6,936 matches
-
ale secolului al XX-lea Jean Feder (1889-1941) a preluat de la Constantin Ghebauer magazinul de muzică și editura de note muzicale, precum și activitățile de impresariat ale acestuia. ** tatăl actualei doamne colonel Ciuflea (Id., ibid.). *** Pe locul Casei Episcopiei s-au săpat către anul 1872 fundațiile circului. Se înființase o societate pe acțiuni pentru clădirea unui mare circ zidit. Dar, după ce fundațiile au fost durate, societatea a dat faliment. Societatea avea un comitet pus sub preșidenția generalului Ioan Emanoil Florescu, pe atunci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
crezut că-l va urma și Beizadea Mitică, președintele Camerei, dar faptul nu se produce. Însă sufletește despărțirea era făcută. Prințul Dimitrie Ghica și Vasile Boerescu rămân în partid, unul la președinția Camerei, și cellalt în guvern, dar prăpastia este săpată. La alegerile pentru Cameră din 1875 Beizadea Mitică este bătut de liberalul Gheorghe Vernescu, la Colegiul I de Ilfov, el care nu căzuse niciodată în acest colegiu. Se spunea că Beizadea Mitică ar fi spus la o întrunire: „Îmi pare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spus la o întrunire: „Îmi pare rău că nu am un fiu ca să-i las moștenire Colegiul I-iul de Ilfov“. Căderea Beizadelei este datorită guvernului care n-a vrut să-l susție. Dar și generalul Florescu lucra pe dedesubt ca să sape pe cuconul Lascăr. Toate acestea au adus prăbușirea regimului conservator. Tatăl meu, care era atunci polițai la Brăila și factotum electoral, mi-a spus cum că fratele generalului Florescu, deputatul Alexandru Florescu, fusese trimis în turneu prin țară în preajma alegerilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aceea că nu avem voie să trecem dincolo de gardul de sîrmă ghimpată păzit de ostașii din miradorul de pe colină. Nu ni s-a spus însă nici un cuvînt despre ce se întîmplă în acea zonă care trebuia ascunsă vederii noastre: se săpa la Canal, lucrarea începută de Gheorghiu-Dej. Au urmat două săptămîni de instrucție intensivă, din care o zi mi-a rămas înscrisă dureros în memorie. Cum s-au petrecut lucrurile? După efectuarea programului matinal, ca un fel de recompensă, chipurile, am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
hotărîrile luate în numele său, dar Iustin nu putea scrie asemenea hotărîri și nici nu înțelegea ceva din cuprinsul lor.(...) Au pregătit anume pentru așa ceva o bucățică de lemn (un instrument asemănător va folosi și Constantin Cantemir - n.m.) în care au săpat patru litere în limba latină; înmuiau condeiul în cerneala cu care obișnuiau să scrie împărații și îl puneau în mîna acestui împărat; potriveau scîndurica amintită deasupra hotărîrii, apoi luau mîna împăratului și o plimbau împreună cu condeiul peste cele patru litere
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu el direct niciodată, dar îl cunosc și mă cunoaște. Are o figură spînatică, poartă un basc vechi, rotund, spălăcit și merge cu genunchii îndoiți. E tăcut și mereu preocupat de ceva. Hipercorect la serviciu, face treabă și în jurul blocului. Sapă straturi, smulge buruieni, curăță, mătură - totul ca ntr-un fel de pedeapsă. Fetița avea 12 ani și o chema Ozana. *Numărul de azi, 9 septembrie, îmi evocă (nu e prima dată) un ziar suprarealist. Sînt publicate fotografiile „fruntașilor la întrecerea socialistă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fals redobândita legitimitate, siguranța de sine, Încolonarea mistificatoare - negociate, toate, prin ipocrizia socială a cotidianului. Naratorul opune acestor iluzorii soluții scrisul. Natura scrisului său nu-i pare altceva decât „săpatul continuu la groapa aceea pe care ceilalți Începuseră s-o sape pentru mine... cei care, grăbiți doar pentru că n-au avut timp s-o termine, și fără măcar vreo diabolică batjocură, oh, nu, simplu, fără să le pese, fără măcar să se uite Împrejur, mi-au pus mie uneltele În mână, m-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tragic și persistent, Într-o abordare postși meta-Holocaust, centrată pe realitatea și simbolul Auschwitz. Confesiunea traumatică a supraviețuitorului care refuză altă supraviețuire decât cea situată În chiar craterul negru al genocidului din care, Întâmplător, a scăpat și unde continuă să sape, continuu, prin lectură și scris, În subterana vieții sale, pentru a o ruina, se substanțializează În noul roman prin mărturia celor de care a fost apropiat (soția, amanta, redactorul de editură care Îl admiră până la monomanie). Faptul că unele date
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
general al Mișcării Legionare să informeze și să culeagă informații de rutină de la șefii de organizații din Capitală și din provincie. Iată ce se pretindea că ar fi spus Nicolae Petrașcu: „Divorțul dintre Legiune și General este iremediabil. S-a săpat o prăpastie între Legiune și Generalul Antonescu. Revoluția legionară este pătată de sângele legionar și nu contează suferințele generalului Antonescu pe lângă suferințele legionarilor. Legionarii sunt mulți și Generalul este singur. Știm că vom fi dominați de militari, a adăugat dânsul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a scris, pe un sul de hârtie higienică, Jurnalul de la Jilava, pe care a reușit să-l scoată afară, în sân, avocatul Horia Cosmovici, care avea acces în închisoare pentru pregătirea procesului și recursului, și tot aici i s-a săpat, tot în 1938 mormântul Căpitanului. Pluteau în aerul Jilavei amintirile triste ale nedreptăților și crimelor fără de număr, săvârșite contra legionarilor, ca niște nori negri, din care s-a pornit fulgerul dreptății în 1940, lovindu-i pe făptași. După aceea, acest
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
propriu-zise duc la concluzia că a fost asasinat de Securitate, prin oamenii săi. A lăsat în urmă o familie distrusă, dar mai ales o soție, Livia, un om de valoarea și talia lui, în care rana despărțirii a fost adânc săpată în sufletul ei, nu l-a uitat în nici o clipă a vieții, care a mai trăit-o și după ce timp de 7 ani îi face toate slujbele de pomenire cerute, se stinge din viață în al optulea an, în 26
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rupt la muncă, iar o parte din ei le-au vândut pentru mâncare. În urma ordinelor date, medicul Evreu a început să ia măsuri pentru cei bolnavi, plini de râie etc. La cererea Dlui Subinginer de a termina mai urgent de săpat și transportat cei 3000 m3 de pământ ce mai trebuiesc, întrucât iarna bate la ușă și nu se mai poate lucra, am forțat pe cei desculți și desbrăcați de a ieși la lucru cu o oră și jumătate mai târziu
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
se plătească prin foi [de remunerație] [.. .] lucrătorilor evrei, restul ce li se cuvine. Plata să se facă de către organele Direcțiunei imediat după primirea listelor respective. Începând cu luna Septemvrie să se dea [aconturi] de 25 - 35 lei/zi la 2 săp tămâni, iar la sfârșitul lunei să se facă plata [restantă] ce se cuvine prin foi de [remu nerație] în aceleași condițiuni ca și pentru luna August. B. Alimentare 1. Organizarea alimentării să se facă chiar de evrei, prin oameni însărcinați
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
la muncă, iar o parte din ei le-au vândut pentru mâncare. În urma ordinelor date, medicul Evreu a început să ia măsuri pentru cei bolnavi, plini de râie etc. La cererea Dlui Subinginer de a termina cât mai urgent de săpat și transportat cei 3000 m3 de pământ ce mai trebuiesc, întrucât iarna bate la ușă și nu se mai poate lucra, am forțat pe cei desculți și desbrăcați de a ieși la lucru cu o oră și jumătate mai târziu
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
la lucru cu o oră și jumătate mai târziu, reducând porția de pâine și mâncare celor ce stau în cameră și adăugând-o celor muncitori și forțându-i a munci mai mult. Totuși țin să arăt că terminarea pământului de săpat și cărat nu se va termina în toamna aceasta cu acești Evrei. Având în vedere interesul general al țării, iar acești evrei se găsesc chemați toți la munca de folos obștesc, propun și rămân la Ordinul Domniei-Voastre, ca Evreii din
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
că sistemul permutării e legal. Am deschis la ultima pagină și m-am uitat peste documentație. Da, era permis. Am citit atent de câteva ori. Era legal, parafat și cu cinci semnături pe deasupra. Ce naiba era în capul ălora de Sus? Sapi o groapă și ți se cere să o umpli; după ce o umpli, primești ordin să o sapi iar. Nu știu ce să mai înțeleg. Își bat joc de mine pur și simplu. — V-aș ruga să-mi faceți niște copii color ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era permis. Am citit atent de câteva ori. Era legal, parafat și cu cinci semnături pe deasupra. Ce naiba era în capul ălora de Sus? Sapi o groapă și ți se cere să o umpli; după ce o umpli, primești ordin să o sapi iar. Nu știu ce să mai înțeleg. Își bat joc de mine pur și simplu. — V-aș ruga să-mi faceți niște copii color ale acestor documente. Fără ele o să fiu în plop dacă se întâmplă ceva. — De acord, zise bătrânul. Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
descoperit pe frontul rusesc în 1917. Septembrie 1917. — Deci cu o lună înainte de revoluția din octombrie. În timpul primului război mondial. Pe vremea cabinetului Kerenski, chiar înainte de lovitura de stat bolșevică. A fost găsit pe frontul ucrainean de către un infanterist care săpa o tranșee. Când a dat peste craniu, a vrut să-l arunce, considerând că era de vacă sau de cerb. Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, ar fi rămas îngropat în negura istoriei. Dar, din întâmplare, locotenentul sub ordinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
diametrul de vreo doi centimetri. Profesorul Petrov - așa îl chema pe cel care pusese mâna pe craniu - a adunat câțiva asistenți și studenți și au plecat cu toții în Ucraina ca să facă săpături în tranșeea în care locotenentul găsise craniul. Au săpat vreo lună, dar, din păcate, n-au găsit alt craniu asemănător. Cu toate acestea, au tras concluzia că zona respectivă avea o seamă de particularități demne de luat în considerație. De exemplu, platoul - nu foarte înalt - cunoscut sub denumirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am mai înaintat prin tufișuri vreo zece minute, ghidându-ne după mugetul vârtejului. Brusc, s-a deschis în fața ochilor noștri o priveliște inimaginabilă. Tufișurile se terminaseră și începea o pajiște lină, de-a lungul râului. În dreapta se vedea un defileu săpat de râu. După ce trecea de el, râul se lățea considerabil, o lua printre tufișuri și se îndrepta spre locul în care ne aflam noi. După ultima lui curbă, la capătul pajiștii, râul se liniștea brusc și devenea de un albastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aici, cu adunările secrete și alte activități importante. După ce te-au verificat la intrare, stau cu camera video pe tine până ajungi unde trebuie. Chiar dacă ne urmărește cineva, n-are cum să intre.. — Și ei știu că bunicul tău a săpat în subteran? — Habar n-am. Dar poate nu știu. Bunicul a comandat de la bun început să se facă legătura între biroul lui și subteran, dar cred că sunt la curent cu asta doar proprietarul clădirii și arhitectul. Constructorilor li s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sau că n-are încredere în ei, ci pentru că alții nu sunt în stare să țină pasul cu el. — Am înțeles. Dar spune-mi și mie, te rog, ce-i cu platoul ăsta? — Aici au locuit cândva strămoșii Întunegrilor. Au săpat găuri pe versantul muntelui și și-au dus traiul acolo. Toți la un loc. Pe platoul pe care ne aflăm acum, își desfășurau ceremoniile religioase. Conform credinței lor, aici își aveau sălașul Zeii lor. Aici stăteau preoții și vrăjitorii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de-a lungul secolelor. Dacă te apropiai însă și-l atingeai, constatai că nu era decât o masă stâncoasă, aspră la pipăit, operă a intemperiilor naturii. Nici scara în spirală nu era scară adevărată, ci doar un fel de trepte săpate în stâncă, neregulate și înguste, făcute probabil de Întunegri. Abia aveam loc să punem câte un picior. Ca să nu cădem, trebuia să ne agățăm cu amândouă mâinile. Avându-le ocupate, nu ne-am putut lumina drumul, așa că s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
viața în pericol. Îmi pare tare rău. Regret din tot sufletul, dar a fost inevitabil pentru cercetările mele. N-am avut de ales. Dacă mă pui în fața unui filon de cunoștințe important, nu mă mai interesează nimic altceva. Încep și sap. Nu vreau decât să-mi ating ținta. Doar așa se poate explica progresul științei. Nu se ajunge nicăieri fără măsuri extreme. Sper că l-ai citit pe Platon... — Nu prea. Dar am înțeles perfect argumentele dumneavoastră. — Te rog să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
est și zona cultivată. Drumul urca puțin câte puțin, iar tufărișul era tot mai des. La un moment dat, panta devenea ca un munte stâncos. Îi zic eu munte, dar nu era chiar atât de abrupt și avea niște pietre săpate pentru a fi mai ușor de abordat. Un fel de gresie mai moale, cu marginile rotunjite de intemperii. Am mers destul până în vârf. Oricum, nu era mai înalt decât dealul de vest unde locuiam eu. Partea de sud a pantei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]