6,029 matches
-
care produc dilatarea vaselor sangvine. Vermifuge. Produse care favorizează expulzarea viermilor intestinali. Vertije. Amețeli, pierderea echilibrului. Ying-Qi. Energia de întreținere a organismului, completată zilnic prin aport alimentar și respirație, distribuită tuturor organelor și țesuturilor. Yin-yang. Reprezintă dubla polaritate a energiei primordiale Qi, respectiv interiorul corpului (yin) și exteriorul corpului (yang). PARTEA A II-A MAGIA PARFUMULUI „Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare Intr-un acord în care mari taine se ascund, Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare, Parfum, culoare
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
înseși, iar evoluția acestora se rezumă la evoluția spiritualității umane. Ambele sunt situate în centrul oricărei civilizații și întotdeauna legate de activitatea omului. Descoperirile arheologice demonstrează că dansul și cântecul au precedat vorbirea, ceea ce înseamnă că muzica este un limbaj primordial, universal al omenirii. Influența binefăcătoare a muzicii asupra funcțiilor organismului uman în general și mai ales asupra psihicului a fost observată din cele mai vechi timpuri, folosirea muzicii în scop terapeutic fiind tot atât de veche ca și medicina însăși. În epoca
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
absolvită de orice responsabilitate personală și mă pot sacrifica Într-un «avânt de altruism» pe altarul Cauzei cu C mare13. Spaima, inconsistența psihică transformată În inconsistență fizică descriu Întreaga teroare a inadaptării la lume. Atracția cavernei - substitut al pântecului matern primordial - transformă realitatea Într-o prezență insuportabilă. Gândirea și scrierea sunt primele victime ale conștientizării obligației de a fi responsabil. Scrisul, ca formă a unui nou tip de raportare la realitate, mărește spaima de alteritate, de diferență și relevă tragedia de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinucigașului reduce actul mecanic și continuu al mărturisirii la o simbolistică ale cărei sensuri pot să scape chiar și autorului. Personaj al propriei sale drame, scriitorul Încarcă de sensuri un univers pe care, paradoxal, Îl visează diminuat la elementaritatea gesturilor primordiale. Viața și moartea „conviețuiesc”, dacă se poate spune astfel, În genul acesta de jurnale, În fragilitatea unui echilibru pe care cuvintele, avalanșa de gânduri contradictorii, Îl Împiedică să se destrame - dar nu-i infuzează destulă forță Încât să-l sustragă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aici, grija și atenția cuvenită evaluării capacităților individuale. Nu se poate afirma că dezvoltarea intelectuală a generației actuale nu a crescut, în comparație cu cea a generațiilor trecute, dar nu în măsura ritmului de creștere al volumului informațional Aceasta este o problemă primordială în lume și cu atât mai mult în cazul existenței unor carențe psihofiziologice survenite în tara congenitală sau postnatală. Clarificându-ne rolul formativ al învățământului și al limbajului în procesul de comunicare, cunoaștere, simbolizare și reglare a experienței individuale și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
la nivelul orașului Iași Incidența tulburărilor de limbaj la copii și adolescenții din școlile Municipiului Iași, a constituit o preocupare comună a Centrului Logopedic și a Serviciului de Sănătate mintală. Valorificarea socială și morală a persoanei umane cât și importanța primordială a relației verbale intersociale au creat necesitatea dirijării, îngrijiri și tratamentului (corectarea și reeducarea) limbajului complex, instrument de relație și adaptare. La această operă își dau concursul din plin psihopedagogia specială și medicina recuperatorie, într-un dublu scop: stabilirea deficitului
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
are în primul rând cauze psihice se afirmă tot mai mult. El vede cauza bâlbâielii, în genere, într-o disproporție dintre gândire și vorbire. Froeschels consideră bâlbâiala o nevroză condiționată, în esență, psihic, în formarea căreia voința joacă un rol primordial. Subliniază totodată că în cadrul logonevrozei nu poate fi vorba de convulsii adevărate, deoarece acestea se sustrag total dirijării voluntare. Bâlbâitul însă poate fi influențat volițional așa încât el e capabil să vorbească oricând lipsit de simptomele caracteristice. Opinia lui Froeschels a
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
realitatea obiectivă, de transformare a naturii și al adaptării omului la aceste transformări. Prin conținutul său cognitiv și prin forma sa lingvistică, limbajul este în același timp și un fenomen social și un fenomen individual prin mecanismele sale neuro-psiho-fiziologice. Importanța primordială a relației verbale intersociale a crescut necesitatea supravegherii, dirijării, perfecționării și tratamentului acestui complex instrument de relație și adaptare, la cere-și dau concursul din plin psihopedagogia specială și medicina recuperatorie. Cu titlul informativ amintim că în urma anchetei ecologoepidemiologice efectuată
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
arhetipalului, a originarului. În Domnul clipei, contemplând un șir imens de crucificați, Sorin Fieraru are viziunea unei uniuni mistice, iar savantul Luria - în fond un mag și maestru spiritual, a cărui „sectă” e învestită cu misiunea de „a recupera condiția primordială a omului” - descoperă că pomii înfloriți fac parte din același regn cu oamenii și că din cartea sa îngropată crește arborele primordial. Toate aceste viziuni și revelații au ca finalitate dobândirea libertății și a salvării - temele ultime ale scriitorului, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
în fond un mag și maestru spiritual, a cărui „sectă” e învestită cu misiunea de „a recupera condiția primordială a omului” - descoperă că pomii înfloriți fac parte din același regn cu oamenii și că din cartea sa îngropată crește arborele primordial. Toate aceste viziuni și revelații au ca finalitate dobândirea libertății și a salvării - temele ultime ale scriitorului, care impun astfel și o lectură anagogică a romanelor. În această etapă a evoluției personajelor pătrunde în literatura lui S. fantasticul, al cărui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
cuvîntul i-a fost dat omului nu numai pentru a comunica, ci și pentru a-și putea ascunde gîndurile, oprind astfel cunoașterea de către celălalt. Să recapitulăm, în termenii unei hermeneutici adecvate, elementele simbolice ale contextului care a făcut posibilă această primordială înșelăciune. Într-un asemenea interogativ orizont, va trebui să constatăm că trei relativ distincte situații de comunicare (sau semioze, în termeni semiotici denumite), dar în același timp complementare (potrivit unei evaluări holistice), pot fi decelate în desfășurarea scenariului biblic al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
seama mai apoi de posibilitatea existenței răului întrupat în lume cosmică; • semioza teologică, instituită între Dumnezeu și Adam, care va genera în lumea abia creată primele semne ale minciunii, ca virtualitate arhetipală; • semioza antropologică, stabilită de comunicarea dintre personajele lumii primordiale Eva, Satan și Adam, pe de o parte cu Dumnezeu, pe de altă parte; această comunicare va fi responsabilă pentru activarea și răspîndirea germenelui minciunii într-o lume terestră, care, desprinsă de Eden, tocmai urma a se naște. Să urmărim
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spus, sugestia unei "preexistențe pure", absolute, a "existenței în sine" a informației-idee, a "semnificației fără de semnificant" în termeni semiotici spus este postulată în această alternativă. 2) Ipostaza coexistenței divinității cu o realitate exterioară esenței sale spirituale (spre exemplu, cu "apele primordiale" deasupra cărora duhul lui Dumnezeu plutea "înainte" de facere), sugerează că "ceva" trebuia să se întîmple în interiorul perfecțiunii însăși pentru ca ea să se poată pune în mișcare. Dacă acest "clinamen", acest "punct de mișcare" este interior divinității, înseamnă că el
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
copiei în raport cu originalul era prea mare pentru ca, la un moment dat, să nu genereze slăbiciuni de rezonanță. Actul înșelăciunii originare va fi cel mai elocvent exemplu în acest sens. Astfel, va trebui să recunoaștem de la bun început în desfășurarea păcatului primordial avînd ca intrigă minciuna germenii viitoarelor (cuno)științe ale omului (mai mult sau mai puțin adevărate) cu privire la semnificațiile genezei lumii, pe de o parte, ale propriei geneze (și implicit a semenului său), pe de altă parte. Căci, în contextul aspirației
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
doar cîteva întrebări care sugerează că mai degrabă o comunicare de tip revelatoriu, intrinsec (telepatic), iar nu una strict lingvistică a fost aceea prin care Dumnezeu i-a transmis omului principalele sale dorințe. În ceea ce privește modul în care Adam ca ființă primordială a utilizat semnele verbale ale "limbii unice" (vezi mitul Turnului Babel) cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, acesta trebuie să fi fost similar cu acela al omului primitiv, caracterizat prin intuitivitate, polivalență logică, inversarea relației de cauzalitate, viziune antitetică
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lumii este un rezultat al diferitelor "niveluri de ruptură" ontologică și gnoseologică pe care semioza edenică o presupune: aceea dintre Dumnezeu și creatură, dintre cunoașterea nelimitată și cea limitată, dintre exterioritate și interioritate. O anume unitate caracterizează totuși această situație primordială, pentru că manifestarea Creatorului în creație se face printr-o relație de omomorfism generată de facerea lumii "după chipul proiectului divin". La nivelul existenței edenice, această relație este mult mai puternică decît aceea care se va instaura ulterior în viața mundană
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
singur actor: Adam, omul înșelător care cade în plasa propriei sale înșelăciuni, înșelîndu-se de unul singur. O învățătură arhetipală pare a se desprinde din această experiență: cel care minte, se minte. Așadar, singurul care va avea de pierdut în urma înșelăciunii primordiale va fi Adam, Dumnezeu neputînd fi făcut direct responsabil pentru greșeala acestuia și implicit pentru consecințele ei. Cu alte cuvinte, axa Dumnezeu-Adam nu mai poate fi considerată ca o axă reală pentru semioza de tip înșelător-înșelat, deoarece omul va fi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reservatio mentalis) [Bertholet, 1995: 81,395]: ""Nu avem voie să mințim, putem însă să înșelăm". Fiindcă, precizează ei, păcăleala este un păcat ușor, în vreme ce minciuna este un păcat de moarte" [Kovalewski, 1996:147]. Ne confruntăm, așadar, încă din stadiul semiozei primordiale cu diferite forme și grade ale păcatului și implicit ale minciunii. 1.3.2. Îndoiala, germene al minciunii Dialogul șarpelui (ca întruchipare mincinoasă a "răului mincinos") cu femeia (ca întruchipare a ființei slabe, inocente, sincere și, prin aceasta, predispusă la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
bun început cu aceea de alegere a binelui. Iar omul s-a grăbit să aleagă. 1.3.3. Sensuri ascunse ale înșelăciunii Să ne întrebăm, o dată mai mult, și în acest context: în fapt, CE SENSURI PROFUNDE ocultează actul înșelăciunii primordiale? Ce se ascunde dincolo de actul aparent banal al înfruptării din mărul cunoașterii binelui și răului? În consens cu accepțiunile hermeneuticii religioase, semnificațiile simbolice ale actului căderii pot fi urmărite din trei perspective și anume [Popescu, Costache, 1997:162-177]: teologică, antropologică
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevărul de minciună, în raport cu "criterii" pe care omul arhetipal a avut posibilitatea să le activeze: fie pe calea credinței în argumentul autorității (Deus dixit), fie pe calea propriului demers logic, fie pe calea verificării empirice. Se pare că oamenii timpurilor primordiale n-au avut nici prea multă credință (inimă), nici exces de logică (minte) de vreme ce au ales soluția cea mai puțin eficientă: aceea a verificării pe propria lor piele dacă o "otravă" este cu adevărat otrăvitoare sau nu. 1.3.4
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să evalueze consecințele satisfacerii acestor dorințe. Principiul lui hic et nunc, "acum și aici", le guverna întreaga conduită, nedeosebindu-i astfel prea mult de ființele necuvîntătoare, lipsite total de conștiință. Altfel spus, singurul "scop" al actului înșelător pe care omul primordial l-a înfăptuit ar putea fi legat de existența și satisfacerea unor necesități imediate. Să recitim și să interpretăm, în acest sens, un relevant fragment din textul biblic: "De aceea femeia, socotind că rodul pomului e bun de mîncat și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Kovalewski, trei pofte vicioase se regăsesc în această atitudine a femeii: posesia trupească inclusiv ("socotind că rodul pomului e bun de mîncat", plăcerea ("plăcut ochilor") și puterea ("vrednic de dorit pentru că dă știința") [1996:153-157]. Aceste "pasiuni esențiale" ale sufletului primordial ar sta la baza tuturor viciilor manifeste ale omului căzut în păcat. Și să nu uităm că există tot atîția demoni cîte patimi sînt. Trecînd de la sacrul stării de "a fi", pur și simplu, la profanul stării de "a avea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care ea a fost înfăptuită. Astfel, tot ceea ce sub semnul minciunii va fi realizat de către om sub impulsul unor nevoi "pozitive" (mai mult sau mai puțin conștientizate), se va solda în cele din urmă cu consecințe negative. Spre exemplu, impulsurile primordiale pe care Eva și le-a satisfăcut prin săvîșirea păcatului plăcerea, posesia, puterea se vor răsturna în destinul ei pămîntesc, dobîndind semnificații opuse. Astfel, pe de o parte, plăcerea va deveni durere a nașterii, dorința de posesie se va transforma
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Domnul Dumnezeu din raiul cel din Eden, ca să lucreze pămîntul din care fusese luat" [Facerea, 3:22, 23]. Cît să fi durat "temporal" vorbind (să ne amintim, totuși, că timpul pe care noi îl cunoaștem nu caracteriza, pare-se, starea primordială) experiența edenică a protopărinților? Nu foarte mult, ar trebui să spunem în consens cu părintele Stăniloae, căci omul "n-a apucat să se consolideze în ascultarea de Dumnezeu și să progreseze în cunoașterea Lui, pentru că în acest caz căderea nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
existența lui Dumnezeu, pe de o parte, "nepătrunderea căilor sale", pe de altă parte. Să nu uităm nicicînd, prin urmare, că în esența sa Dumnezeu nu poate fi cu adevărat cunoscut, ci cel mult trăit. 2. LATENȚE PROFUNDE ALE MINCIUNII PRIMORDIALE: PRECUPERĂRI SEMIOTICE Exercițiul hermeneutic pe care lectura scenariului biblic al căderii l-a îngăduit nu se constituie doar ca un intelectual "joc în sine", ci și ca probă a unui adevăr pe care adesea o "mincinoasă ignoranță" îl obturează: nimic
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]