5,908 matches
-
trage din și mai străvechea poveste ebraică despre Iona și balenă, nu viceversa; în orice caz, se aseamănă mult una cu alta. De vreme ce-l revendic pe semizeu, de ce nu l-aș revendica și pe proroc? Dar eroii, sfinții, semizeii și profeții nu epuizează întreaga noastră tagmă. încă n-am rostit numele marelui nostru Maestru, căci, aidoma regilor de odinioară, socotim că nobila noastră confrerie nu duce lipsă nici de zeii cei mari. Se cuvine să pomenim aici de admirabila poveste orientală
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în sus, alcătuiește o arcadă, în creștetul căreia nu poți ajunge nici călare pe-o cămilă. Se spune că această coastă se afla acolo, cu o sută de ani înainte de a fi văzut-o eu. Istoricii locali susțin că un profet care prorocea venirea lui Mahomed, provenea din acest templu, iar unii nu pregetă să afirme că prorocul Iona ar fi fost scuipat de Chit la poalele aceluiași templu.“ Te las, cititorule, în acest templu african închinat balenei, iar dacă ești
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fost, care sunt și care vor fi”, cu toții formând un singur trup, prin puterea Sfântului Duh. Ideea aceasta apare și în cuvântarea Despre folosul cântării. Prin taina imnelor, împlinită cu credință - spune Sfântul Niceta - suntem legați de sfinți, adică de profeți și de mucenici, care cântă neîncetat minunile Dumnezeului celui veșnic. Extinderea hotarelor Bisericii într-o oikumenie văzută și nevăzută este exprimată prin expresia „communio sanctorum”. Prin „comuniunea sfinților”, Sfântul Niceta înțelege legătura harică supranaturală, care unește pe toți credincioșii din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
datoria slujirii și nu tulbură comunitatea care cântă. Căci nu toți au o voce melodioasă sau cantabilă. Comunitatea celor ce cântă împreună într-un deplin acord, reprezintă expresia comuniunii cu Dumnezeu. Unitatea creștinilor prin cântare este participarea la corul sfinților, profeților, mucenicilor, împreună cu care participăm la o singură laudă adusă lui Dumnezeu. Psalmii, cântați în comun cu toată luarea aminte, aduc tuturor credincioșilor mângâiere și tărie sufletească, fiind ca un medicament potrivit pentru orice suferință, pentru toți oamenii. „Ce nu vei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care trebuie să le lucreze și să le urmeze monahii pentru a ajunge la desăvârșire. Dintre păcate, sunt înfierate mai ales pizma, despre care Piamun crede că cel care se lasă molipsit de ea este aproape imposibil să se vindece. Profetul biblic compară mușcătura pizmei cu veninul aducător de moarte al viperei pentru că cel care invidiază nu se ridică numai împotriva omului, ci chiar împotriva lui Dumnezeu, Care dă omului tot binele (cap. 26). Convorbirea a XIX-a (16 capitole) îl
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mirositor, irozii străini intereselor acestei nații, cei care zornăie din pintenii trufiei și-i amețesc pe unii cu patriotismul lor gheșeftar"". Avertismentul, lipsit de echivoc, reflectă de asemenea dimensiunea constitutiv fascizantă a leninismului romantic. ""Noi nu avem nevoie de leneviți profeți, de iude care nu au dimensiunea jertfei românești în sângele lor ușor de cumpărat"" (Tudor apud Manea: 2005, 205, subl. în orig.). Pe cale de consecință, în interiorul "poporului muncitor unic" nu exista loc pentru minorități naționale. "Orice limbă am vorbi", atrăgea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Engels, Friedrich (1949), Opere alese, vol. I, București, Editura Partidului Muncitoresc Român. Marx, Karl; Engels, Friedrich (1956), Ideologia germană. Critica filozofiei germane moderne în persoana reprezentanților ei Feuerbach, B. Bauer și Stirner și a socialismului german în persoana diferiților lui profeți, București, Editura de Stat pentru Literatură Politică. Masson, Danièle (1987), "La Roumanie et l'epoque Ceausescu: edification d'un culte", în International Journal of Romanian Studies, nr. 1, pp. 53-59. Mastny, Vojtech (1998), The Cold War and Soviet insecurity. The
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Mircea Eliade a replicat, explic�nd c? el nu este �Iorghist�. N?scut �n 1907, Eliade ? i?a f? cut studiile primare sub ocupă? ia german?. El nu era că genera? ia tat? lui s? u, care? l consideră pe Iorga un profet al na? ionalismului. I?a amintit lui Iorga c? pierduse complet leg? tură cu genera? ia studen? ilor din care f? cea el parte 223. Iorga a fost foarte afectat de articolele lui Eliade nu numai pentru adev? rul cuprins �n ele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
jucați la teatru de-a teatrul, pentru că imprudența aceasta se răzbună și se întoarce împotriva voastră." Actorii mi-au răspuns: "Vorbești ca o piază rea." Piaza rea eu eram! După ce Trigorin e scos din scenă, un bărbat cu chip de profet rus apare, aerul din jur vibrează, dar uite că tocmai el întrerupe acest transport misterios dinspre scena deja prea vie. Cere îngăduință pentru incident cu impetuozitatea unui actor de rasă, Alexa Visarion, regizorul spectacolului. Lumina murdară din sală se revarsă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu impetuozitatea unui actor de rasă, Alexa Visarion, regizorul spectacolului. Lumina murdară din sală se revarsă peste scenă și publicul se desprinde cu greu din încremenire. După antract, în rolul lui Trigorin apare Alexa Visarion însuși, cu chipul lui de profet rus și de fermecător. Nina Zarecinaia semnalizează în obraji o ardere foarte puternică. Descopăr acum ce senzuală e, ce frumoasă, n-o văzusem. Spectacolul se încheie cu desenul de la început. Actorii forfotesc spunând replici din Cehov. "Ăsta-i tot teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și responsabilitatea evreilor fâț] de str]ini - chiar și fâț] de asirieni (Iona 4.11). Pe m]sur] ce luptă asupra eticii diviziunii c]p]ta amploare, un alt element a influențat gândirea evreiasc]. Cu origini în religia persan] a profetului Zoroastru, acest element a introdus în iudaism noțiunea arian] de „dualism cosmic”. Teologia lui Zoroastru afirmă c] Ahura Mazda, atotștiutorul creator și ocrotitor al lumii binelui, adev]rului, purit]ții și luminii a fost contrapus lui Angra Mainyu, întruparea r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
S] iubești pe aproapele ț]u că pe tine însuți” - Lev. 19,18 -, c]ci eu și aproapele meu purt]m același chip al lui Dumnezeu), cât și accentele universal valabile ale Bibliei ebraice, evidente mai ales in c]rțile profeților Isaia, Ieremia și Iezechiel. Ideea cre]rii omului dup] chipul lui Dumnezeu st] la baza discuțiilor rabinice legate de aspectele de ordin moral. Am precizat mai sus c] Biblia ebraic] nu percepe morală că pe o categorie distinct], de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și modul de viat] etic. îi. Începuturi și dezvoltare: valori fundamentale Normele și premisele ce au caracterizat credință și acțiunile în Islam au dou] surse de inspirație fundamentale. Prima este de natur] scriptural] și cuprinde mesajul dezv]luit de Dumnezeu profetului Mohamed (632), înscris în Coran. Cel de-al doilea cuprinde exemplificarea acelui mesaj, structurat în modelul de conduit] perceput de Profet, acțiunile, zicalele și normele sale, numite colectiv Sunnah. Musulmanii consider] Coranul ultima dintr-o serie de revelații acordate omenirii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Islam au dou] surse de inspirație fundamentale. Prima este de natur] scriptural] și cuprinde mesajul dezv]luit de Dumnezeu profetului Mohamed (632), înscris în Coran. Cel de-al doilea cuprinde exemplificarea acelui mesaj, structurat în modelul de conduit] perceput de Profet, acțiunile, zicalele și normele sale, numite colectiv Sunnah. Musulmanii consider] Coranul ultima dintr-o serie de revelații acordate omenirii din partea lui Dumnezeu, iar Sunnah drept proiecția istoric] a unei existente umane inspirate și ghidate de divinitate, individualizat] în persoana profetului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Profet, acțiunile, zicalele și normele sale, numite colectiv Sunnah. Musulmanii consider] Coranul ultima dintr-o serie de revelații acordate omenirii din partea lui Dumnezeu, iar Sunnah drept proiecția istoric] a unei existente umane inspirate și ghidate de divinitate, individualizat] în persoana profetului Mohamed, considerat și ultimul din seria mesagerilor lui Dumnezeu. Regretatul Fazlu Rahman, renumit savant în gândirea islamic] la Universitatea din Chicago și gânditor musulman modern, susținea c], în faza să inițial], islamismul a demarat că o preocupare rațional] și moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o îndeamn] s] foloseasc] rațiunea în dezlegarea revelației. O pare a acestei investigații raționale i-a determinat pe musulmani s] elaboreze reguli pentru un comportament etic și principii care s] constituie baza acestora. Pe parcursul timpului, relația dintre Coran și viața Profetului, considerat] un model de comportament, va fi, la rândul s]u, elaborat] pentru a extinde cadrul în care valorile și obligațiile puteau fi identificate. Procesul de determinare și elaborare, totuși, a presupus aplicarea raționamentului uman, iar aceast] interacțiune permanent] între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de emancipare al femeilor imaginat în Coran. Având în vedere faptul c] musulmanii au fost privilegiați de Coran drept „cea mai bun] comunitate”, al c]rei rol era de a propov]dui binele și de a preveni r]ul, misiunea profetului Mohamed, ca și aceea a altor profeți mai vechi, era crearea unui stat drept, predestinat de divinitate. Lupta pentru atingerea acestui scop i-a împins pe musulmani la r]zboaie, iar termenul din Coran care exprim] acest efort că un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Având în vedere faptul c] musulmanii au fost privilegiați de Coran drept „cea mai bun] comunitate”, al c]rei rol era de a propov]dui binele și de a preveni r]ul, misiunea profetului Mohamed, ca și aceea a altor profeți mai vechi, era crearea unui stat drept, predestinat de divinitate. Lupta pentru atingerea acestui scop i-a împins pe musulmani la r]zboaie, iar termenul din Coran care exprim] acest efort că un intreg este jihad. De multe ori tradus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țațe și virtute moral]. (5,48) Necesitatea congruentei între imperativul moral divin și viața p]mânteasc] este reflectat] în tradiția profetic] p]strat], perceput] că o explicație și o confirmare a valorilor și a poruncilor coranice. Scrierea momentelor din viața Profetului, vorbele, acțiunile și obiceiurile sale au ajuns s] reprezinte, pentru musulmani, un model atemporal de conduit] cotidian]. Acesta presupunea și un rol autoritar în explicarea și completarea Coranului. Caracterul s]u, lupta, milă și eventualul s]u succes, i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în explicarea și completarea Coranului. Caracterul s]u, lupta, milă și eventualul s]u succes, i-a determinat pe musulmani s] văd] rolul lui Mohamed drept paradigmă și pecetea profeției. Exist] o bogat] tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u, cât și sentimentul de afinitate și iubire pentru El și familia Sa. Pentru musulmani, mesajul din Coran și exemplul vieții Profetului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u, cât și sentimentul de afinitate și iubire pentru El și familia Sa. Pentru musulmani, mesajul din Coran și exemplul vieții Profetului r]mân inseparabil legate, de-a lungul istoriei, ca paradigme ale comportamentului moral și etic. Acestea au constituit, apoi, baza care le-a facilitat gânditorilor musulmani dezvoltarea instrumentelor legale care s] cuprind] imperative morale. Elaborarea dreptului va duce la o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În paralel cu dezvoltarea c]ilor legale, s-a dezvoltat și o serie de ipoteze morale care articulau valorile etice, generate de o concepție mai speculativ] și mai filosofic] cu privire la conduită uman] că r]spuns la Coran și la viață Profetului. În ciuda unor opinii generale, anumite grup]ri din Islam, precum și unele școli de drept, nu au fost clar definite în primele trei secole ale istoriei musulmane. Majoritatea se aflau, inc], într-o faz] de cristalizare, iar hotarele și pozițiile acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exemplu, furtul sau tâlh]ria se pedepsea cu ț]ierea mâinii sau, în cazuri mai puțin grave, cu biciuirea. În mod tradițional, juriștii au încercat s] țin] seama de c]ința vinovatului pentru a ușura pedeapsă, urmând tradiția impus] de Profet care restricționa aplicabilitatea acestui tip de pedesps] pentru cazurile extreme. Unele dintre aceste categorii au reintrat, recent, în atenția juriștilor din câteva ț]ri musulmane, unde procedurile juridice tradiționaliste au fost reintroduse, dar exist] multe divergențe în lumea musulman] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și norme în societ]ți politice. Cu cat înțelepciunea și virtutea conduc]torilor sunt mai mari, cu atât este mai realist] posibilitatea de a atinge adev]râtul scop al filosofiei și al religiei - fericirea. Ibn Șină (m. 1037) argumenteaz] c] Profetul întrupeaz] totalitatea acțiunilor și a gândurilor virtuoase, dintre care atingerea virtuții morale este cea mai prețioas]. Profetul a dobândit tr]s]turile morale necesare pentru propria să dezvoltare, care, rezultând într-un suflet perfect, nu numai c] îi insufl] capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atât este mai realist] posibilitatea de a atinge adev]râtul scop al filosofiei și al religiei - fericirea. Ibn Șină (m. 1037) argumenteaz] c] Profetul întrupeaz] totalitatea acțiunilor și a gândurilor virtuoase, dintre care atingerea virtuții morale este cea mai prețioas]. Profetul a dobândit tr]s]turile morale necesare pentru propria să dezvoltare, care, rezultând într-un suflet perfect, nu numai c] îi insufl] capacitatea unui intelect liber, dar îl și face capabil s] impun] reguli pentru alții, prin intermediul dreptului și al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]