8,125 matches
-
căutându-și bastonul. Coltuc zăcea într-o rână, cu gura înfundată într-un smoc de iarbă încolțit printre pietre. „Ajutați-mă, oameni buni“, șoptea orbul întruna, încercând, după auz, să priceapă încotro să-și îndrepte rugămintea. În jurul lor era însă pustiu, doar urmele amestecând sfâșieri, sfărâmări și desperecheri aminteau de tăvălugul de adineaori. La vreo douăzeci de metri mai la vale, câțiva oameni în halate albe, ce coborâseră din camionul Jandarmeriei, râcâiau cu polonicele fundul cazanelor, pentru a astâmpăra ultimele asalturi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiuvetă. Dădu drumul la un firicel subțire, așteptă până când căușul se umplu și își spălă îndelung fața. Abia când văzu cerul înnegurat și simți picăturile își dădu seama cât de mult stătuse înăuntru. Rămase câteva clipe pe trotuar, strada era pustie, viața mergea liniștită înainte. Secția de poliție avea o firmă mică, din sticlă, ce, probabil, era luminată noaptea, o firmă ca oricare alta, de băcănie sau de patiserie. Rada cotrobăi în poșetă după cheia de la mașină și tresări când dădu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu mortu’ ? întrebă Iadeș. Pârnaie privi către soldații de oțel ai acelei armate. — O fi înviat... Abia atunci se dumiriră și începură să se tragă îndărăt. Iadeș își apucă sacul din care se vedeau, înghiontindu-se, colțuri metalice. — Lasă-l pustiilor ! îi ceru Pârnaie. Iadeș căută din priviri și găsi telefonul cu firul atârnând. Îl îndesă lângă celelalte. — Mai schimbăm și noi o vorbă, spuse, opintindu-se să ridice sacul în spate. Se depărtau cu fereală, tupilându-se. Dar poate că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tot astfel, sclipind când și când, ca niște corali osificați pe stâncă, panourile metalice lipite pe zid. Încă venea un miros de uleiuri, un fel de nădușeală a fiarelor ruginite. Pașii li se auzeau distinct, sec, precum într-o biserică pustie, cu pardoseala de piatră. — Ar fi cea mai mare biserică din lume, se minună Jenică, de parcă ar fi văzut-o prima oară. Atâta că nu are cupolă. — Și nici vreun Dumnezeu, adăugă Tili. Maca își duse mâinile pâlnie la gură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așezați de o parte și de alta. Nu-l lăsați să intre, îl îndemnați înainte, spre lizieră. Abia atunci bătrânul tresări, privindu-i cu spaimă. Iar spaima lui crescu, văzând motocicleta lui Maca apropiindu-se. Privi împrejur, dar strada era pustie. Vrusese lumină și se simțea apărat de ea, dar lumina farului, izbindu-l peste obraji, ca o palmă învelită într-o mănușă de plastic, îl năuci. Mergi ! spuse Maca. Noi venim cu tine... Bătrânul se dădu înapoi, dar zidul îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înainte de a-și termina băutura. — De data asta faceți voi cinste. Și rugați-vă să nu fie nevoie să vină și rândul meu... O vreme nu se clintiră de pe scaune. Maca întredeschise ușa și privi în lungul drumului. Strada era pustie. Coropciuc se apucă iar de frecat paharele. Fetița luă cartea, dar nu știa dacă să continue sau nu. Ușa se deschise din nou, namila se ivi în prag, clămpănind din buzele-i colțuroase. — Unde-ai întârziat atâta ? întrebă Coropciuc. El
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Din clipa în care începuseră să construiască blocuri, oamenii au înțeles că lumea îmbătrânea. Își dădea seama că pasiunea lui pentru motocicletă îl ajuta să fugă de toate astea. Și totuși, când ajunse în dreptul casei, rămase s-o privească. Părea pustie, dar nimeni, în afară de el, nu știa cât de pustie era, de fapt. Ar fi trebuit să plece repede, ca și când n-ar fi văzut-o. Cu toate acestea, se opri pe trotuar. Storurile erau lăsate și lacătul porții închis. În curte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au înțeles că lumea îmbătrânea. Își dădea seama că pasiunea lui pentru motocicletă îl ajuta să fugă de toate astea. Și totuși, când ajunse în dreptul casei, rămase s-o privească. Părea pustie, dar nimeni, în afară de el, nu știa cât de pustie era, de fapt. Ar fi trebuit să plece repede, ca și când n-ar fi văzut-o. Cu toate acestea, se opri pe trotuar. Storurile erau lăsate și lacătul porții închis. În curte, doar tufele crescute la întâmplare, a căror singură menire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din el până simți gustul uleios, apoi puse furtunul la gura sticlei și ținu așa până ce firul de benzină se subție. Motocicleta rămase sleită, rezemată de zid. Privi peste poarta ferecată. Nici nu era nevoie de atâta fereală, curtea era pustie. Scutură lacătul, care se deschise, făcând lanțul să zuruie. Lămpile de pe pereți erau stinse, becurile se arseseră și nimeni nu mai catadicsise să le schimbe. Bancurile pentru strunguri se legănau în întuneric, ca niște bărci pântecoase. Podul rulant își întindea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca devenind asemănător Ție, din slugă să devin fiu al Tău, să rămân cu Tine acum și pururi și în vecii vecilor. Amin<footnote Idem, Țelul vieții creștine, Traducere de Arhimandrit Paulin Lecca după Episcopul Veniamin Mîlov,în col. „Comorile pustiei”, vol. 13, Editura Anastasia, București, 1996, p.142-143. footnote>. Mintea omului este comparată cu o candelă care așteaptă scânteia dumnezeiască pentru a primi lumina. Odată primită, mintea este aprinsă de lumina harului dumnezeiesc care o învăluie. Omul se unește duhovnicește
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Ioanide își cheltui vremea trecând și pe la alte șantiere, dând instrucții lui Butoiescu, chiar după încetarea lucrului, astfel încît se întoarse acasă pe jos, cu șapca de mecanic lăsată pe frunte, după ora nouă. Cartierul lui era ca de obicei pustiu. La colțul străzii zări o umbră zveltă feminină care scruta adâncimile străzii ezitând a lua o hotărâre. Cu cât se apropia, Ioanide se încredința că umbra era Pica. Atunci când fu lângă ea, o prinse de braț. - Ce faci tu aici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sentiment sincer de oroare împotriva brutalității. Era însă o deosebire de manifestare între ei. Suflețel se agita furibund, clamând contra "oamenilor cavernelor", zburlindu-și părul cu mâinile, bulbucând ochii ca sub impresia teroarei. Dar asta numai la colțuri de stradă pustii sau între patru ziduri. De asemeni Gulimănescu, într-un stil mai potolit. Dan Bogdan însă, care când îmbrățișa o convingere cu încetul o păstra cu oarecare tenacitate, dimpotrivă, își destăinuia antipatia pe față, nu clamoros, însă într-un fel de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că știi că am primit amenințări. Acum lucrurilemerg mai departe, sunt urmărit pe stradă de o ceată. Și Dan Bogdan nară cum figuri suspecte îl pândesc de câtăva vreme la întoarcerea sa acasă pe o stradă dosnică întrun cartier cam pustiu. De câteva ori, ca să evite orice accident, a luat trăsura. Deunăzi însă, negăsind nici un vehicul, a fost nevoit să vină pe jos. La o răspântie din apropierea casei sale, au ieșit din umbră, din direcții opuse, câțiva indivizi cu pălăria trasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca revolverul din sat să fi fost dinadins lăsat acolo, cu martori, acuzatul plecând aparent cu tocul gol, în vreme ce în buzunar avea alt revolver, pe care l-a aruncat apoi. Complicii săi s-au risipit în toate părțile, drumurile fiind pustii din cauza strângerii cetățenilor la localurile de vot, iar acuzatul a rămas întradins prin apropiere, ca un simplu curios. Deși anume greutăți materiale împiedică dezvoltarea argumentării, sunt unele adevăruri ce se impun cu claritate de la sine. Cine putea să împuște pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se îndreaptă concentric spre victimă, unul care rămâne departe, ca simplu observator. Cu toată aparența de bun-simț a avocatului, pentru Gavrilcea întreprinderea nu era imposibilă, și procurorul era acela care spunea adevărul. Într-o periferie de oraș provincial, aci complet pustie duminica, aci străbătută de grupuri răzlețe, atacul premeditat putuse fi înscenat. Dacă subprefectul nu s-ar fi ridicat, cine garanta că n-ar fi tras unul din apropiere? Fiindcă s-a ridicat, Gavrilcea a profitat, apoi s-a întors și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în niciun caz după rațiune. Ca să devii rațional, ai nevoie de o descindere dureroasă în interioritate, ai nevoie să părăsești pentru o vreme suprafețele. Mulțimea e acefală, ea urmărește imediatul și suprafața. Marele Inchizitor, referindu-se la scena ispitirii în pustie, se arată scandalizat de ceea ce propune creștinismul prin Iisus. I se adresează lui Iisus ca și cum ar vorbi cuiva care ratează mereu ținta. În loc să accepte toate ofertele concrete pe care duhul preaiscusit i le propune, Iisus respinge cu fermitate de fiecare
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
însă, să o privesc atunci cănd scria. Mă durea atăt de mult, dar continuam să o urmăresc, îmbătat de parfumul ei dulce-amărui. Atunci nu mai era a mea. Devenea femeia tuturor. Avea privirea aia goală, pierdută, care îi trăda sufletul pustiu, și asta mă durea cel mai mult. Uita atunci, de iubirea mea, uita de iubirea noastră. Era doar ea și stiloul ei. Era povesea lor de dragoste. De-atătea ori am rugat-o să scrie despre noi, despre iubirea noastră născută
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
particularism, o tabula rasa pe care se poate instala ușor o suprastructură monolitică. Totul pare a fi posibil pentru planificator. Densitatea populației 230 000 km2, 195 000 locuitori, adică 0,85 locuitori pe km2. În afară de zonele mlăștinoase din nord, absolut pustii, această populație este răspândită pe întreaga suprafață a regiunii; nu există nicio zonă de concentrare puternică, concentrarea maximă fiind înregistrată la Boundji, cu 3 locuitori pe km2. Zona de savană este relativ mai populată decât zona forestieră, în cea mai
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
disperarea), "partituri compuse în cheia durerii" (Damasio, 2010, p. 132). 72 E. Fromm vorbește despre: iubirea romantică, iubirea părinească, iubirea frățească, iubirea de sine (1995), iar R. J. Sternberg despre: simpatie (caracterizată prin intimitate), dragoste oarbă (caracterizată prin pasiune), dragoste pustie (caracterizată prin decizie/angajament), dragostea romantică (caracterizată prin intimitate și pasiune), dragostea camaraderească (caracterizată prin intimitate și decizie/atașament), dragostea iluzorie (caracterizată prin pasiune și decizie/atașament) și dragostea desăvârșită (caracterizată prin intimitate, pasiune și decizie/atașament) (2010, p. 35
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și fata puf ! în lumânare și tistul hușt ! sub pat. Și-a intrat unchiașul în odaie cu o falcă-n cer și alta-n pământ, cu limba atârnând afară și bolborosind și duhnind flăcări pe gură ca ducă-se pe pustii locuri. Și odată strigă: −Olgo ! aicea miroase a duh străin. −Nu se află. Mi-a spus vraja. −Pe onoarea mea ! − Aprinde lumânarea... Și caută unchiașul în pat, caută-n dulap, caută sub pat și dă de titul din Dealul Spirii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
zi cu zi. Ca și copii, am fost fricoși poate de câini sau oameni străini. Fiind adulți, ne-a fost poate frică atunci când am fost în mașină la un accident sau am mers singuri noaptea pe o stradă mărginașă și pustie. Părinții, prietenii noștri sau alte persoane dragi probabil nu au înțeles de ce am fost atât de plini de frică și ne-au îndemnat să fim mai puțin fricoși, spunând lucruri ca: "Fii puternic!", " Nu e nimic de ce să-ți fie
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de urgență. Situația de urgență de care ei se tem este de cele mai multe ori atacul de panică. Astfel, oamenii cu agorafobie vor gândi: Dacă am un atac de panică în timp ce sunt în acest loc (avion, piesă de teatru sau plajă pustie), va fi dificil pentru mine să ies sau să găsesc ajutor!". Oamenii cu agorafobie de asemenea se tem deseori că se fac de rușine dacă ceilalți le vor vedea simptomele de panică sau încercările de scăpare din timpul unui atac
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
între miile de neofiți, botezați după predica Sfântului Apostol Petru în Ierusalim, erau și copii mici care însoțeau pe părinți la praznic, mai ales că nu este menționată vreo excepție, cum, de pildă, cu ocazia săturării minunate a mulțimilor în pustie, se spune anume că cei ce au mâncat erau cinci mii, „afară de femei și copii” (Mt. 14, 21; 15, 38). Lucrul acesta „nu trebuie să ne mire, căci iudeii care veneau la Ierusalim să prăznuiască Paștile sau Rusaliile veneau cu
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
parte din Antarctica s-ar topi sau ar aluneca în ocean, nivelul apelor din întreaga lume ar crește cu până la șase metri. Teritoriul olandez, smuls apelor, este în pericol, altitudinea sa fiind sub nivelul mării. Deja olandezii proiectează case plutitoare. Pustie, dar de o frumusețe fără seamăn, Antarctica este un mediu periculos și în pericol, un loc al misterelor de nepătruns. În 1947, amiralul Byrd a condus un corp expediționar de aproximativ zece mii de oameni. La trei luni, suferind pierderi mari
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
vila de aici și-a petrecut Blaga aproape douăzeci de veri și, cu gândul la locul acesta și la nu știu ce iubire trăită la Gura Râului, a scris poezia Bocca-del-Rio ("Bocca-del-Rio, / rană în spațiu"). Coborâm, cu Cibinul în dreapta noastră; locurile sânt pustii și otrăvitor de frumoase. Pretutindeni e dezmăț de primăvară și sânt tentat să mă opresc la tot pasul. "De ce aici și nu dincolo?", mă sâcâie Noica. "Nu ești în stare să alegi decât locuri generice, pe când eu te duc într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]