5,740 matches
-
O ușoară schimbare se înregistrează în Fragilități, unde se arată interes haikuului (Haiku în oglindă), iar imaginile redau, adesea, gesturi de o cruzime cu atât mai percutantă, cu cât este mai absurdă. Chiar dacă romanul nu constituie pentru M. un gen privilegiat, Golful sălbatic (1977), apărut în colecția „Romanul de dragoste” și al cărui tiraj s-a epuizat rapid, după alte criterii decât literare - accesibilitatea aparentă a subiectului: un conflict între două femei ce își dispută un bărbat sentimentalism etc. -, are totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
ticăloșit, arbitrar și partizan; o luptă a diverselor categorii socio-profesionale pentru... privilegii. Cu excepția lui Jean-Paul Sartre, intelectualul care s-a pronunțat pentru eliminarea tuturor privilegiilor, gândirea socialistă occidentală nu a creat în instituții și în societăți o relație echitabilă între privilegiați și neprivilegiați, ci, mai degrabă, a perpetuat o luptă surdă pentru câștigarea privilegiilor de către cei oprimați de la ele, fără nicio considerație față de merit sau de valoare. Un fel de înlocuire a partizanatelor, în loc de o evaluare a meritelor celor ce obțin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fi servitorul lucrurilor și stăpânul adevărului. Michel Foucault, 1963 Cultura scrisă modernă a implicat două mari fenomene sociale și epistemice: 1) formarea ideologiilor; 2) inventarea ideii de progres social, cultural, economic. Din secolul al XVIII-lea, avem noi grupuri umane privilegiate (elitele, intelectualii puterii politice) care inventează și dețin o cunoaștere ca o strategie, o luptă în scopul dominației și al conducerii societății. Acești intelectuali, încorporați în mecanismele puterii politice, spun societății doar ceea ce consideră ei că trebuie spus; evident că
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ales fucționalitatea limbajului, care exclude semnificațiile și pune semnul egalității între rațiune și fapte, adevăr și adevăr stabilit idee și ideologie, principiu și dogmă, esență și existent, lucru și funcție 217". Alexandru Duțu definea presa și televiziunea ca fiind "canale privilegiate ale stereotipurilor 218". Unul dintre cei mai reprezentativi romancieri de după 1990, scriitorul, omul de litere Nicolae Breban vorbește, în eseul Trădarea criticii (2009), despre presiunea devastatoare a massmediei în societatea românească de după 1990219. Dar nici nu mai avem nevoie de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
liberă de presiunile socialității. Ostentația demonstrativă are o țintă precisă - sociologiile literare, prizate de intelectualitatea franceză gauchistă a anilor ’60-’70. În viziunea lui P., imaginarul clasicist se constituie în interiorul lumii reale ca un element alogen: un domeniu cu statut privilegiat, beneficiind de o demnitate simbolică inegalabilă. Pentru a o traduce conceptual și a o diseca analitic, exegetul recurge inspirat la o serie de sintagme euristice de fabricație proprie. Cea mai însemnată dintre ele fixează înclinarea spiritului clasic spre o așa-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
inspirat la o serie de sintagme euristice de fabricație proprie. Cea mai însemnată dintre ele fixează înclinarea spiritului clasic spre o așa-numită heterocronie simbolică - adică o distanțare, o îndepărtare programatică față de coordonatele momentului contemporan. De la această premisă pornește comunicarea privilegiată a spiritului clasic cu sacralitatea. Luând forma asumării afective a religiosului (a oratoriului interior, în termenii de aici), această cooperare de tip particular explică geneza în secolul clasic a umanismului creștin, în toată diversitatea manifestărilor sale. Acesta este orizontul cultural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
ar caracteriza doctrina liberală, Gh. Strat susținea că ea constată realități și se mulțumește a trage consecințele impuse de "logică și de interesul general". Caracterul democratic al liberalismului rezultă, potrivit fruntașului georgist, din faptul că a sprijinit desființarea "tiraniei minorităților privilegiate". Lipsa sa de demagogie este demonstrată de faptul că nu exploatează "credulitatea populară" și nici "spiritul de gelozie socială". Fruntașul georgist apreciază democrația liberală ca "un regim al libertății fără dezordine și al autorității fără despotism", în care "progresul în
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de 3 ani. Gheorghe Brătianu critica faptul că proiectul guvernului nu preciza criteriul pe baza căruia urmau să fie selectați debitorii acceptați de Banca Agricolă, apreciind că, în felul acesta, apărea pericolul stocării creanțelor agricole pentru convertire, la unele bănci privilegiate, neținându-se cont de interesele agricultorilor 426. Partidul liberalilor georgiști și-a exprimat poziția față de politica economică a Guvernului N. Iorga, prin cuvântul parlamentarilor săi și prin articolele publicate în presă. Astfel, în iulie 1931, N. Constantinescu-Bordeni intervenea în dezbaterile
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
proximitate, Viorica Toporaș are nostalgia unui iluzoriu paradis terestru de unde am fost se pare excluși. Ea are ambiția de a ne restitui prin artă acest orizont pierdut și o face cu ingenuitatea unui entuziast. Țărmurile din tablourile ei sunt spațiile privilegiate ale visării. Tectonica țărmurilor se asociază marital cu vastitatea mării, plajele pustii evocă absențe sau despărțiri. Țărmul devine la Viorica Toporaș metafora unei iubiri defuncte, dar și locul unei întîlniri definitive. În orizontul marin al coastelor engleze sau din nordul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
mitului Într-o formă narativă; d) conținutul fabulos: locul, timpul, personajele și obiectele au calități evident diferite de cele ale lumii contingente; e) pluralitatea funcțiilor Îndeplinite În colectivitatea care Îl generează; f) caracterul complex și stratificat al semnificațiilor; g) poziția privilegiată a mitului În raport cu alte forme culturale: este considerat adevărat, relevator, exemplar, Întemeietor etc.; h) capacitatea mitului de a absorbi elemente culturale și de a se transforma În forme noi; i) liminalitatea, definită de Victor Turner drept puterea mitului de a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de diferențiere - În grade și În forme variate - de alte moduri de a acționa În interiorul unei culturi date. La baza ritualizării se află producerea diferențelor. La un nivel mai complex, ritualizarea este un mod de acțiune care instituie un contrast privilegiat, scoțându-se În evidență pe sine ca acțiune mai importantă sau mai puternică (C. Bell, 1992, p. 90). În consecință, „deoarece activitățile practice sunt situaționale și strategice, oamenii adoptă ritualizarea ca pe o soluție practică de a face față unor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
statul modern Își Întemeiază puterea și prestigiul pe mecanisme specifice gândirii magice. Astfel, comentând simbolistica Arcului de Trimf (asociat victimelor unui război și conținând adesea un osuar la baza lui, Taussig scrie: Imaginați-vă acest mormânt al Soldatului Necunoscut, spațiu privilegiat al morții, revărsând spirit după spirit din Întunecatul său adânc și, În loc să se contracte după fiecare extensie, se extinde mai mult cu fiecare ieșire spre libertate, golind Împrejur exagerat de mult pentru a crea spațiul imposibil, dar necesar dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
referă la o „alterare radicală a mediului, prin stabilirea În interiorul lumii vizibile a unor forme definite, concrete, de interacțiune cu divinul” (D. Gold, 1987, vol. IV, p. 59). Prin consacrarea unui obiect, loc, persoană sau grup se stabilește o legătură privilegiată Între acestea și puterile supraumane, primele fiind transformate de contactul (material sau spiritual) cu cele din urmă. Sacrificiul reunește astfel Sacrificatorul (persoana care Îndeplinește sau comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acceptarea sistemului social și reafirma diviziunile fixate de elitele conducătoare. În ansamblu, procesiunea Întărea, simbolic, statu-quoul social. Opozițile sociale exprimate prin ordinea actorilor se regăsesc la nivelul spectatorilor: paradele și procesiunile sunt dirijate către un loc unde se află spectatorii privilegiați, iar cea mai mare parte a acțiunilor semnificative (onorul militar, demonstrațiile sportive sau artistice, uralele mulțimii Înrolate) se petrec În acest loc și pentru acest public particular. Marea masă a asistenței, Înșirată pe traseul procesiunii sau paradei, are acces numai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din care vin pelerinii) către un centru consacrat, În timp ce procesiunile pleacă dintr-un centru și se Întorc tot acolo. Paradele instituie mai multe „centre”, Între care se impun punctul de adunare și formare a coloanei, punctul unde se află spectatorii privilegiați (lideri politici sau religioși, juriul) și punctul de desfacere a coloanei. În plus, după R. Grimes (1987), pelerinajul, fiind orientat către un loc bine definit, accentuează călătoria „către”, În timp ce În procesiuni atât drumul „către”, cât și drumul „de la” au aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
centrul sacru „contaminează” Întregul spațiu parcurs). Paradele, prin mișcarea lor, definesc un spațiu consacrat și separă clar actorii de spectatori. Pe lângă această diviziune, ele instituie și diferențe vizibile Între spectatorii cu statut social Înalt (prezenți În tribune sau În locuri privilegiate) și mulțimile obișnuite, Înșirate pe traseul paradei. Prin afirmarea și exprimarea simbolică a acestor clivaje, paradele confirmă ordinea și ierarhiile sociale. Carnavalul instituie o mișcare fără o direcție sau un scop bine definite, o mișcare de luare integrală În posesie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
52-54) Miturile „marii treceri” În unele sisteme mitologice sau religioase, „marea trecere” este prezentată ca o călătorie plină de dificultăți, la capătul căreia sufletul va descinde Într-un spațiu al odihnei veșnice. Chiar dacă cei vrednici au parte de un statut privilegiat, diferența de acces la un asemenea tărâm Între cei aleși și ceilalți nu constituie axa majoră a constructelor mitologice: Oedip Își scoate ochii, pentru că pe Câmpiile Elizee Își va Întâlni mama și nu are nici puterea, nici nu dorește să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
astfel la „educația socială a maselor” și la cunoașterea realității printr-o atitudine obiectivă, cinstită. Cotidian de informații cu un tiraj semnificativ, D. găzduiește în paginile sale știri și rapoarte despre evenimente culturale, fără a le acorda însă o poziție privilegiată și fără a comenta extins pe marginea lor. În articolul Amurg și zori din primul număr, Al. Vlahuță crede că în condițiile împlinirii idealului național „înaintea noastră mijesc zorii zilei pe-o lume nouă”. I. Al. Brătescu-Voinești se referă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286645_a_287974]
-
burlesc, umor grotesc, umor satiric, ironic, sarcastic, absurd. Așadar umorul este calificabil și prin atribute desemnând categorii comice specifice, în afara celor care tautologic marchează specificul său, cum ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu melancolia, cu transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lemnul. Piatra era rară și greu de lucrat. Casele erau slab luminate, ferestrele fiind mici, apărate de grilaje sau obloane. Între case, străzile erau rareori acoperite cu dale de piatră sau prundiș. Grădinile și curțile interioare erau prezente În cartierele privilegiate, dar cele mai multe cartiere erau Îngrămădite, favorizând propagarea incendiilor și epidemiilor. Abia În secolul al XIII-lea asistăm la primele eforturi de urbanism. Până În urmă cu câteva decenii, aglomerațiile urbane se extindeau fără o concepție de ansamblu. Lipsa echipamentelor de lucru
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
banală, obișnuită: se află sub dominația economicului. Nu are o valoare arhitecturală deosebită În sine și formează majoritatea Într-un oraș. Reprezintă arhitectura „cotidianului”, dar câștigă valoare mai ales prin grupare și se regăsește sub o multitudine de tipuri. ▪ locuința privilegiată, de lux: iese de sub dominația economicului, a fost mereu purtătoare de semnificație arhitecturală, stil, inovație. Ocupă uneori poziții privilegiate În cadrul orașului (are valoare de obiect/monument), comportă o mare varietate tipologică (casă nobiliară, palat, vilă etc.). Datorită faptului că a
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
generală în localitatea natală, apoi liceul în comuna Bozovici (1961-1965) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1968-1972). A debutat cu poezie în revista „Orizont” (1979). Imaginea-cheie a liricii lui B. este aceea a locului natal, văzut ca spațiu privilegiat, generator de sentimente și aserțiuni lirice, textul reflectând puternice afinități cu poezia lui Lucian Blaga: „Să știi că-i frumos / Să te auzi în cuvânt / (veghe adunată într-un dor de-aurori); / În fiecare vers. E ceva din sufletul tău, / din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
piață competitivă, în jocurile uneori crude care se desfășoară în acest teatru care a angajat întreaga societate. A te sustrage acestor jocuri este practic imposibil. Caracterul competitiv al pieței globale nu permite nimănui să considere ca definitiv dobândită o situație privilegiată. Nimeni nu poate evita să coboare pe câmpul de luptă pentru a apăra și dobândi, în fiecare zi, bunăstarea fragilă, cu care s-a obișnuit cu atâta rapiditate și de care nu se mai poate lipsi. Odată cu sfârșitul utopiei socialiste
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se evidențiază figura Mariei Magdalena care, după concepția unor studioși, ocupă indiscutabil primul loc și în evenimentele pătimirii și învierii. Pentru acest motiv, a fost numită de greci isapostolos (adică egală cu apostolii) și de latini apostola apostolorum, un loc privilegiat, pe care ea îl împărtășește cu Petru, primul dintre apostoli și beneficiar al primei apariții a celui Înviat. De aici rezultă o anumită tipologie foarte veche, prezentă în Părinții Bisericii, care vede în Magdalena pe noua Evă și în Petru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o stațiune de lux. Italia Cortina d’Ampezzo - 52 de telescaune, 87 km de pârtie. 7.1.2. Stereotipul dezvoltării unei stațiuni montane Căi de acces: în general, sunt puțin diversificate - de cele mai multe ori doar rutier, în majoritatea cazurilor stațiunilor privilegiate - rutier și feroviar. Necesită investiții mari atât pentru construire (tuneluri, pante abrupte, protecție) cât și pentru întreținere (datorită oscilațiilor de temperatură, căderilor de pietre, alunecărilor de teren etc.). Transfăgărășanul este o rută importantă, datorită caracteristicilor naturale - atinge altitudinea de 2040
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]