8,590 matches
-
cel viu. Prietenoși ca‐n viața de‐altădată, Tovarăși limpezi, clare voci fidele. și buni sfătuitori în clipe grele... Zadarnic i‐am întemnițat pe veci In gropi adânci și‐ n trainice sicrie; Ei nu‐ s aici în tainițele reci Ci rătăcesc prin omenirea vie. O, dac‐ ar fi să numeri morții toți De când există‐ n lume omenire, Ar trebui să stai și să socoți 282 Zile și nopți fără contenire. Dacă‐ntr‐ o zi și‐ar părăsi mormântul Plini de mânie
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
care alergau spre Templul Honno, forțele care se apropiară cel mai repede erau cele conduse de Akechi Mistuharu și Saito Toshimitsu, care puteau fi văzuți în avangardă. — E greu de văzut pe străzile astea strâmte, pline de ceață. Nu vă rătăciți, încercând să ajungeți înaintea celorlalți. Luați-vă ca semn de reper salcâmul din dumbrava Templului Honno! Țintiți marele pâlc de bambuși dintre norii de ceață. Acolo e! Ăla e copacul de plătică al Templului Honno! Galopând înainte și agitându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
războinicilor. De o jumătate de zi, Katsuie simțea că i se apropia sfârșitul. În timp ce aștepta întoarcerea celui de-al cincilea emisar, abia mai putea sta pe scaunul de campanie. Tabăra se afla într-un templu din Kitsunezaka, iar acum, Katsuie rătăcea, în tăcere, pe coridoarele clădirii, privind spre poarta templului. — Shichiza încă nu s-a întors? îi întreba el, de nenumărate ori, pe vasalii apropiați. E deja seară, nu-i așa? Pe măsură ce se lăsa asfințitul, enervarea lui Katsuie creștea. Soarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șapte n-a lăsat urmaș. După ei toți, a murit și femeia. 23. La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de nevastă." 24. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Oare nu vă rătăciți voi, din pricină că nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25. Căci după ce vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. 26. În ce privește învierea morților, oare n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
se vorbește despre "Rug", ce i-a spus Dumnezeu, cînd a zis: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov?" 27. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!" 28. Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, și L-a întrebat: "Care este cea dintîi dintre toate poruncile?" 29. Isus i-a răspuns: "Cea dintîi este aceasta: "Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Copiii Lui Dumnezeu Copiii Tăi, suntem, Hristoase, Deși, nu facem voia Ta Ne-am rătăcit pe la răspântii, Să ne întoarcem , Tu ai vrea. Ne tot aștepți, ne chemi mereu, Cu iubirea de părinte, Dar, noi, nepăsători din greu, Mergem orbește înainte. Ne trage trupu-acesta greu, Numai spre fapte pământești, La suflete nu ne gândim mereu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93392]
-
Cântec de început... Că un cântec începe viață Și dăinuie peste munți și vai, Rătăcind mai rar pe câmpii, Unde notele se mențin în aceeași tonalitate, Păstrând linia melodica a unei ape curgând... O cheie sol apare de fiecare dată Și un diez... Dar unele partituri rămân însemnate În portativul amintiților Precum sunetul chitarei în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93407]
-
învățătura de credință romano-catolică. În prefața cărții, Patriarhul Dosithei lauda vrednicia lui Gheorghe Duca, și-l compara cu Vasile Lupu, în ceea ce privește apărarea ortodoxiei, aprecia ,,că l-a întrecut chiar în virtuți, deoarece prin opera sa i-a rechemat pe cei rătăciți la dreapta credință”<footnote Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești, vol. II, Ediția a II-a, București, 1926, p. 38 footnote>. Pe verso titlului se află epigrama: ,,îngânfarea apuseană se laudă că întrecea mai înainte cu mult pe Răsăriteni în știința
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tezele Constituției. Așa a apărut președintele jucător, jucător de sârbă la Cireșica, dar și mai abitir jucător cu soarta oamenilor care au avut nenorocul să se nască în această țară. Așa că ieri dimineață, pedeleii, udemereii, unepereii și celelalte cotarle minoritare rătăcite pe aici, s-au adunat în ședință pentru a discuta mai știu eu ce era pe ordinea de zi. Povestea ceea cu mamele și bebelușii lor, nefiind pe ordinea de zi a discuției în Coaliție, nu mică a fost mirarea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în „insula poeților” ca într-un carusel al vieții și al morții. În țipătul surd al cobzei Ridic ochii spre cer. Luna încă își macină aceeași pulberea de aur peste zarea înnegurată.Stelele par să-și astâmpere foamea cu gândurile rătăcite în bătătorite glasuri. Trei cimitire și-au ferecat azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vom merge în zăvoi, pentru că acolo copacii au cules toată culoarea din soare. Sălciile sunt frumoase, dar toamna nu se colorează așa cum o fac cireșii, arțarii, fagii sau alți copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lui Itai din Gat: "Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te, și rămîi cu împăratul, căci ești străin, și ai fost luat chiar din țara ta. 20. De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, cînd nici eu însumi nu știu unde mă duc! Întoarce-te, și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!" 21. Itai a răspuns împăratului, și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
dovadă de un asemenea control atunci când plâng, cum o fi în pat? — Deci ce a spus iubitul tău? m-a întrebat Chris, alungându-mi brusc din închipuire locul acela în care oamenii nu poartă nici un fel de haine prin care rătăceam. —Fostul meu iubit, am spus în grabă. Să nu cumva să se creeze confuzii. în timp ce-mi îndreptam atenția asupra a ceea ce scrisese Luke în formular, mi-am amintit dintr-odată cât de dulce fusese cândva cu mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Brigit. Era un ton plin de subînțeles care m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi mâncat deja din înghețata pe care mi-o adusese. Dar nu puteam savura senzația pentru că eram conștientă de prezența lui Daryl, care rătăcea prin încăpere trăgându-și nasul. — A, bună, Luke, am spus stânjenită. Nu te așteptam. Din clipa în care cuvintele mi-au părăsit buzele, mi-am dorit să nu le fi rostit fiindcă totul sunase ca și cum Luke n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
violență. în Dublin erau omorâți cam doi oameni pe an, iar de cele mai multe ori asta se întâmpla chiar pe strada cu pricina. Circulau tot felul de povești apocrife despre cetățeni din clasa de mijloc, provenind din zone suburbane, care se rătăciseră pe strada aia din greșeală și cărora li se oferiseră droguri de o sută optzeci și patru de ori pe o distanță de zece metri. Bingo! Dar întotdeauna când ai nevoie de un vânzător de droguri, nu găsești nici unul. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de-aici undeva, foarte departe. N-o să trebuiască să mă mai vezi niciodată. Planul meu era să dispar. Să mă pedepsesc ducând un surogat de viață, o existență goală și solitară departe de familie și prieteni. Aveam de gând să rătăcesc prin lume, fără să fiu bine-venită nicăieri. Nu meritam altceva. Ia ascult-o pe regina tragediei, m-a luat în râs Helen. —încetează, s-a văitat Anna îngrijorată. Nu înțelegi, am informat-o eu pe Helen. Mi se rupea inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aranjează cheile apartamentelor pe panou sau citea ziarul sau se scobea în nas. Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele începeau, instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot însămânțează altceva. Produsul dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca lumpenii. Fanfaroni! Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în fața blocului. Te întreabă ei pe cine cauți. Te duc cu alaiul, până la ușă. Sau, dacă sunt în zi bună, încep să strige, de jos, de la intrare. „Hee, Gino! Ginooo, ieși la geam, fă! A venitără boieru’...“ N-ai să rătăcești, nici o grijă. Domnul Vancea, glumețul, nu înțelegea gluma, ca să vezi. Dorea o conversație serioasă, avea de cerut sfaturi. — Știi, pe acolo, lângă școală... Într-un bloc mai vechi. Un prieten. Adică nu, nu prieten. O cunoștință. O veche cunoștință a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întortocheatul Tavi... Câinele nu mișcă, retras într-o superioara somnolență. Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai timp, parcă, nici să te gândești la câte dejecta, dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă, batjocoritor, scutura doar sunete scurte, o tuse lătrată și ea. „Da, da, înțeleg“, încerca profesorul să bâlbâie, dar Venera reteza, cu palma, orice întrerupere. — Pe Tavi îl cunosc. Eu îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Flora! — Bine, Flora, a continuat Tom, cred că ai greșit adresa. Să știi că pot să pun să te aresteze. Cum te cheamă? — Tom, i-a spus Tom. — Sigur. Tom Wood. Știu totul despre tine. La mijlocul drumului vieții, m-am rătăcit într-o pădure întunecată. Dar tu ești prea ignorant ca să știi. Ești unul din omuleții ăia care nu văd pădurea din cauza copacilor. — Ascultă, a spus Tom cu un glas moale, împăciuitor, poate că știi cine sunt, dar nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în lupte, mamele zăceau sub ruinele bisericilor și clădirilor dărâmate și ei rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete, cu fețele trase stropite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la sfârșitul războiului, m-am parașutat în câte un colț demolat al Europei pentru a salva băieței și fetițe care rătăceau sub amenințarea foamei. Coboram cu greu coaste de munte incendiate, traversam înot lacuri ce explodau, îmi făceam loc cu mitraliera prin pivnițe umede și, de fiecare dată, descopeream încă un orfan, luam un copil de mână și îl conduceam până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tipografie din Boston, aprinzându-și pipele de coceni cu Litera stacojie. Oricare ar fi versiunea reală, întreaga afacere e suficient de incertă ca să ne putem închipui că manuscrisul nu s-a pierdut, de fapt. Doar, ca să zic așa, s-a rătăcit. Dar dacă editorul lui Hawthorne, James T. Fields, l-a luat cu el acasă și l-a băgat într-o ladă, laolaltă cu un teanc de alte hârtii? În cele din urmă, lada e mutată în pod. După ani, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pământ printr-o remarcă excentrică, neconvențională. Simt gluma venind și strâng pumnii, rugându-mă să fie bună. Știi ce s-a întâmplat ultima oară când un neam a ascultat de un tufiș? întreabă Honey. Nimeni nu scoate un cuvânt. — A rătăcit prin deșert patruzeci de ani. Fără să vrea, Tom izbucnește în râs. Turnirul a ajuns la capăt brusc și decisiv, iar Honey e de departe câștigătoare. Nu vreau să mă las purtat de val, dar cred că Tom și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
avion, îndreptându-mă spre sud, spre inima țării tutunului. Zâmbăreața Pe Hawthorne Street 87 era o casă prăpădită, cu două niveluri, la capătul unui drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la vreo cinci kilometri de centru. M-am rătăcit de mai multe ori până să găsesc adresa și, când am parcat Fordul Escort închiriat pe aleea de pământ, am observat că toate obloanele casei erau închise. Era o duminică mohorâtă, întunecată, din mijlocul lui decembrie. Concluzia logică era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]