12,874 matches
-
numai (din când în cînd) câteodată. Dar a reduce la noțiuni această sinteză este o funcție care-i revine inteligentei, prin care aceasta ni procură cunoștințe în sens propriu și strict. Sinteza pură, reprezentată general, ni oferă noțiunea intelectuală pură. Pricep însă sub această sinteză aceea care se bazează unității sintetice apriori; astfel numărarea noastră (se poate observa mai ales la numere mai mari) este o sinteză după noțiuni, fiindcă se operează după o rațiune comună a unității (d. es. a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ale modalității Putință - neputință Ființă - neființă Necesitate - cazualitate Aceasta este lista tuturor noțiunilor primordial-pure ale sintezei pe care inteligența le conține apriori în ea și în respectul cărora numai ea este inteligență pură; de vreme ce numai prin ele ea poate să priceapă ceva în diversitatea intuițiunei, adică poate să-și cugete un obiect al acesteia. Această împărțeală a rezultat sistematicește dintr-un princip comun, adică din facultatea de-a judeca (care-nseamnă tot atâta cât facultatea de-a cugeta) și nu s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din o căutare de noțiuni pure întreprinsă într-un noroc, despre deplinătatea numărului cărora nimeni n-ar putea fi sigur vrodată, de vreme ce aceasta ar fi conclusă prin inducțiune: făr-a mai pomeni că în acest din urmă mod n-am putea pricepe de ce-i revin inteligenței pure tocmai aceste noțiuni și nu altele. Propoziția ce-și făcuse Aristoteles de-a căuta aceste noțiuni fundamentale a fost demnă de un bărbat atât de pătrunzător ca el. Dar el, neavând un principiu, le-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despre aceste poate să se dea numai o deducție transcendentală și nicidecum una empirică, și că cele din urmă nu pot fi în privirea noțiunilor apriorice decât niște încercări vane, cu cari se poate ocupa numai acela care n-a priceput natura proprie al acestui soi de cunoștințe. Dar, deși concedem singurul mod posibil pentru deducerea cunoștințelor pure apriorice, adică acela pe cale transcendentală, totuși din această concesie nu rezultă încă cum că o asemenea deducere ar fi de neapărată trebuință. Mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deducția (ci ilustrația) lor, căci cu așa manieră de pertratare ele pot întîmplătoare a fi. Fără această referare primordială la esperiența posibilă, în care provin toate obiectele cunoștinței, referarea lor la vrun obiect, oricare ar fi, nu s-ar putea pricepe niciodată. Există însă trei izvoare primordiale (facultăți sau capacități ale sufletului) cari conțin condițiile putinței a toată experiența și nu pot fi deduse înșile din nici o altă facultate a sufletului, anume: simț, imaginație și apercepție. Pe, acestea se-ntemeiază: 1
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întreg, căci i-ar lipsi unitatea, pe care numai conștiința i-o poate da. Dacă, numărând, aș uita în vremea numărătoarei cum că unitățile ce-mi plutesc pe dinaintea simțurilor au fost aduse una câte una laolaltă, atunci n-aș putea pricepe producerea acestei mulțimi prin această adăogare succesivă de una la una, prin urmare n-aș pricepe nici numărul; căci noțiunea numărului subsistă tocmai în conștiința unității sintezei. Vorba concept (noțiune, Begriff) ar trebui de sine să ne ducă la această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aș uita în vremea numărătoarei cum că unitățile ce-mi plutesc pe dinaintea simțurilor au fost aduse una câte una laolaltă, atunci n-aș putea pricepe producerea acestei mulțimi prin această adăogare succesivă de una la una, prin urmare n-aș pricepe nici numărul; căci noțiunea numărului subsistă tocmai în conștiința unității sintezei. Vorba concept (noțiune, Begriff) ar trebui de sine să ne ducă la această observație. Căci această una conștiință este ceea ce-mpreună într-una reprezentație cele varie, intuite una câte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va trebui să regăsim o conștiință, deși i-ar lipsi poate claritatea bătătoare la ochi; căci fără această conștiință noțiuni[le], și cu ele cunoștința despre obiecte, sânt cu totul imposibile. Ș-aicea-i necesar de a se înțelege asupra aceea ce pricepem sub espresia unui obiect al reprezentațiilor. Am zis mai sus că fenomenele înșile nu-s nimic decât reprezentații sensibile care astfel dar, în sine înșile, nu trebuiesc privite ca obiecte (dincolo de puterea reprezentativă). Ce pricepem deci când vorbim despre un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se înțelege asupra aceea ce pricepem sub espresia unui obiect al reprezentațiilor. Am zis mai sus că fenomenele înșile nu-s nimic decât reprezentații sensibile care astfel dar, în sine înșile, nu trebuiesc privite ca obiecte (dincolo de puterea reprezentativă). Ce pricepem deci când vorbim despre un obiect care corespunde cunoștinței și care deci e deosebit de ea? E evident c-un asemenea obiect va trebui să se cugete ca ceva în genere = X, căci afară de cunoștința noastră noi nu avem nimic ce-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totuși o asemenea aserțiune e cu totul adevărată și amăsurată obiectului, adică experienței. Legi empirice ca atari nu-și pot deduce-n adevăr originea lor de la inteligența pură, tot așa de puțin precum nemăsurabila varietate a fenomenelor nu se poate pricepe suficient din forma pură a intuițiunei sensibile. Însă toate legile empirice sânt numai determinații speciale ale legilor pure ale inteligenței, sub cari și după a căror normă acelea sânt abia cu putință și fenomenele accep o formă legiuit regulată: tocmai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
multe și frumoase reguli patologice, juridice sau politice, chiar în gradul încît să poată deveni învățător temeinic al acestora; totuși însă în aplicație ușor le va călca, sau pentru că-i va lipsi judecata firească (deși [nu] inteligența, Verstand) și va pricepe generalitățile in abstracto, nu va putea distinge însă daca un caz concret se poate subsuma sub acea regulă generală, sau și de aceea că nu va fi fost dresat la o asemenea judecată prin exemple și afaceri reale. Acesta e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ascut puterea de judecată. Căci, întru cât se atinge de exactitatea și preciziunea pătrunderi intelectuale, exemplele îi strică întru câtva, căci rar împlinesc în mod adecuat condiția regulei (ca un casus in terminis) și slăbesc adesea silința inteligenței de a pricepe și pătrunde după suficiența lor regulele în general și in abstracto, în neatârnare de împrejurările speciale ale experienței, deprinzînd-o a manipula cu acele reguli mai mult ca cu niște formule decât ca cu niște principie. Astfel exemplele sânt călăuza puterei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi pregătit și asigurat prin o întemeiere mai bună. Căci toate noțiunile, ba întrebările toate pe care rațiunea {EminescuOpXIV 431} ni le impune nu sânt date prin experiență, ci iarăși numai în rațiune și trebuie să se poată rezolvi și pricepe după valabilitatea sau nulitatea lor. Și nici suntem îndreptățiți de a respinge, sub pretextul neputinței noastre, aceste întrebări, ca și când soluționarea lor ar sta într-adevăr în natura lucrurilor, nici putem a ne dizbăra de-a cerceta mai departe, fiindcă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sfârșit procedura sceptică adevărat că nu este mulțămitoare pentru întrebările rațiunei, dar e totuși o (preexercitare ) un exercițiu pregătitor, pentru a deștepta precauțiunea ei și a arăta mijloacele temeinice care o pot asigura în proprietățile ei legitime. ARHITECTONICA RAȚIUNEI PURE Pricep sub arhitectonică arta sistemelor. Fiindcă unitatea sistematică este aceea ce din cunoștință comună face știință, adică face numai dintr-un agregat al lor un sistem, de aceea arhitectonica este învățătura științificului în cunoștința noastră și se cuvine a sta neapărat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
științificului în cunoștința noastră și se cuvine a sta neapărat în metodologie. Sub domnia rațiunei nici e permis ca cunoștințele noastre să constituie o rapsodie, ci un sistem, numai în care ele pot sprijini și promova scopurile esențiale ale ei. Pricep însă sub un sistem unitatea cunoștințelor diverse sub o idee. Această idee este noțiunea rațională despre forma unui întreg întru cât prin aceasta se determină apriori atât cuprinsul celor diverse cât și locul pe care părțile-l ocupă întreolaltă. Noțiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mulțămim cu împlinirea trebei noastre, care este salt a schița arhitectonica a toată cunoștința din rațiune pură și începem de la punctul unde rădăcina comună a puterei noastre de cunoștință se împarte și face două trunchiuri, din cari unul e rațiunea. Pricep aici sub rațiune întreaga facultate superioară a cunoștinței și contrapun cele raționale celor empirice. Daca, obiectiv privit, abstrag de la tot cuprinsul cunoștinței, atuncea subiectiv toată cunoștința este sau istorică sau rațională. Cunoștința istorică este cognitio ex datis, cea rațională însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
străină; dar facultatea imitativă (formătoare după, nachbildend) nu este cea productivă, adică cunoștința la el nu s-a născut din rațiune, deși obiectiv a fost într-adevăr o cunoștință a rațiunei; la el, subiectiv, ea este numai istorică. El a priceput-o bine și a ținut-o minte, adică a învățat-o și este o întipărire (Gypsabdruck) în ipsos a unui (chip) om viu. Cunoștințe raționale care o sânt în mod obiectiv (adică cari-n început nu pot izvorî [decît] din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că din toate științele raționale (apriori) nu se poate învăța decât matematica, niciodată însă filozofia (decît în mod istoric), ci cel mult poți să-nveți a filozofa. Sistemul cunoștinței filozofice toate este dar filozofia. Trebui s-o iei obiectiv dacă pricepi sub ea prototipul dejudecărei tuturor încercărilor de a filozofa, care trebuie să serve la dejudecarea a orice filozofie subiectivă, a căror construcție e atât de varie și schimbăcioasă. În acest mod filozofia este ideea numai despre o știință posibilă, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca mijloace. Cel dintâi nu e nimic mai puțin și nu altul decât toată menirea (determinarea) omului, iară filozofia asupra acestei se numește morală. Din cauza acestei preferințe ce o are filozofia morală înaintea oricărei alte aspirări ale rațiunei, cei vechi pricepeau sub filozof totdeuna și mai cu samă pe moralist, și chiar părerea exterioară a stăpînirei de sine prin rațiune face că și-n ziua de azi numim pe cineva într-o analogie oarecare filozof, aibă chiar cunoștințe mărginite. Legislațiunea rațiunei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decursul criticei noastre se va fi convins orișicine îndestul că, dacă metafizica nu poate fi temelia tare a religiunei, totuși poate rămâne în orice vreme ca un zid de apărare al ei, și că rațiunea Să nu se creadă că pricep sub aceasta ceea ce se numește în genere physica generalis și care este mai mult o matematică decât o filozofie a naturei. Căci metafizica se deosebește cu totul de matematică și nici poate să ni deie atâtea lămuriri și priviri lărgitoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în ochii soldaților cât și a poporului, încît acesta era uimit și umilit, soldații plini de venerare pentru el și satisfăcuți. Fiindcă acțiunile acestui regent urcat la domnie au fost cu totul excelente, voi s-arăt pe scurt cum a priceput să joace și pe vulpe și pe leu, ceea ce cer eu de la un principe. Sever, cunoscând lașitatea împăratului Iulian, a înduplecat oastea, în fruntea căreia era el în Slavonia, de-a merge la Roma și a răzbuna moartea lui Pertinax
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totului alta decât dacă e vorba de cultura în sens propriu și strict a l unui om singuratec. Cum că romanii și grecii se țin de națiunile culte n-a vrea nimenea să ne-o dispute. Între cultura unui popor pricepem suma întregei sale vieți spirituale, aspirațiunile și făptuirile sale în artă și știință, moravurile și obicinuințele sale, și gradul de cultură al poporului se măsură parte după numărul și valoarea productelor vieții spirituale și a toatei activități interne, parte după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă determinațiuni generale cari au valoare pentru orce gen de viață spirituală în sens mai nalt; care grad și stare a inteligenței însă e acela pe care-l numim cultură, care speție de ridicare și împlere a spiritului e de priceput sub aceasta, astea toate le vom clarifica mai bine, dacă le vom studia în deosebirea și antiteza lor cu alte (speții) soiuri ale vieții spirituale și ale dezvoltării inteligenței, și îndeosebi cu a științei. - După aceea noțiunea culturei mai însamnă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ca spectatorul în fața artei, ca credinciosul cu biserica, astfel e raportul dintre cei culți și știință. Cugetătorii și învățații lucrează, cei culți consumă știința; învățații sânt preoții științei, cei culți sânt obștea credincioșilor; ceea ce nu exclude ca un laic să priceapă adesea mai mult din teologie decât duhovnicul său. Știința este reprezentarea și dezvălirea spiritului național într-o direcțiune, acea a științei; valoarea și ființa ei, viața și scopul ei e departe de a se mărgini la un număr breslaș de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întregul și generalitatea semenilor săi, și cu toate astea în legătura cea mai intimă cu scopul general. Cele mai particulare se anină aicea nemijlocit de celea mai generale, tocmai așa precum omul se unește nemijlocit cu omenirea, vede, împlinește și pricepe scopul și chemarea sa în ea mai mult decât în comunitatea mai îngustă a familiei, comunei și statului cu cari el stă oarecum în referință faptică. Toată moralitatea omului singular, referească-se ea la raporturi individuale sau publice, își are întemeierea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]