6,492 matches
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,71%). Pentru 3,56% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Lacu lui Băban", făcea parte din plasa Marginea de Sus a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Lacu lui Băban (denumit și Constandoiu), Gura Caliței, Groapa Tufei, Poenile, Bălănești și Cocoșari, cu o populație totală de 1617 locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă cu 150 de elevi. La
Comuna Gura Caliței, Vrancea () [Corola-website/Science/301876_a_303205]
-
o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Cerbu, Dealu Sării, Jitia (reședința), Jitia de Jos și Măgura. Comuna se află în sud-vestul județului, în Munții Vrancei, la limita cu județul Buzău, pe malul stâng al râului Râmnicu Sărat. Șoseaua DN2N leagă comuna de Chiojdeni, Dumitrești, Bordești și Dumbrăveni (unde se termină în DN2), iar DN2R o leagă de Vintileasca. Șoseaua județeană DJ204C pornește de la Jitia spre sud, trecând râul Râmnicu Sărat prin vad, și duce în județul Buzău
Comuna Jitia, Vrancea () [Corola-website/Science/301878_a_303207]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,45%). Pentru 2,49% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Râmnicul al județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Jitia din Deal, Jitia din Vale, Dealu Sării, Vintileasca și Neculele, cu o populație totală de 1869 de locuitori. În comună funcționau două biserici (una la Jitia, datând din 1783 și una în Neculele, din
Comuna Jitia, Vrancea () [Corola-website/Science/301878_a_303207]
-
dezrobirii lor și de aici, numele localității de Slobozia Bradului (slobozire = eliberare). Comuna se află în partea de sud-est a Subcarpaților Vrancei, în zona de contact cu Câmpia Râmnicului, 33 km distanță față de Focșani și la 10 km față de Râmnicu Sărat, pe malul drept al râului Slimnic. Pe la extremitatea sa sud-estică trece șoseaua națională DN2, care leagă Focșaniul de Buzău. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Slobozia Bradului se ridică la locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
majoritatea locuitorilor sunt penticostali (61,18%), cu o minoritate de ortodocși (30,81%). Pentru 7,83% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat, și era formată din satele Slobozia, Coroteni și Obrejița, cu o populație de 2047 de locuitori. În comună funcționau un schit, trei biserici una la Coroteni, zidită în 1830, una la Obrejița zidită în 1846 și una la Slobozia, zidită
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
de 2831 de locuitori. În comună existau două biserici (la Vulturu de Jos și la Vulturu de Sus) și o școală mixtă. Pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa la acea vreme, în plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat, și comuna Hângulești. Comuna avea 966 de locuitori, o biserică zidită în 1836 de un anume Ioniță Mărculescu din Focșanii Muntenești, și o școală de băieți cu 45 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Vulturu în aceeași plasă
Comuna Vulturu, Vrancea () [Corola-website/Science/301914_a_303243]
-
biserică zidită în 1836 de un anume Ioniță Mărculescu din Focșanii Muntenești, și o școală de băieți cu 45 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Vulturu în aceeași plasă și comuna Hângulești în plasa Măicănești a județului Râmnicu Sărat. Comuna Vulturu avea aceeși structură și 4168 de locuitori. Comuna Hângulești avea în plus satul Maluri și avea o populație de 1369 de locuitori. În 1950, comunele au fost arondate raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea
Comuna Vulturu, Vrancea () [Corola-website/Science/301914_a_303243]
-
Tătăranu (în trecut, Mărtinești) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Bordeasca Nouă, Bordeasca Veche, Mărtinești, Tătăranu (reședința) și Vâjâitoarea. Comuna se află în partea de sud-est a județului, pe malurile râului Râmnicu Sărat. Este străbătută de șoseaua națională DN23A, care o leagă spre nord de Gologanu, Milcovul și Focșani (unde se termină în DN23), și spre sud de Ciorăști. La Mărtinești, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN2N, care o leagă spre
Comuna Tătăranu, Vrancea () [Corola-website/Science/301905_a_303234]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,79%). Pentru 4,3% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Mărtinești", făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Mărtinești, Tătăranu și Vâjâitoarea, cu 1247 de locuitori. În comună funcționau două biserici una în Mărtinești și una în Tătăranu și o scoală cu 103 elevi, înființată în 1878. La acea vreme, pe teritoriul actual
Comuna Tătăranu, Vrancea () [Corola-website/Science/301905_a_303234]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,63%). Pentru 4,01% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Sihlele", făcea parte din plasa Marginea de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Sihlele și Crângu Sihlelor, cu o populație de 1130 de locuitori. În comună existau o biserică datând din 1850 și o școală mixtă cu 119 elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai
Comuna Sihlea, Vrancea () [Corola-website/Science/301899_a_303228]
-
Râmniceni este un sat în comuna Măicănești din județul Vrancea, Muntenia, România. Satul Râmniceni este așezat pe malul drept al râului Râmnicul Sărat, cu o populație de peste o mie de locuitori. Satul Râmniceni se află în componență comunei Măicănești din anul 1968. Până în anul 1968 a deținut statutul de comună, având în componență mai multe sate: Râmniceni, Slobozia Boțești și Satu Nou, care
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
Moldova, aflat în zona de interferente culturale, lingvistice și etnice dintre cele două mari regiuni. Satul, fostă reședința de comună, este așezat la 3 km-vest de satul Măicănești, făcea parte până la Regulamentul organic din 1835 din plasa Belciugata, județul Râmnicu Sărat, apoi din plasa Marginea de Jos, până la primul război mondial. După 1925, sătul a făcut parte din plasa Măicănești. Denumirea satului este dată de Răul Râmnicul Sărat, pe malul căruia satul este așezat. Apele Râmnicului, care până la începutul secolului al
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
Măicănești, făcea parte până la Regulamentul organic din 1835 din plasa Belciugata, județul Râmnicu Sărat, apoi din plasa Marginea de Jos, până la primul război mondial. După 1925, sătul a făcut parte din plasa Măicănești. Denumirea satului este dată de Răul Râmnicul Sărat, pe malul căruia satul este așezat. Apele Râmnicului, care până la începutul secolului al XVII-lea se varsă în râul Siret la Râmniceni, au dat naștere mai multor lacuri, dintre care amintim "Coadă Gîrlei", lângă fosta baza mecanizata. Din vechea albie
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
întindea pe aproximativ 130 ha, având 653 de gospodării și o populație de 1810 locuitori. Astăzi numărul acestora a scăzut simțitor odată cu plecarea tinerilor și îmbătrânirea accentuată a populației. Pe întreg teritoriul satului Râmniceni predomina câmpia și valea râului Râmnicul Sărat. Altitudinea variază în jurul valorilor de . Câteva cursuri vechi ale râului încă se mai conturează în formă reliefului. Zona se populează intens începând cu sec. al XVIII-lea, când apar majoritatea așezărilor. Principalul factor al popularii îl constituie transhumanta, care, a
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
de ori din Blehani.În acelați an sunt consemnate 16174 de oi și 3762 de bovine care se așază Râmniceni, Boroiasca, Gârlești sau Crângeni, acolo unde erau multe locuri neproductive, bălti, fâneșe, mărăcinișuri, păduri. Potrivit unui document din 1829, Râmnicu Sărat era județul cu cele mai multe casării, 17 la număr, așezate în Voietenul, Râmniceni, Bolboaca, Gârlești, Cioranca. De frunte sunt: cășăria serdarului Costache Robescu (Gârlești) și, atenție, cășăria lui Grigore Borănescu de pe moșia Râmniceni. Denumirea de "băjenari" din consemnarea condicilor vamale se
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,07%). Pentru 4,41% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Orașul a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Rotărești, Vîrteșcoiu, Olteni și Beciu, cu o populație de 1565 de locuitori. În comună erau trei biserici (la Rotărești din 1868; la Olteni din 1860; și la Vârteșcoiu o biserică veche, fost schit de călugări
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
Apărării de azi), timp în care numele său este legat de unele victorii ale moldovenilor împotriva dușmanilor tradiționali ai țării. De altfel, portarul Șendrea a căzut eroic într-o astfel de bătălie, de astă dată împotriva oștirilor muntene, la Râmnicu Sărat, în ziua de 8 iulie 1481. Cele mai vechi biserici boierești din Moldova sunt cele din Lujeni, ctitorite de marele cneaz lituanian Tudor Vitold, cumnatul lui Alexandru cel Bun (în nordul Bucovinei) și Dolheștii Mari. Biserică Sfântă Cuvioasa Parascheva în
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
îl reprezintă pârâul Sucevita, care face parte din bazinul hidrografic al Râului Suceava. Pârâurile cu debit mai mic, dar tot cu caracter permanent sunt : Șoarecul, Hasca, Havris, Floaca, Volovat și Ursoaia. Pe teritoriul comunei se mai găsesc și „slatine: - izvoare sărate, de unde locuitorii se aprovizionează cu apă sărată (slatina, saramura), acestea fiind situate la sudul Dealului Pleșa. În cadrul Depresiunii Rădăuți, râul Sucevita prezintă o albie majoră largă cu maluri joase și albii părăsite cu apă doar în timpul viiturilor (perioade cu
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
bazinul hidrografic al Râului Suceava. Pârâurile cu debit mai mic, dar tot cu caracter permanent sunt : Șoarecul, Hasca, Havris, Floaca, Volovat și Ursoaia. Pe teritoriul comunei se mai găsesc și „slatine: - izvoare sărate, de unde locuitorii se aprovizionează cu apă sărată (slatina, saramura), acestea fiind situate la sudul Dealului Pleșa. În cadrul Depresiunii Rădăuți, râul Sucevita prezintă o albie majoră largă cu maluri joase și albii părăsite cu apă doar în timpul viiturilor (perioade cu precipitații abundente). La intrarea pe teritoriul comunei, râul
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
Activitatea industrială constă în exploatarea lemnului și prelucrarea acestuia în cele peste 12 fabrici și gatere, și alte ateliere. Activitatea turistică este slab dezvoltată, dar de perspectivă agroturistică, având în vedere cadrul natural, obiectivele cultural - spirituale și izvoarele cu apă sărată și sulfuroasă (până în anul 1940 existau la Slătioara „Băile Crăescu”). Pincipalele obiective turistice sunt Mănăstirea Râșca, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România (sediul acesteia), pensiunile și cabanele vânătorești. (3) Mănăstirea Râșca este o mănăstire de călugări amplasată în satul
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
Turda (Potaissa), respectiv legătură orașelor Turda cu Cluj-Napoca, pe traseul spre Cojocna - Apahida - Cluj, sau Boju - Straja - Pată {sau Gheorgheni} - Cluj . În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gema și a unor izvoare sărate, saramura fiind întrebuințata din vechi timpuri de către localnici.
Boju, Cluj () [Corola-website/Science/300320_a_301649]
-
cu creșterea animalelor. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095), localitatea apare sub numele de „"Mikes"”. În partea de sud a satului pe hartă este marcat amplasamentul unui conac (“Schloß”). Pe teritoriul satului există un izvor cu apă sărată concentrată (“mărătoare”), dovada prezenței în adâncime a unui masiv de sare. Izvorul este captat într-un puț, căptușit cu scânduri groase, nivelul saramurii ajungând la suprafața solului. Satele din jur (Tureni, Ceanu Mic, Rediu, Mărtinești, Comșești, Vâlcele, Petreștii de Jos
Micești, Cluj () [Corola-website/Science/300340_a_301669]
-
râul Hășdate. Se află la 40 km de Cluj-Napoca și 14 km de Turda. Comuna se compune din satele Petreștii de Jos, Petreștii de Mijloc, Petreștii de Sus, Crăești, Deleni, Livada și Plaiuri. Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Petreștii de Jos se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,25%), cu o minoritate de romi (2,58%). Pentru
Comuna Petreștii de Jos, Cluj () [Corola-website/Science/300346_a_301675]
-
săraci (cu prioritate pentru rudele din neamul său), acest fapt fiind menționat în anul 1917, în gazeta bisericească-politică "Unirea" din Blaj. În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gemă și a unor izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri de către localnici. Legat de rubrica "Legături externe" trebuie făcute două precizări.1) Pintic nu este cartier al Dejului așa cum s-ar putea înțelege din art. Ziua de Cluj; 2) Există în județul Bistrița-Năsăud un
Pintic, Cluj () [Corola-website/Science/300347_a_301676]
-
prin lucrări de explorare de suprafață (cca 4 km pe direcție nord-sud și cca 2 km pe direcție est-vest). Orizontul sării acoperă însă, foarte probabil (fără discontinuități), întreaga platformă puțin tectonizată dintre Beclean-Dej-Gherla. Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri de către localnici. Lacuri antroposaline s-au format pe locul unor foste exploatări de sare surpate. a) sectorul nordic: Lacul Toroc-Cabdic și fostul Lac nr.1. b) sectorul sudic: Lacul Iosif, Lacul Ștefan, Lacul Mina
Ocna Dejului, Cluj () [Corola-website/Science/300345_a_301674]