se poate, insistă Ripley, deși propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la patru mii de metri; a doua oară, tavanul ar fi ajuns sub picioare. În „American Airlines 10“ aș fi prins aterizarea pe furtună de la Little Rock, Texas, înainte să alunecăm și să ne izbim cu toții de pasarelă; era noapte, ploua cu găleata, vârtejuri grele, cum numai la televizor vezi. Cu „Swissair 111“ aș fi căzut calm, discret, pe întuneric, în timp ce doar cabina ardea, cu ușile-nchise; piloții ar fi stat deja de 15 minute în fum, arși, cu măștile de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cutie de plastic. Toate se screm acum să descopere ce-i în spatele filigranului. De-aia ți-a cerut datele tehnice despre hârtie. Nu știu, în schimb, de ce ne pedepsește și nu ne mai dă vin!?“ Mihnea s-a făcut că plouă. A tras cerșaful la loc și-a schimbat vorba. „Mâine (adică azi, că-i aproape dimineață), poate mergem împreună la galerie. S-o vedem pe Mari în halat, la microscop.“ Era o formă politicoasă de a ne anunța că aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-mi plăcea și mie: aduceau niște vapoare de la Mangalia, din portul militar, și trăgeau cu toate tunurile în larg, până săreau geamurile clădirilor. Ne-am plimbat pe dig până la „On Plonge“, îmbrățișați de frig. După câteva minute, a început să plouă, urât, cenușiu, mizerabil. Cârciumioara nu se mișcase din loc, cu tot acvariul ei din podea. Călcai pe sticlă și urmăreai morunii și nisetrii fugărindu-se printre alge și bolovani. N-am intrat, doar ne-am lipit nasul de geam: vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe centură.“ „Nu. Ține-o peste pod, o tăiem direct spre-Agigea, nu mai ocolim. Mergi încet, ai radare la Petrom și după postul de poliție.“ „S-a făcut. Toată lumea-i OK?“ Toată lumea nu era OK. Habar n-aveam unde mergem. Ploua cu găleata, farurile abia reușeau să taie drumul prin beznă, nu știai ce urmează, ca într-un roman cu fascicole. Maria nu încerca să zâmbească, dar nevroza pândea. Tânărul Lupu strângea la piept sacoșa cu obiectul de preț. Puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
farurilor. Făcea semne cu mâna, să accelerez ușor. Am mers pe mâna lui și-am apăsat pedala: încet, cu grijă. Oricând puteam să rămânem în noroi. „Dă-i balans, bolovane!“, striga instructorul auto la mine, pe traseu în Pajura. Nu ploua la fel de tare, dar ne împotmolisem pe-o laterală, spre Dămăroaia. Abia am scos mașina de-acolo, ne-au ajutat niște țigani. Era o figură instructorul Șindrilescu: nervos, îndesat, mustăcios, te așteptai oricând să-ți dea un dos de labă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simțit dintr-odată aderență sub roți. Eram pe-o bucată de beton, tocmai trecusem de poartă. Mihnea a închis-o fără zgomot și ne-a făcut încă un semn, de data asta să ieșim. Am oprit motorul și-am coborât. Ploua atât de rău, că apa ți se scurgea peste tot: în gură, prin haine, în ghete. Ca într-o povestire de Bradbury. Mihnea a crăpat o ușă de lemn și ne-a împins înăuntru. Din când în când, privea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
i-am întors-o la rândul meu. „Ei bine, El Niño a pus lumea la pământ: inundații-n California, secetă-n Anzi. La New Mexico a nins pentru prima oară-n ultimii două sute de ani. În Toronto și Montreal, a plouat o săptămână, după care temperatura a scăzut brusc la minus treizeci; în câteva minute, au căzut toți stâlpii de-naltă tensiune din cauza gheții.“ „Până aici e clar. Am urmărit și eu emisiunea.“, m-am lăudat. N-o văzusem, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mână. Simțeam căldura ceștii, îmi ardea palmele, asta era ceva real, sigur, verificabil. „De unde și până unde?“, s-a interesat Maria. Își bea liniștită cafeaua, cu-o mână pe piciorul meu. Tânărul Lupu urmărea scena cu-atenție, se făcea că plouă. „Când unii dorm, alții se-ocupă cu tehnologia. Am găsit adresa finală din spatele lui globalmind. Adresa din spatele adreselor. Textele? Zero barat. Scrisorile, poveștile, jurnalul, poeziile - toate-s de paravan. Pierzi timpul cu ele, mergi din indiciu-n indiciu, pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uitat cu toții la ceas. Era 11.20. La 12, trebuia să fim la Neptun, în spatele sediului Uniunii. Mihnea a tăiat curentul, a mai verificat o dată camerele, după care ne-a deschis ușa din spate. Am ieșit pe rând, fără zgomot. Ploua mărunt și coborâse și ceața. Condițiile perfecte pentru o canastă sau un somn sub plapumă. Noi trecusem în plan o răpire. Ne-am urcat în Opel, aproape la fel ca în ziua precedentă: eu la volan. Atâta doar că, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
conferinței, am ajuns în Neptun. Am depășit ușurel zona din centrul stațiunii, cu grijă să nu se țină cineva după mine. Rămăsesem singuri, nu mișca nimeni în jur. Crima perfectă. Prudent, am tras Opelul în spatele sălii Uniunii, sub un salcâm. Ploua cu noroi și frunze, dar măcar controlam ieșirea din spate. Aia pe care urma să ridicăm „coletul“. Mihnea a deschis ușa din dreapta și-abia atunci pauza din capul meu a încetat și-am auzit cuvintele. Parcă butonase cineva sonorul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
impozabile a locuitorului. Din cifrele de mai sus cititorul va vedea lesne în ce raport dezasturos stau reformele și pretinsele noastre progrese cu scăderea populației. Din vremea Unirii până la 1864 populația se 'nmulțea încă cu 31, 6 procente. La 1864 plouă reformele - toate costând bani. Sporul populației scade la jumătate, la 15, 3, și continuă scăzând. Căci nu trebuie să uităm că toate reformele și toate libertățile costă bani. Fiece vorbă pe care un om cuminte ca d. Sihleanu o rostește
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mod firesc înstrăinarea brazdei lor, reducerea muncii locuitorilor la cea mai simplă, mai greoaie, mai puțin rentabilă formă. De aceea și acum, când breasla ușoară a advocaților de duzină și a postulanților deputățiți se va aduna în Dealul Mitropoliei, vor ploua proiecte nouă de drum de fier, de răscumpărări ș. a. Tot tendența aceasta o are cestiunea Dunării, tendența de-a preface esportul nostru într-un monopol austriac, mai târziu și importul. Pe lângă aceasta se vor înființa iarăși sute de posturi improductive
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
regizat în sensul subversiunii retoricii sentimentelor, ca în această strofă din Invitație la bal, ce poate fi apropiată de unele similare producții ale lui Stephan Roll: Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei, Ară-mă, treieră-mă, seamănă-mă, plouă-mă, Deschide-mi supapă de siguranță aorta, Iată: noaptea intră în odaie cu toată stima... La fel, „pastelul” comportă stilizări conforme noului univers imaginar, printr-o ostentativă transcriere în cod modernist: Drum dinam bandajat excepțional Casele se îmbrățișează în visul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
iulie și august, ca efect al schimbării climei. Razele solare fierbinți au evaporat apa, au uscat pământul, dar ploi nu s-au produs. Satul românesc era așezat pe malul unei ape curgătoare, între apă și pădure. Pădurea atrăgea norii și ploua. Dar acum a dispărut pădurea. Au defrișat-o unii oameni. Apa este necesară organismelor vii și pentru spălarea corpului, la exterior, pentru făcut baie. M-au întrebat nepoții: cum fac baie plantele și animalele? Leam răspuns că lor le face
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
rând, încerci s] decizi care dintre tr]s]turi conteaz] în ceea ce privește modul în care ar trebui s] te comporți. Este adev]rât c] spunem „a te hoț]rî”, dar nu e diferit de a hoț]r] c] probabil nu va ploua mâine; în ambele cazuri consider]m c] ceea ce facem este o încercare a pune lucrurile la punct. Nu presupunem c] ceea ce conteaz] depinde de noi, astfel c] orice „decizie” sincer] este bun], mai mult decat presupunem c] depinde de noi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și timbrul de umilință al țăranului, elemente la care se adaugă, în câteva situații, răbufniri amintind de Octavian Goga. Versurile evocă uneori un drum neîmplinit și, pe de altă parte, insinuarea, în manieră bacoviană, a naturii în propriile simțuri. Tot plouă, spre exemplu, este un fel de Lacustră, în timp ce poezii precum Captiv, Mă ia singurătatea, Înhumare amintesc de Arghezi. V. a lăsat în manuscris și trei piese de teatru: Lumină fără întuneric, Ziduri fără umbră, Învierea. SCRIERI: Geapanale, îngr și pref.
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
umile, lipsite de anvergură epică. Cu excepția povestirii titulare, autobiografică, creionând cu umor și duioșie prima promoție de seminariști după instaurarea regimului comunist, celelalte texte prezintă întâmplări despre mici sau mari păcate omenești, dureri, neînțelegeri (Încurcătura, Pe câmp, Alergătorul), despre singurătate (Plouă), despre doi rivali îndrăgostiți cândva de aceeași femeie (O întâlnire) etc. Mai degrabă poetice decât epice, povestirile ascund nuanța moralizatoare sub vălul renunțării și al plictiselii. După nouă ani de la debut, V. surprinde cu un roman despre diavoli, Azazel (1995
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
d‘Epernon» a spus. «Care din ei ?» «Cel care a murit ultimul». Pe baza acestui răspuns l-au lăsat să intre.Temându-se totuși că va intra într-o încurcătură din cauza aceasta, a mers direct la rege. «Sire, » a spus, « plouă atât de puternic încât am venit în trăsura mea chiar până la piciorul treptelor dumneavoastră.» Regele a fost nemulțumit. «Ce prost te-a lăsat să intri?» a întrebat. « Un prost mult mai mare decât își poate imagina Maiestatea voastră»a răspuns
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]